M-am întrebat de multe ori care este motorul schimbărilor pozitive într-o societate şi trebuie să recunosc că de cele mai multe ori sunt tinerii, care refuză să accepte un adevăr relativ, mincinos, contestabil.
Ei sunt cei ce nu sunt legaţi de interese politice ori religioase de moment, ei sunt cei care caută un adevăr absolut... Deci pe ei îi îndemn să-şi întrebe profesorii de istorie şi de limba română:
Cât la sută din Dacia a fost cucerită de romani?
şi dacă profesorul ştie răspunsul: 14 % din teritoriul Daciei (care se întindea de la vest la est, de la lacul Constanţa-Elveţia de azi şi până dincolo de Nipru), urmează altă întrebare:
Câţi ani au ocupat romanii acei 14% din teritoriul Daciei?
şi dacă profesorul va răspunde: numai 164 ani, atunci puteţi merge la următoarea întrebare:
Soldaţii "romani" chiar veneau de la Roma şi chiar erau fluenţi în limba latină?
Aici le va fi şi mai greu să vă răspundă, căci acei soldaţi "romani" vorbeau orice limbă numai latina nu! Cohortele aflate pe pământul Daciei cuprindeau soldaţi din diferite părţi ale imperiului roman, uneori foarte îndepărtate.
Găsim Britani din Anglia de azi, Asturi şi Lusitanieni din peninsula Iberică, Bosporeni din nordul Mării Negre, Antiocheni din regiunile Antiochiei, Ubi de la Rin , din părţile Coloniei, Batavi de la gurile acestui fluviu, Gali din Galia, Reţi din părţile Austriei şi Germaniei sudice de azi, Comageni din Siria, până şi Numizi şi Mauri din nordul Africii (C.C.Giurescu, Istoria Romanilor, I, 1942,p.130).
Şi ultima întrebare:
Cum a fost posibil ca într-un aşa de scurt interval istoric TOATĂ populaţia Daciei să-şi uite limba şi să înveţe o limbă nouă, limba latină, de la nişte soldaţi "romani" care nici ei nu o vorbeau?
Când toate popoarele civilizate din lume iniţiază, desfăşoară şi promovează valorile istorice care le îndreptăţesc să fie mândre de înaintaşii lor, găsim opinia unor astfel de "adevăraţi români", care, nici mai mult, nici mai puţin, spun despre formarea poporului daco-român: "Soldaţii romani au adus femeile şi fetele dace în paturile lor şi aşa s-au născut generaţii de copii, care învăţau numai limba latină de la tatăl lor!!?? soldatul "roman"...
Cum or fi venit ele din Moldova de azi, din Basarabia, de pe Nistru, Bug şi de pe Nipru, acele soţii şi fete de traco-geţi şi carpi, de la sute şi sute de kilometri depărtare ca să fie "fecundate" de soldaţii "romani"?
După părerea stimabililor, femeile daco-gete erau şi "curve", ba chiar şi mute, nefiind în stare să-şi transmită limba strămoşească copiilor lor! Cât despre noi, urmaşii lor, cum ne-am putea numi altfel decât "copii din flori" apăruţi dintr-o aventură amoroasă a întregii populaţii feminine daco-gete, la care masculii autohtoni priveau cu "mândrie", aşteptând apariţia "sâmburilor" noului popor şi grăbindu-se, între timp, să înveţe cât mai repede şi mai bine noua limbă, limba latină, când de la soţii, când de la fiicele lor (iubite ale soldaţilor romani cuceritori) ba chiar şi direct, de la soldaţii romani năvălitori ce le-au înjosit căminele....
La Centrul Cultural Român, pe data de 26 octombrie 1999, am aflat de la o altă somitate, de origine română, prof. dr. în arheologie Ioan Pisso, că dacii au învăţat latina, de la romani, prin băile de la Sarmisegetuza lui Traian!
De ce prin băile romane şi de la nişte soldaţi cam fără haine pe ei?!
Nu prea ştiu ce a vrut să spună stimabilul profesor din Cluj despre bărbaţii daci, dar cred că nici un român, nici măcar în joacă, nu are voie să facă o astfel de afirmaţie decât dacă... de fapt tot dânşii ne spun că ne tragem din "doi bărbaţi cu... braţe tari"! Astfel de declaraţii "istorice" te fac să-ţi doreşti să fii orice, numai român nu!
Domnilor, Dacia a fost cotropită de romani în proporţie de numai 14% şi pentru o perioadă istorică foarte scurtă, de 164 de ani. 86% din teritoriul Daciei nu a fost călcat de picior de legionar roman.
Este greu de crezut că într-o aşa de scurtă perioadă istorică, dacii să fi învăţat latina, fără ca pe 86% din teritoriul lor să-i fi întâlnit pe soldaţii romani. Dar dacă nu de la romani au învăţat dacii latina, atunci de la cine? - se întreabă aceiaşi demni urmaşi ai lui Traian...
Herodot ne spune că, cel mai numeros neam din lume, după indieni, erau tracii. Iar Dio Casius ne spune şi el: "Să nu uităm că Traian a fost un trac veritabil. Luptele dintre Traian şi Decebal au fost războaie fratricide, iar Tracii au fost Daci". Faptul că dacii vorbeau "latina vulgară", este "un secret" pe care nu-l ştiu numai cei ce refuză să-l ştie.
"Când sub Traian romanii au cucerit pe daci la Sarmisegetuza n-au trebuit tălmaci", afirmă Densuşanu şi asta schimbă totul. Deci, dacii şi romanii vorbeau aceeaşi limbă! Dacă astăzi se consideră că 95% din cunoştinţele acumulate de omenire sunt obţinute în ultimii 50 de ani, să vedem cum şi noţiunile noastre despre istoria poporului daco-român pot evolua.
Când nu de mult s-a publicat teoria evoluţiei speciei umane în funcţie de vechimea cromozomială, s-a ajuns la concluzia că "prima femeie" a apărut în sud-estul Africii. Următorul pas uriaş a fost în nordul Egiptului, iar de aici, în Peninsula Balcanică.
Când profesoara de arheologie lingvistică Marija Gimbutas, de la Universitatea din Los Angeles, California, a început să vorbească despre spaţiul Carpato-dunărean ca despre vatra vechii Europe, locul de unde Europa a început să existe, am fost plăcut surprins şi m-am aşteptat ca şi istoricii noştri să reacţioneze la fel.
Dar, din partea lor am auzit numai tăcere. Când profesorii Leon E. Stover şi Bruce Kraig în cartea "The Indo-European heritage", apărută la Nelson-Hall Inc., Publishers, 325 West Jack son Boulevard, Chicago, Illinois 60606 , vorbesc la pagina 25 despre Vechea Europă a mileniului 5 î.d.H., care-şi avea locul în centrul României de azi, să nu fim mândri?
Când studiile de arheologie moleculară ne îndreptăţesc să ne situăm pe primul plan în Europa ca vechime, nu-mi este uşor să le răspund unor persoane care nu citesc nici ceea ce spun inteligent alţii despre noi şi nici măcar ce scriu eu. Studii impecabile cromozomiale, la nivel de mitocondrie, folosind PCR (polimerase chain reaction), pot determina originea maternă a unor mumii vechi de sute şi mii de ani.
Teoria genoamelor situează spaţiul carpato-dunărean ca fiind, nici nici mai mult nici mai puţin decât, locul de unde a început Europa să existe, locul unde acum 44.000 de ani sosiseră primele 3 Eve şi primul Adam... Când am scris "Epopeea Poporului Carpato-dunărean" şi volumele "Noi nu suntem urmaşii Romei", "În căutarea istoriei pierdute" şi "Călătorie în Dacia - ţara Zeilor", m-am bazat pe astfel de cercetări, dar şi pe cartea unei somităţi în domeniul preistoriei Europei, D-l V. Gordon Childe, profesor la Universitatea din Oxford, Anglia, căruia i se publica, în anul 1993, la Barnes & Noble Books, New York, "The History of Civilization", "The Aryans".
El explorează într-un mod fascinant originea şi difuzarea limbilor în Europa preistorică. Între paginile 176-177 publică şi o hartă arătând leagănul aryenilor în timpul primei lor apariţii; şi minune mare, spaţiul Carpato-dunărean este cel vizat!
Când roata, plugul, jugul, căruţa cu două, trei şi patru roţi apar pentru prima dată în lume pe teritoriul nostru, dacic, când primul mesaj scris din istoria omenirii se găseşte tot pe teritoriul nostru, la Tărtăria , când primii fermieri din Europa sunt descrişi pe acelaşi spaţiu, într-o perioadă când Anglia abia se separa de continent şi din peninsulă devenea insulă - 6,500 î.d.H., (vezi John North, "A new interpretation of prehistoric man and the cosmos", 1996, Harper Collins Publishers, 1230 Avenue of Americas , New York , 10020, Chronology), nu-ţi vine a crede că tocmai cei pentru care aduni aceste informaţii formidabile despre poporul şi spaţiul pe care îl ocupa ţara noastră, te decepţionează!
Nu de mult, la Primul Congres Internaţional de Dacologie, Bucureşti, hotel Intercontinental, domnul profesor doctor în istorie Augustin Deac ne vorbea despre "Codex Rohonczy", o cronică daco-românească, însumând 448 pagini, scrisă în limba română arhaică, "latina vulgară", cu alfabet geto-dac! Pe fiecare pagină se aflau scrise circa 9-14 rânduri.
În text sunt intercalate 86 de miniaturi executate cu pana, care prezintă diferite scene laice şi religioase. Direcţia scrierii este de la dreapta la stânga şi textul se citeşte de jos în sus. Descoperim că în bisericile vechi, daco-româneşti, cultul ortodox se exercita în limba "latină vulgară", chiar până în secolele XII-XIII, când s-a trecut la oficierea cultului în limbile greacă şi slavonă.
Codexul cuprinde mai multe texte, ca "Jurământul tinerilor vlahi", diferite discursuri rostite în fata ostaşilor vlahi înaintea luptelor cu migratorii pecenegi, cumani, unguri, o cronică privind viaţa voievodului Vlad, care a condus Vlahia între anii 1046-1091, imnul victoriei vlahilor, conduşi de Vlad asupra pecenegilor, însoţit de note muzicale etc.
Atunci se miră şi se întreabă, pe bună dreptate, domnul profesor doctor în istorie Augustin Deac: "De ce institutele de specialitate ale Academiei Române au rămas pasive la descoperirea şi descifrarea acestui document istoric, scris în limba dacoromână, latina dunăreană, într-un alfabet geto-dacic existent de milenii, cu mult înaintea celui latin al romanilor?"
Dar, după orientarea ideologică ce o au, cei sus amintiţi ar fi preferat ca acest diamant să nu se fi descoperit. Academia Română ar fi trebuit să organizeze o mare sesiune ştiinţifică cu caracter nu numai naţional, cât mai ales internaţional. Dar şi ei, la fel ca şi "românii adevăraţi", vajnici urmaşi ai lui Traian, vor să arate omenirii ce înseamnă să fii umil şi să-ţi dispreţuieşti strămoşii, trecutul şi neamul...
Faptul că NOI, Românii, suntem strămoşii tuturor popoarelor latine şi nicidecum o rudă marginală a latinităţii, ar trebui să ne facă să ne mândrim şi nicidecum să căutam contra argumente, precum cei lipsiţi de înţelepciune care îşi taie cu sârg craca de sub picioare...
Acest articol este extras dintr-un text ce aparţine Dr. Napoleon Săvescu, Fondator & Preşedinte al "Dacia Revival International Society" of New York
Prof. dr. Maria-Luminita Rollé, Universitatea din Edinburgh În Europa de Vest nu se cunoaste istoria României si cei care o viziteaza acum vãd sãrãcia materialã de astãzi, si nicidecum milenara ei bogãtie culturalã si spiritualã. In plus, propaganda maghiarã din SUA se bazeazã pe milioanele de dolari ale D-lui Soros, care finanteazã edituri si opinii la Bucuresti, în timp ce în Elvetia am auzit de la un doctor în istorie (la Geneva, în iunie 1999) cã Transilvania a apãrut în secolul XIII si de la un ambasador francez în România (la Lausanne, în noiembrie 1998) cã poporul român a dispãrut timp de 1000 de ani ca sã reaparã, ca prin miracol, în secolul XIV ! Cu toate acestea, nimeni nu mentioneazã cã cea mai veche scriere din Europa a fost atestatã arheologic in 1961, tot în Transilvania, in satul Tãrtãria, pe râul Somes, în judetul Alba, de cãtre Profesorul Nicolae Vlassa, de la Universitatea din Cluj. În afarã de România, Tãblitele de la Tãrtãria, datate 4.700 î.e.n., au fãcut ocolul lumii anglo-saxone (Colin Renfrew, Marija Gimbutas) si au creat dezbateri aprinse pe tot globul. Desi românii stiau sã scrie acum 7000 de ani, acest detaliu esential nu este nici în ziua de azi, dupã mai mult de 40 de ani, cunoscut publicului românesc si nu apare în manualele de istorie. Ce ne spun specialistii din România ? În 1998 s-a publicat « Istoria României » (Editura Enciclopedicã, Bucuresti) de cãtre un colectiv academic sub conducerea unei « autoritãti în materie », Prof. dr. Mihai Bãrbulescu, culmea culmilor, de la aceeasi Universitate (din Cluj) ca Profesorul Vlassa care a descoperit Tãblitele. La pagina 15 a acestui impresionant volum, Tãblitele de la Tãrtãria sunt mentionate cu semnul întrebãrii într-o foarte scurtã frazã, fãrã nici un comentariu: « Într-o groapã de cult de la Tãrtãria, s-au gãsit (…) trei tablete de lut acoperite cu semne incizate (sciere ?), cu analogii în Mesopotamia. » Dar Dl. Bãrbulescu nu-si aduce aminte oare cã scrierea proto-sumerianã apare cu 1000 de ani mai tîrziu si cã cea cicladicã, proto-greacã, dupã 3000 de ani ? El a uitat cã metalurgia în Europa apare tot în Transilvania, în jur de 3500 î.e.n. ? Cã tracii sunt primul mare popor indo-european care intrã în Europa tot în jur de 3500 î.e.n., cu mai mult de douã milenii înainte ca celtii, etruscii, romanii, germanii, sau slavii sã aparã pe harta Europei ? Si cã tracii ocupau tot teritoriul dintre Muntii Ural si Tatra de la est la vest si de la Marea Balticã la Dunãre si Marea Neagrã de la nord la sud ? De asemenea, si în acelasi context, nici un specialist în istoria României nu atrage atentia asupra altui “detaliu” primordial, si anume cã limba traco-dacicã este cu mii de ani anterioarã latinei (care apare abia în secolul VI î.e.n.) si cã, în consecintã, limba românã nu se trage din latinã, pentru cã, desi din aceeasi familie, existã istoric înaintea latinei, deci este o limbã proto-latinã. Latina se formeazã din etruscã si greacã, care, desi amîndouã indo-europene, sunt scrise cu un alfabet fenician, rãspîndit în lumea mediteranã a epocii. În plus, estruscii ei însisi erau o bransã a celtilor, coborâti în sudul Alpilor în jur de 1200 î.e.n. La rîndul lor, celtii erau o bransã a tracilor care migrau spre vestul Europei, si erau numiti ca atare, adicã traco-iliri pânã în secolul VI î.e.n., când se deplaseazã din Noricum (Austria) spre Alpii elvetieni, unde se numesc helveti. Atâtea detalii ignorate despre originea, continuitatea, si însãsi existenta poporului român dau de gândit. Cine schimbã si interpreteazã istoria României? În mozaicul de limbi si popoare de pe harta Europei, singurii care au o continuitate de 9000 de ani pe acelasi teritoriu, si o scriere de 7000 de ani, sunt românii de azi. Transilvania nu a fost maghiarã si nici nu putea fi când strãmosii maghiarilor de azi locuiau în nordul Mongoliei, sursã turco-finicã nu numai a ungurilor, dar si a bulgarilor (care nãvãlesc în România si în teritoriile Bizantine din sudul Dunãrii în secolul VI), a turcilor si a finlandezilor din zilele noastre. Hunii pãtrund în Europa pânã la Paris, Roma si Constantinopole sub Atila în secolul V, dar se retrag spre Ural pânã în secolul IX, când nãvãlesc din nou în Panonia, teritoriu ocupat la acea datã de daci liberi (80%) amestecati cu slavi (20%). Poporul si limba dacã sunt deci cu mult mai vechi decât poporul roman si limba latinã, dar cele douã limbi erau foarte asemãnãtoare, si de aceea asimilarea s-a fãcut atât de repede, în câteva secole. Ovidiu, poet roman exilat la Tomis pe malul Mãrii Negre, nu numai cã a învãtat daca imediat, dar în sase luni scria deja versuri în limba lui Zalmoxis ! Invadarea Daciei, de fapt a unui coridor spre Muntii Apuseni, a avut ca scop precis cele 14 care cu aur pe care Împãratul Traian (de origine ibericã) le-a dus la Roma ca sã refacã tezaurul golit al Imperiului. Peste mai mult de 1000 de ani, dupã cãderea Constantinopolului sub turci în 1453, tributul plãtit sultanilor otomani va fi tot în aur, în formã de “techini”. Si tot în aur se plãtesc în ziua de astãzi anumite interese în România, dupã ce tezaurul national de 80 tone-aur a fost vîndut de Ceausescu la licitatie în Zürich si cumpãrat de Banca Angliei. Cele 14, nu care romane ci milioane de români din afara României înteleg si simt acum, mai bine ca niciodatã, sensul versurilor transilvane “Muntii nostri aur poartã, Noi cersim din poartã-n poartã!” În aceeasi ordine de idei, Imperiul Bizantin, care a durat mai mult de 1.000 de ani (330-1453), în timp ce Europa de Vest dormea sub jugul Bisericii Romane si a analfabetismului, este complet necunoscut pe aceste meleaguri. Cultura si civilizatia europeanã si-au mutat centrul de la Roma la Constantinopole în 330, când Bizantul devine capitala Imperiului Roman. Desi se studiazã istoria si limba Greciei antice, Imperiul Bizantin este nu numai complet ignorat în istoria Europei, dar chiar considerat “barbar” si “incult”. Nici un istoric elvetian nu a fost capabil sã-mi dea un singur nume de scriitor Bizantin, nici mãcar Ana Comnena ! Nimeni nu cunoaste aici cultura si civilizatia Bizantinã, religia ortodoxã (“ortodox” este în limbile occidentale un termen peiorativ), si cu atât mai putin istoria si traditia românã. Faptul, esential, cã analfabetismul nu exista în Bizant, dar exista în Europa de Vest în aceeasi perioadã este si mai necunoscut. Academiile “pãgâne” (socratice, pitagorice, orfice, druidice, etc.) au fost toate închise în secolul VI, iar când în cele din urmã universitãtile au început sã aparã în Occident în secolul XIII (Oxford, Cambridge, Padova) ele erau controlate de Biserica Romanã si studiau teologia. Numai cãlugãrii si clericii stiau carte, se îmbogãteau prin exproprierea de pãmânturi în favoarea mânãstirilor, si luau puterea în toate tãrile vestice, prin misionarism si prozelitism la început (prin teroare si Inchizitie mai târziu), pânã în secolul XI, când ultimul tinut liber, al vikingilor din Scandinavia, cade sub puterea Romei Papale. Renasterea italianã apare ca o consecintã clarã si directã a cãderii Constantinopolui (1453), cu emigrarea în masã a savantilor Bizantini cãtre Italia. De exemplu, numai Cosimo de Medici primeste 5000 de savanti exilati din Bizant într-un singur an la Florenta, acolo unde în curând vor scrie Petrarca, Dante si Boccacio, si unde vor picta Michelangelo si Leonardo da Vinci. Între timp, cultura Bizantinã este pãstratã si cultivatã în tãrile Române (de exemplu la Putna), care nu numai cã îsi pãstreazã autonomia fatã de Imperiul Otoman, plãtind-o în aur - ca de obicei -, dar voevozii români trimit anual aur în Grecia pentru a sustine mânãstirile ortodoxe (de exemplu la Muntele Athos). În Occident, o scurtã istorie a României apare în 1943, scrisã de Mircea Eliade în englezã la Lisabona si publicatã la Madrid (“The Romanians, a Concise History”, Stylos, Madrid, 1943), si republicatã peste alti 50 de ani în România (“The Romanians, a Concise History”, Roza Vânturilor, Bucuresti, 1992). În timp ce prima istorie serioasã a Bizantului apare, tot în englezã, de abia în 1988 (Lord John Julius Norwich, “A Short History of Byzantium”, Penguin Books, London, 1988, 1991, 1995, 1997). Cu toatã bunãvointa lui de a reabilita “misterioasa” istorie a uitatului Imperiu Bizantin, din nefericire nici mãcar Lord John Julius, de la Universitatea din Oxford, n-a avut acces la texte Bizantine, pentru simplul motiv cã nu stie greaca, nici veche nici nouã. În final, se pune întrebarea de ce nouã milenii, atestate arheologic, de civilizatie neîntreruptã pe teritoriul României sunt ignorate nu numai în Europa de Vest dar si în România ? Cu ce se ocupã istoricii români ? Si reprezentantii României peste hotare ? Cine promoveazã cultura milenarã a României ? Dacã dentistii, si nu profesorii de românã, vor sã facã scoli în românã la Geneva, sã nu ne mirãm dacã profesorii vor deschide în curând cabinete dentare în acelasi oras.* În 1996, când am fost la Bucuresti pentru a face cercetãri în mitologia tracicã la Academia Românã, spre uimirea mea, mi s-a pus întrebarea de ce mã intereseazã tracii si dacii, când acesta era subiectul de predilectie a lui Ceau-sescu**, fapt pentru care subiectul trebuie acum total ignorat. La rândul meu, mã întreb ce conteazã 50 de ani de comunism în comparatie cu cele 9 milenii de istorie româneascã ?
Prof. dr. Maria-Luminita Rollé, Universitatea din Edinburgh, Academic Consultant in European Mythology
P.S. Sunt dispusã sã rãspund la orice întrebare sau sã particip la orice dezbatere trimisã pe adresa redactiei referitoare la acest articol. Notelele redactiei * Initiativa dnei dr. Michaela Voluntaru (cãci cred cã despre dsa este vorba), si a dlui André Calmy, este mai mult decât lãudabilã si trebuie luatã drept cea ce este: nu un curs academic, ci o generoasã încercare de a feri a doua generatie de români din Elvesia de pierderea iremediabilã a limbii lor materne (de multe ori), sau a pãrintilor lor. Nu orice profesor de istorie este si un istoric consacrat, dupã cum nici un profesor de limbã maternã nu este în mod obligatoriu un specialist al limbii, al istoriei si al culturii poporului a cãrui limbã o predã. Initiativa în cauzã nu are un scop lucrativ. ** Cât priveste rãspunsul pe care autoarea l-a obtinut de la prepusa de la ghiseul Aacademiei, cãreia i s-a adresat, el nu mi se pare a fi nici disuasiv nici pertinent, cu atât mai mult cu cât studiile privindu-i pe traci si daci sunt încã «pâinea» multor istorici, politicieni, gazetari, ori editori, români, printre care gãzarul rosu, l-am numit pe intimul pretin al sotilor Ceausescu, Iosif Constantin Drãgan, mare tracoman si agent de influentã în fata eternitãtii.
Când noi ne băteam cu turcii, când ne mureau flăcăii cu sapa, cu furca în mână, în faţa lor, mai întâi Italia, apoi Europa Occidentală cunoşteau Renaşterea. Ne-au stors acele tributuri şi lupte, de fiecare dată ne dădeau cu 10-20-50 de ani în urmă; ridicam - distrugeau, îi creşteam - îi secereau.
Prostia Statului, (după părerea mea) a fost atunci când a permis utilizarea manualelor alternative. Se scot anual pe bandă rulantă, la diferite edituri, sub diferiţi autori, de parcă istoria s-ar schimba lunar, anual. Se face o istorie regională, şi mai trist conţinutul e plin de termeni "sofisticaţi", parcă doresc să-şi dovedească statutul intelectual prin respectivele lecţii, faţă de alţi profesori, cercetători...
Un interesant studiu al profesorului Marius Diaconescu,de la Fac. de Istorie Bucuresti,asupra actiunilor si proiectelor cancelarului Transilvaniei,Stefan Josica,in perioada premergatoare unirii lui Mihai Viteazul.De remarcat mai ales faptul ca demonstreaza ceea ce unii contesta azi.Anume ca,actiunile lui Mihai Viteazul nu au fost niste aventuri de moment,ci se incadreaza intr-un proiect mai larg,impartasit de o buna parte din elitele conducatoare ale celor 3 principate. stefan_josica.doc
păcat ... şi totuşi educaţia nu se face doar în şcoală, cum motivează o bună parte dn părinţi pentru "prostioarele" copiilor. Dacă le reproşezi, te întreabă "Dar voi ce faceţi la oră ?", de parcă profesorii sunt plătiţi să-i înveţe cuvinte de genul "Mulţumesc", "Bună ziua" sau "Îmi cer scuze".
Nu le iau apărarea, nu lucrez în sistem, încă ... dar văd că vin generaţii tot mai dezinteresate de cultură generală, de respect, sau onoare.
Cu ruşine, vă spun, NU ŞTIM CINE SUNTEM ! Nu ne recunoaştem bunicii, că vezi Doamne au fost ţărani şi au lucrat pământul cu braţele, nu ştim să le mulţumim părinţilor pentru ajutorul acordat, dar ştim să-i criticăm că "muncesc ca proştii", pe când noi, intelectuali, câştigăm bani gândind, fără să depunem efort. Mă refer la generaţia mea, după 88, cu ea am contact zilnic, dar un contact amar.
M-am abătut de la subiect, dar simţeam nevoia să o spun.
Când noi ne băteam cu turcii, când ne mureau flăcăii cu sapa, cu furca în mână, în faţa lor, mai întâi Italia, apoi Europa Occidentală cunoşteau Renaşterea. Ne-au stors acele tributuri şi lupte, de fiecare dată ne dădeau cu 10-20-50 de ani în urmă; ridicam - distrugeau, îi creşteam - îi secereau.
Prostia Statului, (după părerea mea) a fost atunci când a permis utilizarea manualelor alternative. Se scot anual pe bandă rulantă, la diferite edituri, sub diferiţi autori, de parcă istoria s-ar schimba lunar, anual. Se face o istorie regională, şi mai trist conţinutul e plin de termeni "sofisticaţi", parcă doresc să-şi dovedească statutul intelectual prin respectivele lecţii, faţă de alţi profesori, cercetători...
OK,dar când ei se bateau cu celtii,noi ce faceam ? Sincer,"spiritul de echipa" e o notiune necunoscuta în istoria popoarelor.
Ma rog,nu stiu eu ce am fost,dar cu ce suntem e cam greu sa ne mândrim.Noroc cu mondializarea,în 3-4 generatii "ne-am scos"
... cine suntem ? de unde venim ? din cine ne tregem ? ... intrebari cu multe raspunsuri, unele "bazate" istoric, altele sentimental sau national(ist) ... ca sa gasim raspunsul corect e nevoie de "refacerea si reinterpretarea" izvoarelor arheologice, istorice, lingvistice, etno-geografice, culturale, naturale ... greu, tare greu! sau vorba lui DE Gaulle - vast program ! Am citit multe scrieri istorice, am fost abonat la Magazin istoric ... pentru a da un raspuns cat de cat aproape de un adevar documentat trebuie sa te dedici acestui subiect. ... asa ca NOI SUNTEM ROMANI, cei mai tari de pe fata pamantului ! ... parerea mea ... LINK
La Centrul Cultural Român, pe data de 26 octombrie 1999, am aflat de la o altă somitate, de origine română, prof. dr. în arheologie Ioan Pisso, că dacii au învăţat latina, de la romani, prin băile de la Sarmisegetuza lui Traian!
De ce prin băile romane şi de la nişte soldaţi cam fără haine pe ei?!
Este de recomandat celor mai tineri, sa ia tara la picior si incet incet isi vor da seama, cine suntem, ca incotro ne indretam stim cu totii. Indiferent de unde o iei de la est la vest, de la Marea cea mare, pana la Crucea Caraiman, sigur gasim cate ceva din ce am fost ...
intreaba pe strada cind e Ziua Nationala, care este imnul nostru si cu cine se invecineaza Romania... ia in considerare raspunsurile celor pina in 25 de ani... asa aflam exact cine sintem... fiindca o tara care nu stie sa-si transmita din generatie in generatie valorile, cultura, traditiile, simbolurile si istoria este o tara fara identitate si fara viitor.... acesta este motivul principal pentru care sintem inrobiti, sintem indatorati, sintem cotropiti.... n-are nici un fel de relevanta faptul ca o mina de oameni mai tin flamura natiunii ridicata, cita vreme multimea e mult prea ocupata cu lucrurile lumesti precum papica, acoperis, masinuta, salariu, internet, capsuni, relatii, banuti si n-are timp sa mai vada cit de mindru poate flutura drapelul nostru sub cerul patriei... ce folos ca o mina de istorici vorbesc despre daci, cind citeva milioane de tineri au castile infipte in urechi, in timp ce parintii lor fie se cearta in sufragerie, fie nu prea ajung pe acasa...
dorobant, da-mi voie sa-ti spun ca nu prea mai sintem romani... de la Dragobete la Valentine's Day e cale cam ca de la Grigore Lese la Snoop Dog... de la "sarut mina" pina la "minca-ti-as" si trai-ti-ar" nu mai vorbesc... iar din '89 incoace nici macar institutiile statului nu mai au treaba cu tara asta ...
stiu ca suna cinic ce spun, dar ca sa mai poata fi reinviata "iubirea de mosie" trebuie sa vedem intii din ce naiba e facuta ograda aia... altfel, Constantin Turcanu si Vasile Roaita vor ramine in curind doar niste nume de vecini de bloc carora le mai dam binete cind deschidem Historia si Magazin Istoric in lipsa de Libertatea...
Adevar graiesti head admin si o spun cu mare amaraciune............. Generatia pro este praf la orice , mai putin subcultura americana... se indoapa cu Mac si Cola si stau cu ochii in computer.... Nu au citit o carte in viata lor dar sunt doxa in filmele americane....
Forums
