"Dupa ce a mentionat pe scurt diferitele personaje care joaca un rol într-o singura ordine mondiala, personaje despre care ati mai auzit vorbindu-se ca CFR (Consiliul de Relatii Externe), Comisia trilaterala, Comitetul celor 300, Rothschilds, Bilderbergers, Rockefellers, etc., el vorbeste despre "legatura care lipseste" (Ordinul Negru), care este centrala tuturor, care lucreaza prin, peste si controleaza totul - dar pe care majoritatea oamenilor au pierdut-o din vedere. "
Daca 'Subiectul' meu pare 'deplasat' unora... nu ii invit la a face comentarii... invitatia este adresata acelor militari si civili care stiu ca adevarul se ascunde in detalii...si ca acestea puse cap la cap... ne ofera o viziune mai ampla asupra ...vietii ...!!!
Cine sunt IEZUITII...???
De unde pana unde aceasta asociatie Iezuit - Spion ? Sau invers: Spion - Iezuit. Care este legatura ?
Ne lamurim imediat, facand apel la dictionar. Termenul de IEZUIT are doua intelesuri. La propriu inseamna "membru a ordinului calugaresc catolic - "Compania lui Iisus" - intemeiat in anul 1534 de calugarul spaniol Ignatiu de Loyola pentru combaterea Reformei si intarirea puterii papale.
Spioni in Sutana, de Vasile Dumitru Fulger la Aldo Press, 2008.
Cinstit vorbind, aceste "calitati" care caracterizeaza de regula pe cei care-i gratulam cu termenul de "iezuit" le intalnim nu numai la cei care ne spioneaza din curiozitate sau rautate, ci si la cei care si-au ales profesiunea de spion.
Din literatura de specialitate, aflam ca "de regula", membrii ordinului mai sus pomenit erau oameni "alesi" cu multa grija, instruiti in spiritul unei supuneri neconditionate, oarbe, fata de sefi. In plus, iezuitul era invatat sa foloseasca toate mijloacele de influentare spirituala a credinciosilor, fiind justificate toate procedeele - minciuna, calomnia, otrava sau pumnalul (plumbul-glontul) unui asasin platit.
E. Cerneak, in lucrarea sa "Cinci secole de razboi secret", dedica un capitol intreg ordinului iezuit (Compania lui Iisus), din care se desprind multe idei ce se axeaza perfect pe tema abordata in acest volum. Iata cateva dintre ele:
1. - Statutul si regulamentul iezuitilor erau subordinate scopului de a-i transforma in propovaduitori si agenti zelosi ai catolicismului, iar deseori in agenti secreti sau organizatori ai unor servicii secrete;
2. - Adesea, confesorul unui rege sau seful unei scoli a iezuitilor era, in fond, rezidentul caruia ii era subordonata o larga retea de spionaj sau seful unei scoli de spionaj;
3. - Preotii audiau cursuri speciale, devenind spioni sau diversionisti bine instruiti. Deseori, rolurile de predicator si spion erau cumulate de aceeasi persoana. Uneori, spionul iezuit renunta la camuflajul de predicator;
4. - Agenti ai ordinului iezuit puteau fi atat membrii ordinului, cat si persoane laice.
De regula, iezuitii actionau doar ca o forta ce conducea din umbra, cautand sa realizeze cele mai tenebroase actiuni cu "maini" straine;
5. - Nu de putine ori, iscoadele-spionii din "Compania lui Iisus" unelteau chiar pe teritoriul adversarului. In alte cazuri actionau pe ascuns (secret) prin persoane interpuse, ei insisi ramanand in tarile catolice, inaccesibile dusmanilor lor;
6. - Spionii iezuiti erau gata sa ajute pe cei de la conducerea statului in care se aflau sau, din contra, sa actioneze impotriva acestora, sa incite masele populare la tulburari, sa predice, pe ascuns sau deschis, uciderea celor pe care-i considerau adversari sau piedici in drumul lor catre atingerea unor obiective, totul in functie de scopurile pe care le urmareau la momentul respectiv in tara vizata;
7. - Iezuitii aprobau si sprijineau incercarile unora de a instaura in Europa dominatia unei singure puteri religioase, desigur cea catolica. "Compania lui Iisus" nu a tinut niciodata seama de faptul ca o asemenea perspectiva este cu totul potrivnica intereselor altor religii si tari (state);
8. - Ordinul iezuit, pe langa serviciul propriu de informatii, a avut si unul de contraspionaj. Nu a existat o organizatie aparte, dar toti membrii ordinului aveau si obligatia de a depista si demasca pe dusmanii strecurati in randurile lor. "Contraspionajul" actiona in special impotriva celor care , la un moment dat, se rupeau de trecutul lor si porneau sa demaste tainele (secretele) si scopurile "Companiei lui Iisus".
Cunoscand toate acestea, se poate spune ca iezuitii au avut, la vremea lor (nota: dar mai ales astazi-sec. XX-XXI), un adevarat "Serviciu de Informatii si Contrainformatii", fiecare fiind angrenat intr-o directie sau alta.
Literatura de specialitate consemneaza faptul ca serviciul de spionaj al iezuitilor a organizat zeci de comploturi, revolte si asasinate. Acelasi serviciu a influentat incheierea unor acorduri politice si destramarea mai multor aliante intre state, tot ei au ajutat la instaurarea la putere sau, din contra, la rasturnarea de la putere a diferitelor grupuri si clici de pe la curtile regale. Iezuitii au luat parte, direct sau indirect, la unele asasinate politice de la sfarsitul sec. XVI si in prima jumatate a sec. al XVII-lea (nota: deasemenea in sec. XVIII, XIX, XX si desigur in XXI).
*Istoria Secreta a Iezuitilor*, de Edmond Paris LINK LINK
Wilhelm de Orania, considerat un dusman inversunat al bisericii, a fost asasinat, la 10 iulie 1584, ca urmare a unui complot pus la cale de "Ordinul lui Iisus". Iezuitii au fost implicati si in masacrele comise in Noaptea Sfantului Bartolomeu (Franta - 24 august 1572).
S-au aflat, de asemenea, in culisele mai multor curti regale (Spania, Germania, Italia, Anglia, Franta) tragand sfori pentru pregatirea si desfasurarea unor conflicte, chiar razboaie, religioase. Activitatea pentru obtinerea in prealabil a datelor si informatiilor necesare organizarii si desfasurarii actiunilor preconizate era in toi, se extindea si se perfectiona permanent.
Nota: In cartea lui Eric Frattini, „Sfanta Alianta-500 de ani de spionaj la Vatican”, aparuta la editura „Sens Tritonic” in anul 2008, se vorbeste despre existenta unui „Serviciu de Informatii si Contrainformatii” apartinand Vaticanului, si care poarta numele de „Sfanta Alianta”.
„Sfanta Alianta” ca si Serviciu de Informatii, a fost fondat in anul 1566 din ordinul lui Papa Pius V iar Serviciul de Contrainformatii numit „Sodalitium Pianum” (SP) a fost fondat in anul 1910 din ordinul lui Papa Pius X.
Autorul precizeaza faptul ca „Sfanta Alianta” ca si serviciu de spionaj si contraspionaj, numara (avea) in randurile sale foarte multi iezuiti inca de la constituire.
Cu toate astea, acest serviciu secret al Vaticanului nu trebuie confundat cu activitatea de spionaj a Iezuitilor, care aveau propriul lor serviciu secret.
In anul 1773, atunci cand Ordinul Iezuit era desfiintat general, prin bula (decretul) lui Papa Clement al XIV-lea (Dominus ac Redemptor), acest serviciu secret al Vaticanului „Sfanta Alianta”, a fost pagubit de cei mai „talentati” spioni.
Papa Clement al XIV-lea il revoca pe cardinalul Torrigiani (prieten al iezuitilor) de la Secretariatul de Stat si-l inlocuieste cu cardinalul Pallavicini, in timp ce ordona epurarea totala a serviciilor de spionaj (Sfanta Alianta) din Sfantul Scaun (Vatican) de infiltrarea iezuitilor. Nu este lipsit de importanta ca acest Papa (Clement al XIV-lea) care promulga decretul (bula) moare otravit, un an mai tarziu, la fel ca si predecesorul sau (Papa Clement al XIII-lea) care initiase decretul.
Ordinul Iezuit este repus in drepturi in anul 1814 prin decretul lui Papa Pius al VII-lea. Chiar daca in perioada suprimarii generale Iezuitii fusesera deosebit de activi (vezi materialul de mai sus mentionat) sub protectia unor mari lideri politici ai timpului cum ar fi Marele Frederick al Prusiei (cel mai puternic mason al vremii), Tarul Alexandru al Rusiei, regele George al III-lea al Marii Britanii, etc. Iezuitii hotarasc sa intre intr-o si mai mare clandestinitate in ceea ce priveste „Serviciul de Informatii-Contrainformatii Iezuit”.
Nota: Vezi materialul "Contele de Monte Cristo..." LINK
Iata ce spune John Le Carre, in cartea sa, „Spionul Perfect”:
„Pentru fiecare operatiune de spionaj, exista o misiune oficiala si alta secreta, ascunsa cu mare maiestrie. Misiunea oficiala trebuie sa se puna de acord cu regulile societatii si sa le respecte. Dar ceea ce se afla ascuns (secret), motivul real al misiunii, trebuie sa-si gaseasca maniera potrivita in care aceasta sa fie dusa la indeplinire.”
Asta s-a intamplat si cu Ordinul Iezuit incepand cu acel an, 1814.
Chiar daca exista un „Serviciu de Spionaj” al Vaticanului care poarta numele de „Sfanta Alianta” pe Informatii si „Sodalitium Pianum” pe Contrainformatii, chiar daca aceste servicii sunt mai mult sau mai putin oficiale (recunoscute), chiar daca Iezuitii se afiseaza (oficial) prin „bunatatea”, „intelegerea” si „realizarile” lor, noi toti trebuie sa fim extrem de constienti de un singur lucru:
Serviciul de Informatii si Contrainformatii al Ordinului Iezuit de astazi (sec.XX-XXI) este cu mult mai experimentat si periculos decat era in secolele trecute. El nu exista dar este prezent pretutindeni !!!
PS: „Pentru fiecare operatiune de spionaj, exista o misiune oficiala si alta secreta, ascunsa cu mare maiestrie. Misiunea oficiala trebuie sa se puna de acord cu regulile societatii si sa le respecte. Dar ceea ce se afla ascuns (secret), motivul real al misiunii, trebuie sa-si gaseasca maniera potrivita in care aceasta sa fie dusa la indeplinire.”
- Iezuitii apar in 1540 – interesanta ‘pregatirea’ lor spirituala (pe langa cea militara) (vom merge oriunde… sa facem orice)… si cruzimea (putin spus) juramantului depus de ei. - 1717 , Iezuitii (Michelangelo Tamburini-generaul iezuit ?!) reinfinteaza , in Anglia, ordinul ‘cavalerii templieri’ care fusese desfintat de catre papa Clement al V-lea, in anul 1312… apare sub o noua denumire…’FRANCMASONERIA’ !!! - 1754 , Iezuitii creaza francmasoneria de rit scotian… condusa de …Lorenzo Ricci, general iezuit…!!! (in 1758 prelua conducerea ordinului ca si general superior). - 1773 , bula (decretul) lui papa Clement al XIII-lea … de SUPRIMARE GENERALA a ordinului… fortat de regii : Franta, Spania, Portugalia, Parma, Naples, Austria …care erau ‘satui’ de oribilele crime comise de catre iezuitii infiltrati peste tot si oriunde… - 1773 , Clement al XIII-lea … moare otravit inainte de a promulga bula (decretul). - 1773 , Clement al XIV-lea… promulga bula… ordinul este general suprimat. - 1774 , Clement al XIV-lea … moare otravit…!!! - 1776 , Iezuitii (acum neoficial) creeaza …Iluminatii din Bavaria. - 1776 , Iluminatii (creatie iezuita) fac alianta cu … Loja masonica evreiasca , Rotschild, imperiul financiar din Anglia…(1) bani pentru revolutie…(2) bani pentru …ridicarea lui B. Napoleon. - 1777 , Iluminatii (creatie iezuita-nu uita !) se unesc cu Loja masonica ‘Grand Orient’. - 1786 , Iezuitii (!!!) cu protectorul lor ‘Marele Frederick’ al Prusiei (cel mai puternic mason al Europei de atunci)… centralizeaza TOATE puterile masonice prin crearea … FRANCMASONERIA (Shriner) INTERNATIONALA…!!! - 1789 , Iluminatii (creatia iezuita) …cu Iacobinii lor… conduc Revolutia franceza…!!! - 1798 , Iezuitii pedepsesc (prin B. Napoleon) pe papa Pius al VI-lea (care moare in exil) … iar !!! VATICANUL !!! este DESFIINTAT…!!! (razbunarea iezuita pentru ‘fenomenul’ 1773…dar si pacaleala pentru lumea protestanta care vedea in Vatican… prin aparatul incizitiei si al cruciadelor… un imens pericol …”parea ranita fiara”… dar NU era…Vaticanul revine…!!! - 1814 , Iezuitii ‘arunca’ (prin B. Napoleon) pe papa Pius al VII-lea , in puscarie (Avignon-Franta) pana cand acesta, in schimbul eliberarii sale, REPUNE in drepturi Ordinul Iezuit. - 1821 , B. Napoleon… moare…otravit cu arsenic…!!!(in memoriile sale-mai putin oficiale- recunoaste rolul sau de ‘instrument’ iezuit…)
Din 1789 – 1815… Iezuitii au folosit arma lor …masoneria unita…pentru a se razbuna si pentru a-si atinge scopurile…
Din 1814… Iezuitii controleaza Sfantul Scaun (Vaticanul)…totdeauna Sfantul Parinte (Papa de la Roma) are un Confesor !!! desigur…Iezuit…(ce nevoie are de confessor daca se considera infailibil ?!) … ‘fenomenul’ 1773…NU trebuie sa se mai repete… NEVER !!!
Ma uit la B1Tv...Gigi Becali tocmai spunea ca ..."singura solutie a viitorului este politica religiei..."
Interesant nu...???!!!
Intr-o alta emisiune (tot B1Tv) cu ceva luni in urma... tot el spunea de telefonul dat de " White House" USA...pt. Nastase Adrian... telefon care l-a suparat pe Ady.... si el spunea ca 'americanii'... vor sa 'puna' in lume...presedinti religiosi... in 'sinceritatea' lui...poate nu realizeaza ca a 'scapat' o informatie importanta despre viitorul nostru...asa cum se gaseste el pe agenda Iezuita...
Se pare ca, aici, scriu singur... Am auzit ca dupa Benedict va mai fi un papa si...gata...se termina...asta ar fi spus "fecioara" la Fatima...si asta , ultimul, va fi "Petru Romanul"... Mai sa fie..."fecioara" , pe cand inca traia Ioan Paul II, prezisese ca Ioan v-a pregati calea pt. intoarcerea fiului (Isus)...dar papa Ioan s-a dus iar 'profetia' a ramas in aer... Ce bine folosesc ei masoneria pt. a ne pune pe acea pista falsa si necesara pt. ei...asa incat sa sustinem si sa votam pt. o lege de natura pagana (legea soarelui) care , intamplator, chiar asa se cheama..dar in lb. engleza...(sunday)... Nu degeaba america este acolo unde este...daca Constantin dadea legea cu "venerabila zi a soarelui"....si era un imperiu...la fel si SUA...tot asa v-a face...un alt imperiu..dar aceasi lege a soarelui...sun day law...fff. interesant pt. militari...si civili...
ronin stim si cand va veni urmatorul papa: asteptam ziua cand printul charles se va casatori din nou si liverpool va castiga o cupa europeana.pana acum a functionat.
"Secolul 21 va fi religios sau nu va fi deloc"cred ca Malraux a spus aceasta ,este fi o profetie pe cale sa se infaptuiasca. Biserica si religia au fost de-a lungul istoriei instrumente ale puterii social- economice pentru a supune masele largi.
Si vorbind de biserica nu pot sa nu spun doua vorbe de BOR(biserica ortodoxa romana) unui putregai care isi spune biserica nationala,o organizatie pe langa care cosa nostra e un mic copil si de care nu vorbeste nimeni pentru ca ,vezi doamne ,populatia are cea mai mare incredere.Daca CNSAS reuseste sa faca lumina si sa deconspire popii care au colaborat cu securitatea vom avea probabil un soc,dar in joc sunt sume mari de bani si ma indoiesc se va merge mai departe.Biserica si-a facut datoria si in perioada comunista,a ajutat statul pentru a supune masele,cei mai in varsta isi amintesc poate cum se incheia o slujba in biserica-"... inca ne rugam pentru sanatatea conducatorilor RSR ...".Am asistat zilele acestea la parodia de alegere a patriarhului,Prea fericitul general Daniel,din surse apropiate patriarhiei stiam inca din 1998 numele viitorului actual patriarh,stiti de ce i s-a incinerat dosarul in 23 decembrie 1989?,pentru ca inca era ca si acum activ in externe.
Puteti comenta, putin, aspectul iezuit al problemei...? Totusi, religia ramane o 'chestie' de 'intelligence'... De exemplu, cititi 'tactica' asta: (Alcasar si Ribera, SI)
"In the year 1585 A.D. Ribera founded the futurist system of interpretation of prophecy. In other words, he invented the idea that all the prophecies relating to the anti-Christ were to occur at some future time, just prior to the second coming of Christ and the end of time. His subtle teaching was quietly introduced to the protestants. Sadly, many leading protestant teachers adopted the erroneous teaching and earnestly taught it in their schools and pulpits. Today, it is an accepted doctrine by many protestant believers that is not be challenged...that the anti-Christ is a future superman yet to come.
Alcasar, another Roman catholic Jesuit, invented the praeterist system of interpretation in 1603 A.D. which declares that there is no anti-Christ to come. In fact, there will be no second coming of Christ because He came in the year 70 A.D. at the fall of Jerusalem, and anti-Christ must have come before Him. This system is being followed by those believers of a post-millennial theory in great numbers of protestant pulpits.
The Roman catholic Jesuits have succeeded in dividing the protestant church into three camps, the praeterists, the futurists and...the historical who believe as the Reformers did, that the real anti-Christ has existed from the time the Roman papacy was born"
ORDINUL IEZUIT " o societate.un instrument activ si omniprezent al despotismului papal; secret, insinous, dar un dusman atotvazator si vigilent al libertatii, civile sau religioase, si al Evangheliei lui Cristos. " - John Dowling, 1845, Pastor,Berean Church, New York. "The History of Romanism" " imensa avere a jezuitilor le-a fost lasata mostenire prin testamente de ultim moment " - G.B. Nicolini of Rome, 1845, Patriot Protestant Italian. Exilat in Anglia; "History of Jesuits" " jezuitii, din contra, au avut intotdeauna pretentii de a avea putere si bogatie, si in consecinta s-au ocupat, individual si colectiv, de cei bogati mai degraba decat de cei saraci. " - M. S. Cusack, 1896, Calugarita de Kenware "The Black Pope" " ura pe care Europa a a manifestat-o odata fata de puterea centrala eclesiastica dispare rapid. Va fi un acord general pentru a sustine Roma. Bogatiile tuturor natiunilor sunt pe cale de a ajunge in mainile Rome. Statele Unite isi vor pune resursele nemarginite in mana acestei puteri ". - Stephen N. Hostell, 1907, Teolog American "The Story of the Seer of Patmos" " Jezuitii, pentru a-si pastra si spori averile, s-au amestecat intotdeauna in viata politica si economica a natiunii. Industria de armament a oferit investitii profitabile. Ajutorul precedent oferit de Banca Morgan, cea mai mare banca din lume, a asigurat puterea Sfantului Scaun Papal in America." Edmond Paris, 1964, istoric francez, "The Vatican against Europe" " America eset saracita de aur. Nu a mai ramas nimic din Fort Knox in afara de resturi de aur. In 1934 Franklin Delano Roosevelt FDR) a oferit rezerva de aur a natiunii americane Sistemului Federal Reserve ca un dar. " Peter David Better,1974, consilier US Import-Export Bank "The Fort Knox Gold Scandal" " In 1952 Episcopul McShea, ca reprezentant papal, a recunoscut cumpararea de aur de catre Vatican. A adaugat ca un mare numar de lingouri papale sunt tinute la Federal Reserve Bank. " - Avro Manhattan, 1983, Cavaler de Malta, istoric englez "The Vatican Billions" Acesta este Un Ordin aparte, tratat atent de noi, (Grupul Libertatea) banuit a fi de fapt Ordinul Coordonator al Ocultei Financiare, avand in mainile sale atat parghiile economice, cat si politice si religioase. Infiintat de Ignatiu de Loyola sub denumirea "Compania lui Iisus", ordinul a primit binecuvantarea papei Clement VII in 1534. De retinut ca intemeierea ordinului a avut loc pe colina Montmartre din Paris, de aici, poate, libertatile pe care si le-a arogat inclusiv fata de papi si de Constitutiile redactate de Loyola. Pe langa activitatile de spionare, chiar in randul clerului catolic, a actionat in paralel in interes propriu, in numele unei ideologii secrete, indescifrabile. Prezenta lor in coloniile spaniole din America de Sud, indeosebi in Paraguay, a dat multa bataie de cap autoritatilor civile coloniale. De ce? Ei bine, iezuitii au incercat sa cladeasca acolo o societate, respectand mot à mot cuvintele lui Hristos: a rezultat o societate comunista, in care toti erau egali, iar produsul muncii impartit in mod egal! Evident, suveranul acestei societati nu era nici regele Spaniei, nici papa, nici Hristos. Actul nu putea sa ramana fara urmari. Acuzat de anarhie, regele Carlos III i-a izgonit pe iezuiti nu numai din colonii, ci si din Spania. Aceasta interdictie - pe baza decretului din 1767 - a fost urmata sapte ani mai tarziu de interdictia emisa de papa Clement XIV... Intervenise o alta acuzatie grava. Un frate iezuit, pe numele sau Adam Weishaupt, a intemeiat in anul 1770 un ordin strict secret care urmarea sa puna in practica si in Europa experimentul din Paraguay, convins de rezultatele miraculoase obtinute acolo cu "indienii salbatici". Noua societate secreta intemeiata in orasul Ingolstadt s-a numit "Ordinul Secret al Iluminatilor Bavarezi". In mod cu totul inexplicabil, Weishaupt si-a intitulat lucrarea ce cuprindea ideologia Ordinului "Noul Testament Diabolic".Fratia bavareza numara peste 600 de membri, crestini si evrei, inclusiv masoni! Cum a fost descoperit acest complot social de anvergura cel putin europeana poate fi considerat de unii drept o "manie cereasca": curierul care ducea actul conspiratiei la Paris unui frate de pe Montmartre a fost lovit de trasnet! Represaliile nu au intarziat: papa a desfiintat Ordinul Iezuit, dar iluminatii au suferit tot felul de persecutii, fara a fi insa torturati si inchisi... Dupa unele surse, Weishaupt s-a refugiat la Paris, orasul de origine al iezuitilor, unde a fondat Loja Marelui Orient. Reinfiintat in 1814 de catre papa Pius VII, Ordinul Iezuit s-a mai "linistit", rezumandu-se strict - oficial - la spionarea ereticilor si a dusmanilor lui Hristos. De altfel de atunci Ordinul a intrat in cea mai adanca si nemiloasa (cu tradatorii) conspirativitate. Ii vom intalni - ce cautau acolo? - pe baricadele revolutiilor din 1830 si 1848, ca in timpul Comunei din Paris sa dea numerosi "martiri" pe altarul libertatii si dreptatii sociale, un altar al carui pontif nu era papa de la Roma, ci fondatorul B'nai Brith, A. Crémieux. DEVIZA ORDINULUI : "Perinde ac cadaver" ("Docil ca un cadavru"). SCOPUL SI JURAMANTUL : Scopul Ordinului Iezuit, înfiintat formal de catre Papa în anul 1540, a fost distrugerea Reformei Protestante. Iezuitii, prin chemarea lor, prin esenta institutiei lor, sunt destinati sa caute, prin orice mijloace, drepte sau nedrepte, distrugerea Protestantismului. Aceasta este conditia existentei lor, datoria pe care trebuie sa o împlineasca, altfel ei înceteaza sa fie iezuiti. EXTRAS DIN JURAMANTUL IEZUITULUI : " Din momentul acesta renunt si reneg supunerea mea datorata oricarui monarh, print sau stat eretic, numit Protestant, sau Liberalilor, sau ascultarea de legile, magistratii sau functionarii lor. Declar în continuare ca doctrina Bisericilor Angliei si Scotiei, a Calvinistilor, a Hughenotilor si a celorlalti care se numesc Protestanti sau Liberali este de condamnat, precum sunt de condamnat si aceia care nu vor sa se lepede de acestea. În continuare ma angajez sa ajut, sa asist si sa sfatuiesc pe toti sau pe oricare din agentii Sfinteniei Sale, oriunde ma voi afla pentru distrugerea doctrinelor eretice Protestante sau Liberale si a tuturor pretinselor lor puteri, legale sau de alta natura ". În 1891, Alberto Rivera, a dezvaluit juramântul pe care îl facuse ca iezuit: CEREMONIA DE INSTALARE SI JURAMÂNTUL EXTREM AL IEZUITILOR (Administrata unui iezuit de rang minor când este pe punctul de a fi înaintat într-o pozitie de comanda.) Superiorul vorbeste: " Fiul meu, pâna în clipa de fata ai fost învatat sa joci rolul fatarnicului printre romano-catolici, sa fii un romano-catolic si sa fii un spion chiar si între fratii tai: sa nu crezi pe nimeni, sa nu ai încredere în nimeni, sa fii reformator cu reformatorii, sa fii hughenot cu hughenotii (protestantii francezi), sa fii calvinist cu calvinistii, sa fii în general un protestant cu protestantii (aceia care protesteaza si care nu sunt de acord cu Institutia Romano-Catolica); si câstigând încrederea lor sa cauti chiar sa predici de la amvoanele lor si sa învinuiesti cu toata vehementa (emotie violenta) de care dispui Sfânta noastra Religie si pe Papa; si chiar sa te cobori atât de jos încât sa fii evreu cu evreii, ca sa capeti astfel posibilitatea sa aduni toate informatiile necesare pentru binele ordinului tau ca soldat credincios sub steagul Papei. Ai fost învatat sa plantezi în mod insidios semintele geloziei si ale urii între statele care traiau în pace, si sa le inciti la fapte sângeroase, antrenându-le în razboaie unul cu altul, si sa creezi revolutii si razboaie civile în cadrul comunitatilor, provinciilor si tarilor care au fost independente si prospere, cultivând artele si stiintele si bucurându-se de binecuvântarea pacii; sa te declari de partea combatantilor si sa actionezi în secret în acelasi sens cu fratele tau iezuit care ar putea sa fie angajat de cealalta parte, dar declarat în mod deschis contra aceleia de care tu esti legat; Numai ca biserica sa poata sa fie cea care are de câstigat în cele din urma prin conditiile fixate în tratatele de pace si ca scopul sa justifice mijloacele. Ai fost învatat care este datoria ta de spion, sa aduni toate statisticile, faptele si informatiile care stau în puterea ta, din orice sursa: sa intri în gratiile cercului de familie al protestantilor si al ereticilor de orice fel sau caracter, ca si al comerciantilor, bancherilor, avocatilor, printre scoli si universitati, în parlamente si adunari legislative, în curtile de justitie si consiliile de stat, si sa fii "totul pentru toti", de dragul Papei, ai carui servi suntem pâna la moarte. Pâna acum ai fost instruit ca novice (ca unul care nu avea pregatire), ca neofit (un preot nou-ordinat) si ai servit ca un asistent (ai lucrat ca un ajutor), duhovnic si preot, dar nu ai fost înca învestit cu tot necesarul de comanda în armata lui Loyola si în serviciul Papei. Trebuie sa servesti un anumit timp ca instrument si calau asa cum esti îndrumat de catre superiorii tai; pentru ca nimeni nu poate sa comande aici daca nu si-a consacrat lucrarile cu sânge eretic; pentru ca "fara varsare de sânge nici un om nu poate fi salvat. " " Eu, ________, în acest moment, în prezenta Atotputernicului, a Fericitei Fecioare Maria, a Fericitului Arhanghel Mihail, a Fericitului Ioan Botezatorul, a Sfintilor Apostoli Sf. Petru si Sf. Pavel si a tuturor sfintilor si a sfintelor osti ale cerului. promit si declar ca, atunci când voi avea ocazia, voi face si voi purta razboi neînduplecat împotriva tuturor ereticilor, Protestanti sau Liberali, asa cum sunt îndrumat sa fac. Si ca atunci când aceste lucruri nu pot fi facute în mod deschis, voi folosi în mod secret cupa otravita, cordonul de strangulare, otelul pumnalului sau plumbul gloantelor, fara sa îmi pese de cinstea, rangul, demnitatea sau autoritatea persoanei sau persoanelor , oricare ar fi conditia lor în viata, fie publica sau privata, dupa cum voi fi îndrumat sa fac de orice agent al Papei sau superior al fratiei sfintei credinte, al Societatii lui Isus. " [Double-Cross: Alberto, Partea a doua, 1981] * * * Pe lânga Juramânt, iezuitii au un îndreptar intitulat Secreta Monita. Dupa stiinta autorului ea a fost divulgata lumii doar de doua ori: o data în anii 1600' si o data în anii 1800'. The Secret Instructions Of The Jesuits - Instructiunile secrete ale Iezuitilor a fost publicata pentru prima data în 1669 de catre Dr. Compton, Episcop de Londra. INSTRUCTIUNILE IEZUITILOR : Capitolul 1 (Cum trebuie sa se poarte membrii societatii când încep o noua organizatie). La prima lor stabilire, membrii trebuie sa fie precauti în ceea ce priveste achizitionarea de terenuri; dar daca se întâmpla sa cumpere terenuri care sunt bine situate, trebuie ca aceasta sa fie facuta în numele unui prieten credincios si de încredere. Si pentru ca saracia noastra sa poata fi o camuflare a realitatii, trebuie ca achizitionarile adiacente locurilor unde se gasesc corporatiile noastre, sa fie atribuite de catre arhiepiscop unor corporatii situate la distanta; prin aceste mijloace va fi imposibil pentru conducatori si magistrati sa ajunga la o cunoastere exacta a nivelului la care se ridica veniturile Societatii. Sa nu se aleaga nici un loc de catre membri nostri pentru înfiintarea unei societati altundeva decât în orasele bogate; scopul Societatii fiind imitarea Salvatorului nostru binecuvântat, care si-a avut resedinta principala în metropola Iudeii si care nu a avut decât vizite în tranzit în locurile mai putin remarcabile. Trebuie ca sumele cele mai mari sa fie întotdeauna stoarse de la vaduve, prin manifestari frecvente ale necesitatilor noastre extreme. În fiecare provincie, nimeni decât conducatorul trebuie sa fie complet informat de adevarata valoare a veniturilor noastre; si trebuie ca ceea ce se afla în tezaurul Romei sa fie tinut întotdeauna ca un secret inviolabil. Capitolul II (In ce maniera trebuie sa se comporte Societatea asa încât sa se strecoare, si dupa aceea sa pastreze o cunoastere buna a printilor, nobililor si a persoanelor celor mai distinse). Printii si persoanele distinse de pretutindeni trebuie cu toate mijloacele sa fie astfel conduse încât sa dispunem de urechile lor, aceasta asigurându-ne cu usurinta inimile lor; prin aceasta procedura toate persoanele vor deveni uneltele noastre si nimeni nu va mai îndrazni sa provoace societatii cea mai mica neliniste sau opozitie. Persoanele ecleziastice sa câstige un sprijin mare din partea printilor si nobililor, închizând ochii la viciile lor si dând o interpretare favorabila pentru tot ceea ce ei fac în mod gresit; putem observa aceasta în contractarea casatoriilor lor cu rudele si neamurile lor apropiate sau cu cei asemenea lor. Trebuie sa fie treaba noastra sa încurajam astfel de oameni care sunt înclinati în aceasta directie, conducându-i sa spere ca ajutati de noi pot obtine cu usurinta o dispensa de la Papa; si fara îndoiala ca o va primi cu usurinta, daca vor fi invocate motivele potrivite, daca vor fi indicate cazuri paralele si vor fi citate opinii care încurajeaza astfel de actiuni, când binele obisnuit al omenirii si înaintarea mai mare a slavei lui Dumnezeu, care reprezinta singurul scop al societatii sunt pretinse ca fiind singurele motive ale lor. Mai presus de toate, trebuie sa se aiba grija ca sa se intre în gratiile favoritilor nobililor si printilor si celor din casele lor; pe acestia prin mici atentii si multe manifestari evlavioase, îi putem câstiga, ca prin ajutorul lor sa obtinem informatii exacte cu privire la înclinatiile si dispozitiile stapânilor lor; astfel Societatea va fi mai bine pregatita ca sa se potriveasca temperamentelor lor. Printesele si doamnele din înalta societate pot fi câstigate cu usurinta prin influenta cameristelor lor; pentru care motiv trebuie pe cât posibil sa ne purtam galant cu acestea, deoarece astfel familia respectiva nu va mai avea nici un secret ci totul ne va fi adus la cunostinta. În sfârsit, fie ca toti sa dobândeasca cu asemenea maiestrie influenta asupra printilor, nobililor si magistratilor de pretutindeni pentru ca acestia sa fie gata la ordinele noastre chiar sa îsi sacrifice cele mai apropiate relatii si pe cei mai intimi prieteni în momentul când vom spune ca este în interesul si avantajul nostru. Capitolul III (Cum trebuie sa se poarte membrii Societatii cu aceia care sunt la cârma unor afaceri, si cu altii care, cu toate ca nu sunt bogati, pot totusi sa fie de folos în alte privinte). Tot ceea ce a mai fost mentionat, poate, într-o mare masura, sa fie aplicat si în cazul acesta; si trebuie sa fim priceputi si în a ne asigura de protectia lor împotriva tuturor celor care ni se opun. Autoritatea si întelepciunea lor trebuie apreciate pentru obtinerea anumitor servicii gratuite; de asemenea trebuie sa facem uz de sfaturile lor cu privire la dispretuirea bogatiilor; desi în acelasi timp, daca discretia si credinciosia lor sunt garantate, putem sa facem uz de numele lor în strângerea de bunuri materiale în beneficiul Societatii. Capitolul IV (Lucrurile de capatâi care trebuie recomandate predicatorilor si duhovnicilor nobililor). Imediat dupa moartea unei persoane cu pozitie, sa se aiba imediat grija ca un prieten al Societatii sa fie pus în locul sau; dar aceasta trebuie îndeplinita cu asemenea iscusinta si abilitate încât sa se evite cea mai slaba suspiciune în ceea ce priveste intentiilor noastre de a uzurpa autoritatea printului; pentru acest motiv (asa cum s-a mai spus) noi însine nu trebuie sa fim amestecati, ci sa ne folosim de anumiti prieteni credinciosi pentru îndeplinirea planurilor noastre, a caror putere sa-i protejeze de invidia care altfel ar putea sa cada mai greu asupra Societatii. Capitolul V (Ce fel de comportament trebuie respectat în ceea ce priveste persoanele religioase care sunt angajate în aceleasi functii ecleziastice ca si noi). Capitolul VI (Despre metodele propice pentru a le face pe vaduvele bogate sa fie generoase cu Societatea noastra). Pentru aceasta însarcinare, sa fie alesi doar membri care sunt înaintati în vârsta, cu o înfatisare plina de viata si cu o comportare placuta; acestia sa viziteze frecvent pe astfel vaduve, si îndata ce acestea încep sa arate afectiune îndreptata înspre ordinul nostru este timpul sa înfatiseze înaintea lor lucrarile si meritele Societatii. Daca par sa dea ascultare în mod favorabil la acestea si încep sa viziteze bisericile noastre, trebuie cu orice pret sa avem grija sa le oferim duhovnici prin care ele sa fie bine povatuite, în special în ceea ce priveste perseverarea în starea de vaduvie, si aceasta, prin enumerarea si aprecierea avantajelor si fericirii vietii de celibat: si ei sa garanteze cu credinta lor si cu ei însisi ca o garantie ca o perseverare continua într-o astfel de hotarâre evlavioasa va avea negresit ca urmare dobândirea unui merit vesnic si se va dovedi ca un mijloc extrem de eficient pentru a scapa de suferintele altfel sigure ale purgatoriului. Trebuie sa se aiba grija ca sa se îndeparteze în special acei slujitori care nu pastreaza o întelegere buna cu Societatea; dar aceasta sa aiba loc încetul cu încetul; si când am reusit sa îi aducem la conformitate, acestia sa fie recomandati ca si când ar fi, sau vor deveni în voluntar uneltele noastre; astfel vom avea acces la orice secret si ne vom putea amesteca în fiecare afacere în care este implicata familia. Capitolul VII (Cum trebuie sa ne asiguram de astfel de vaduve si în ce fel trebuie sa dispunem de averea lor). Trebuie sa fie determinate în mod continuu la o perseverare în devotiune si fapte bune, într-un astfel de mod încât sa nu treaca o saptamâna în care, din proprie initiativa, sa nu puna deoparte din belsugul lor ceva pentru onoarea lui Cristos, binecuvântata Fecioara sau pentru sfântul care le patroneaza; ele sa dispuna de bogatia lor spre usurarea poverilor saracilor sau spre înfrumusetarea bisericilor, pâna când vor fi în întregime usurate de rezervele lor inutile si bogatiile lor nenecesare. Duhovnicii sa aiba grija deosebita sa le împiedice pe vaduvele care sunt penitentele lor sa viziteze clericii care apartin altor ordine sau sa intre în relatii cu acestia, oricare ar fi motivul, drept pentru care, în ocazii potrivite, sa pretinda Societatea ca fiind infinit superioara tuturor celorlalte ordine; ca aducând cele mai mari servicii bisericii lui Dumnezeu si de o mai mare autoritate cu Papa si toti printii; si ca este cea mai desavârsita în ea însasi prin faptul ca îndeparteaza toate persoanele neplacute sau necalificate din comunitatea ei si astfel este purificata de lepadaturile si drojdiile cu care acesti calugari sunt infectati, care, în general, sunt o adunatura de oameni needucati, prosti si lenesi, care îsi neglijeaza datoriile si care sunt slujitorii propriului pântece. Duhovnicii sa le propuna si sa se straduiasca sa le convinga sa acorde mici pensii si contributii pentru sprijinirea anuala a colegiilor si a caselor ordinului, dar în special casei ordinului care este la Roma; sa nu le lase sa uite de podoabele bisericilor, lumânari, vin si lucrurile necesare pentru celebrarea messei. Daca vreo vaduva îsi transfera în timpul vietii întreaga proprietate Societatii; oricând se iveste posibilitatea, dar mai ales atunci când este cuprinsa de boala, sau când viata îi este în pericol, câtiva sa aiba grija sa îi prezinte saracia celor mai multe dintre colegiile noastre, din care multe abia aparute, abia daca au vreo baza; angajati-o printr-un comportament cuceritor si prin argumente convingatoare la o astfel de darnicie (trebuie sa o convingeti) care sa puna o baza solida fericirii ei eterne. Aceeasi îndemânare trebuie sa fie folosita în cazul printilor si al altor binefacatori; ei trebuie adusi la credinta ca acestea sunt singurele fapte care vor perpetua amintirea lor în lumea aceasta si le vor asigura gloria eterna în cea viitoare. Capitolul VIII (Cum sa fie tratate vaduvele asa încât sa îmbratiseze religia sau o viata evlavioasa). Capitolul IX (Despre cresterea veniturilor Colegiilor noastre). Duhovnicii sa viziteze în mod constant pe bolnavi, dar în special pe aceia care par a fi în pericol; si pentru ca ecleziasticii si membrii altor ordine sa fie înlaturati cu un motiv bun, superiorii sa aiba grija ca atunci când duhovnicul este obligat sa se retraga, altii sa poata sa îl înlocuiasca imediat si sa o mentina pe persoana bolnava în hotarârile ei bune. În aceste momente poate fi indicat sa fie miscata prin frica iadului, sau cel putin a purgatoriului; si sa i se spuna ca asa cum focul este stins de apa, pacatul este înabusit prin acte de caritate; si ca milosteniile nu pot fi folosite mai bine decât pentru hranirea si sprijinul acelora care prin chemarea lor exercita dorinta de a promova mântuirea aproapelui lor. În sfârsit, femeile care se plâng de naravul proastei dispozitii al sotilor lor sa fie instruite în mod secret sa retraga o suma de bani, ca prin aducerea unui astfel de dar lui Dumnezeu sa faca ispasire pentru nelegiuirile pacatosilor lor parteneri si sa le asigure acestora iertarea. Capitolul X (Despre rigorile particulare ale disciplinei în cadrul Societatii). Capitolul XI (Cum trebuie sa se poarte în mod unanim membrii nostri cu aceia care sunt exclusi din Societate). Deoarece aceia care sunt dati afara, adesea aduc prejudicii foarte mari Societatii divulgând secretele în care au fost implicati; prin urmare, tentativele lor trebuie prevenite în felul urmator. Înainte de a fi dati afara, ei sa fie convinsi sa jure ca, direct sau indirect, nu vor scrie sau vorbi ceva care sa fie în defavoarea Ordinului; iar superiorii sa înregistreze înclinatiile rele, neajunsurile si viciile pe care ei, dupa obiceiul Societatii, pentru despovararea constiintelor, le-au marturisit cândva: acestea, daca ei ne vor da vreodata ocazia, pot fi aduse de Societate înaintea nobilimii si prelatilor pentru a preveni promovarea lor. Nenorocirile si accidentele cu ghinion care li se întâmpla sa fie publicate imediat; dar cu rugaminti staruitoare pentru rugaciunile bunilor crestini, ca lumea sa nu creada ca suntem mânati de pasiune: dar, printre membrii nostri, aceste lucruri sa fie prezentate cu orice pret în cele mai întunecate culori, pentru ca restul sa fie într-o mai mare siguranta. Capitolul XII (Cine ar trebui sa fie pastrat si favorizat în Societate). Capitolul XIII (Cum sa alegem tineri care sa fie promovati în Societate si în ce mod sa-i retinem). Sa fie ademeniti prin mici atentii si prin indulgenta manifestata cu privire la libertatile vârstei lor; si, mai presus de toate, sentimentele lor sa fie încalzite prin discursuri spirituale. Sa li se insufle ca faptul de a fi fost alesi dintr-un numar atât de mare fiind preferati colegilor lor este cea mai vizibila proba a chemarii lor divine. Cu alte ocazii, dar mai ales în predicare, sa fie îngroziti prin afirmarea pedepsei eterne daca nu accepta invitatia cereasca. Cu cât doresc mai mult sa fie admisi în Societatea noastra, cu atât mai mult sa li se amâne aceasta favoare, cu conditia ca ei sa para neclintiti în hotarârea lor; dar daca mintile lor par sa sovaie, sa fie folosite toate metodele potrivite pentru însufletirea lor imediata. Capitolul XIV (Despre cazurile rezervate si cauzele îndepartarii din Societate). Capitolul XV (Despre comportamentul fata de maici si credinciosii de sex feminin). Capitolul XVI (Despre metodele de înaintare a Societatii). Membrii nostri sa se straduiasca în principal în sensul acesta, sa actioneze întotdeauna cu omenie chiar în ceea ce priveste lucrurile neînsemnate; sau cel putin sa aiba aparenta exterioara ca fac astfel; pentru ca astfel, orice confuzii ar aparea în lume, Societatea va creste mereu cu necesitate si îsi va pastra terenul dobândit. Favoarea nobilimii si a clerului superior, odata câstigata, urmatoarea noastra tinta trebuie sa fie atragerea tuturor preotiilor în posesia noastra, pentru o reforma mai completa a clerului, care pâna atunci traisera sub anumite reguli ale episcopilor lor si facusera avansuri considerabile spre perfectiune. Si, în sfârsit, sa aspiram la abatii si episcopii, obtinerea carora, atunci când exista locuri vacante, fiind foarte usor de facut, având în vedere indolenta si stupiditatea calugarilor; pentru ca ar tinde în întregime spre beneficiul bisericii ca toate episcopiile si chiar scaunul apostolic sa ajunga în mâinile noastre, iar în special ar trebui ca Sanctitatea Sa sa devina un conducator secular mai presus de toate. Prin urmare, sa nu ramâna nefolosita nici o metoda, cu iscusinta si discretie, treptat, pentru cresterea foloaselor lumesti ale societatii, si apoi, fara îndoiala, o epoca de aur va merge mâna în mâna cu o pace universala si de durata, iar binecuvântarea divina va însoti Biserica Catolica. Dar daca s-ar întâmpla ca sperantele noastre în sensul acesta sa fie spulberate, si de vreme ce vor aparea fara îndoiala ofense, strategiile noastre politice trebuie sa fie diversificate cu abilitate, în functie de vremuri si împrejurari; iar printii, confidentii nostri, pe care îi putem influenta sa urmeze consiliile noastre, trebuie sa fie împinsi mai departe sa se implice în razboaie dârze unul împotriva altuia cu scopul ca Societatea noastra (ca promotor al binelui universal al lumii) sa fie solicitata din toate partile sa contribuie cu asistenta ei si sa fie folosita întotdeauna ca un mediator al disensiunilor publice; prin aceste mijloace principalele beneficii si promovari în biserica ne vor fi desigur acordate drept compensatie pentru serviciile noastre. În sfârsit, Societatea trebuie sa se straduiasca sa îndeplineasca cel putin acest lucru, adica obtinând favoarea si autoritatea printilor, aceia care nu îi iubesc, cel putin sa se teama de ei. PUTEREA IEZUITA Societatea lui Isus a fost de atunci recunoscuta ca fiind principala forta oponenta Protestantismului. Ordinul a devenit dominant în determinarea planurilor si politicii Bisericii. Fratietatea a crescut si a prosperat. Si-a întemeiat filiale întâi în Franta, Italia si Spania, apoi în toate tinuturile civilizate. Succesul Ordinului a fost fenomenal. A devenit o putere în lume. Si-a trimis reprezentanti în toate colturile lumii. Trimisii ei solitari au fost vazuti umbrind tronurile europene. Ei au cautat, prin toate mijloacele cunoscute de ingeniozitatea omeneasca sa stabilizeze si sa consolideze structurile subrede ale Romei si sa submineze structurile în crestere ale Protestantismului.
Forums
