Dar pe psihologi cine ii verifica? Saptamana trecuta am asistat la criza de isterie a unei doamne in Mega Image, pe un motiv absurd. La final le-a trantit-o (angajatilor): "Si aveti grija ca sunt doctor psiholog! O sa aveti probleme!"
Uite d-aia ! Nu stiu (eu) cât de riguroase sunt testarile pentru a intra în "anumite" structuri,dar tu ce stii despre testarile la care fusesera supusi acei soldati americani ? Ideea cu "urmaritul" e foarte buna: daca vrei sa angajezi 100 de oameni,îti trebuie cel putin înca 100 care sa-i urmareasca. Cât sa-i urmareasca ? 1 an ? 2 ? 5 ? 10 ? Si pe urmaritori cine-i verifica ? Daca se sinucide unul din ei,ce faci ?
Hai sa inventam roata.
Nu trebuie, dragule, ca s-a inventat de mult! De ce sa re-inventam noi roata, apa calda si mersul pe jos?! De ce sa folosim atatia oameni, minimum 1 la 1, daca tehnologiile moderne ne ajuta?! Poate crezi ca nu se procedeaza asa?! Poate crezi gogoritza aia cu dreptul la intimitate?! Sunt sigura ca nu, dar vrei sa ne pacalesti pe noi, ca ne-ai vazut doua fete pe aici si deci in inferioritate numerica. Dar stai sa-ti spun!
Monitorizare se face cu siguranta. Nu trebuie sa-ti faci iluzii ca, daca nu te simti urmarit de un om in loden si cu ochelari negri, ai scapat. Nu se mai poarta tinuta standard, pentru ca o stiu si copiii. Poate te "monitorizeaza" ... florareasa. Sau... un cersetor. Sau niciunul din ei, pentru ca ai telefon mobil performant, ai un pc, ai GPS... Si mai exista si niste camere miniaturale o minunatzie! Nici nu stii ca esti vedeta!
Monitorizare se face cu siguranta. Nu trebuie sa-ti faci iluzii ca, daca nu te simti urmarit de un om in loden si cu ochelari negri, ai scapat. Nu se mai poarta tinuta standard, pentru ca o stiu si copiii. Poate te "monitorizeaza" ... florareasa. Sau... un cersetor. Sau niciunul din ei, pentru ca ai telefon mobil performant, ai un pc, ai GPS... Si mai exista si niste camere miniaturale o minunatzie! Nici nu stii ca esti vedeta! Asa ca... SMILE!
Chiar daca esti urmarit sau nu , de inamici sau propria organizatie , cine te poate convinge ca nu este asa ? O paranoie dezvoltata de-a lungul timpului in subconstient si pregatita sa explodeze ... cine o poate opri daca si unii psihologi au crizele lor de isterie ? Cum poate un psiholog sa te ajute uneori sa-ti ascunzi mereu problemele , sa-ti spuna intotdeauna ca nu este vina ta in ceea ce s-a intamplat , pentru ca vinovatia sa nu se apese asupra ta ? Poate sunt antrenati sa te minta (constient sau nu) doar pentru ca tu sa te simti mai bine iar vina sa cada asupra colegului tau ce a murit(cum se face , de altfel ). Dar cat pot acestia sa te ajute si cat de mult iti pot izola acea rana din launtru , daca cicatricea reprezinta mereu o portita pentru iesirea problemelor la suprafata ? @Stel , care sunt acele supozitii pe care vrei sa ni le impartasesti ? Desi curiozitatea a ucis pisica , macar sa nu mor cu regretul ca nu am intrebat...
"Cum poate un psiholog sa te ajute uneori sa-ti ascunzi mereu problemele , sa-ti spuna intotdeauna ca nu este vina ta in ceea ce s-a intamplat , pentru ca vinovatia sa nu se apese asupra ta ? Poate sunt antrenati sa te minta (constient sau nu) doar pentru ca tu sa te simti mai bine iar vina sa cada asupra colegului tau ce a murit(cum se face , de altfel ). Dar cat pot acestia sa te ajute si cat de mult iti pot izola acea rana din launtru , daca cicatricea reprezinta mereu o portita pentru iesirea problemelor la suprafata ?" Am sustinut si eu aceeasi idee.Nici cel mai bun psiholog nu poate sa "vindece" la fel cum nu exista nici o testare indeajuns de eficienta.Pentru OMUL NU este PERFECT.Uitam aspectul acesta.Ranile sufletului nu le "vindeca" nimeni.Uneori un prieten, un copil ..te pot ajuta sa te impaci cu ideea.sa iti dea putere sa mergi mai departe.Dar un psiholog este un STRAIN nu un prieten..Si da Radu89, psihologii sunt invatati sa minta...Pentru ca putin sunt acei psihologi care au rabdarea si capacitatea necesara de a "patrunde" in sufletul cuiva..Nu toti psihologii sunt empatici la fel cum nu oricine are puterea-darul-harul de a vindeca..Suflete.
Florareasa sau cersetorul pot sa ma monitorizeze pâna nu mai au aer. La fel si cu tehnologia : sa ma supravegheze pâna nu mai are baterie.
Vorba era despre suicid : nimeni,niciodata nu va putea spune cu certitudine de 100% daca un omulet -oricât de special,testat,verificat si antrenat ar fi- nu va comite suicid. Cauze,motive,etc. asta e treaba specialistilor sa vada si sa încerce sa prevada,dar niciodata niciun specialist nu va putea da un 100% garantat. De la aceasta axioma încolo discutiile sunt ori foarte tehnice (si nu e nimeni pe aici care sa fie recomandat în sensul asta ca profesionist recunoscut,si nici nu cred ca o abordare tehnica poate fi interesanta pentru neofiti) sau discutii discutabile (hai sa vorbim ca sa n-adormim,adica).
Cele mai bune metode de testare ar fi cele constand in urmarirea viitorului angajat. Chiar daca este costisitor , merita! Pana sa fie declarat admis , chiar daca a trecut cu brio testarile de baza ar trebui sa fie urmarit o perioada in care viata viitorului angajat sa fie strict monitorizata. Sa fie observate gesturile acestuia, ideile, modul de reactie in anumite imprejurari –in anumite situatii...De asemenea ii pot fi create cu intentie anumite situatii”limita” pentru a se vedea felul in care acesta gestioneaza situatia, felul in care se comporta, gandeste sau simte.
Fii sigura ca toate astea se fac deja. Monitorizarea pe termen lung si testarea foarte complexa cred ca se fac dintotdeauna, nimic nou sub soare. Doar metodele au suferit imbunatatiri in timp.
005 wrote ...
Cauzele pentru care un militar sau ofiter se sinucide , indiferent de structura din care provine sunt multiple.
Sa vedem in primul rand care sunt tipurile de suicid cu care se confrunta:
- Suicidul propriu-zis - acel act asumat de o persoana, care decide ca VREA sa renunte la viata, din diverse motive;
- Suicidul aparent - o crima careia i se da aparenta unui suicid;
- Suicidul inscenat - un mod de a iesi din vizorul publicului (oricare ar fi acel public).
Acum putem analiza suicidul din mai multe unghiuri.
005 wrote ...
Viata pentru astfel de oameni nu este usoara.Cei care pleaca in misiuni, in razboi sunt mai predispusi la socuri, la tulburari de stres post-traumatic, despresii severe etc.Chiar daca fiecare structura beneficiaza de psihologi, ranile “interioare” pot lasa urme atat de adanci incat terapiile nu le pot vindeca.Chiar daca aparent acel om se simte bine, isi revine...nu inseamna ca el a “uitat”, sau ca este impacat in totalitate cu ideea sau ca a depasit momentul complet.De multe ori este de ajuns un mic impuls ca tot ceea ce a “strans” in el sa iasa la suprafata.Acest lucru este valabil la orice om nu doar in randul militarilor dar...Odata trecut printr un razboi este foarte greu sa “treci peste”.Chiar si cele mai puternice persoane au momente in care isi amintesc dar depinde de taria fiecaruia.
Stii cum vad eu? Cam asa:
Toate evenimentele din viata unui om sunt lectii pe care trebuie sa si le insuseasca si sunt teste pe care trebuie sa le treaca. Peste acestea, in SNS se suprapun testarile specifice, multe, grele, deosebite. La fel sunt si cele pentru admitere dar si cele periodice. Si toate sunt necesare. Probabil ca baietii din SNS (spun asa pentru ca sunt in avantaj numeric dar si pentru ca fetele din SNS sunt... barbate ) nici nu mai stiu daca sunt in misiune, in testare profesionala sau intr-o noua lectie a vietii.
Daca acceptam ca fiecare eveniment vine cu un aport de presiune cred ca acesti oameni ar trebui sa fie roboti. Pentru ca imagineaza-ti ca iei o epruveta pe care o testezi la presiune. Nu ii aplici o presiune-shoc pentru ca stii ca se distruge ci ii aplici o presiune acceptabila pentru o perioada determinata. Aceasta presiune este bine suportata, deformarea este in domeniul elastic si dupa indepartarea presiunii epruveta revine la caracteristicile anterioare.
Apoi, treptat, cresti presiunea si intervalul de expunere. Epruveta se comporta similar pana cand presiunea depaseste o anumita cota, specifica fiecarui material in parte. Daca acea cota este depasita, integritatea epruvetei este distrusa: fie apar deformarile plastice fie fisuri, exterioare vizibile sau ascunse, fisuri in structura interna a epruvetei, care nu sunt vizibile dar sunt extrem de periculoase.
Cu oamenii, situatia este inca si mai sensibila.
005 wrote ...
Daca ne gandim la ofiterii sub acoperire care mai au si familie pe deasupra..Au parte de un stres dublu.Odata stresul muncii apoi stresul de acasa.Este foarte greu sa traiesti o viata dubla.Sunt fel de fel de motive mai mici sau mari care se strang-se acumuleaza iar faptul ca ei nu prea au cui sa isi "verse of-ul" aceste acumulari se transforma in frustrari, se ajunge la nevroze etc. Chiar daca aparent toata lumea crede ca acel om este 'normal'-el in interiorul sau traieste o drama. Dar asta nu inseamna ca ei sunt labili psihic. In testari ei ies perfect sanatosi psihic...Pentru ca unele persoane au o capacitate extraordinara de a ascunde lumii ceea ce simt... Cand tensiunea interioara este prea mare fiecare reactioneaza in felul sau..Pentru unii “povara” este prea grea si prefera sa recurga la suicid. Numai acei oameni stiu ce este in sufletul lor cu adevarat numai ei stiu ce simt. Pana la urma sa nu uitam ca indiferent din ce structuri provin, tot oameni sunt iar omul nu este perfect.
Parafrazandu-l putin pe Einstein care spunea ca: "Exista doua moduri de a privi viata: de a crede ca nu exista miracole sau de a crede ca totul este un miracol" as spune si eu ca depinde din ce unghi privesti: Poti spune ca niciun om nu e perfect sau ca toti oamenii sunt perfecti. Eu prefer a doua varianta (dar asta este deja alta discutie).
Asa este. O alta formulare pentru citatul lui Ronin: "Timpul grefeaza in el un straniu mecanism care ii secreta nefericirea". Stii care este mecanismul? Este un mecanism de blocare. Sa incerc sa explic.
Spuneam ca baietii din SNS isi petrec viata intr-o testare permanenta fie in misiuni, fie in testari periodice fie ... in alte testari ale vietii. Probabil ca asta dezvolta in ei un sentiment de garda permanenta. Nu este cazul sa iti amintesc ce spuneai chiar tu la inceputul comentariului tau: ca ei sunt formati, sunt prelucrati, sunt programati, sunt educati, sunt schimbati. Si se manifesta cu succes cu noul lor look in plan profesional. Dar cand vine vorba de planul personal... situatia este putin diferita, pentru ca nu poate lasa totul la usa: ia cu el in casa si in pat AUTOCENZURA. Asta ii induce un stres chiar si in viata de familie. Fara sa mai spunem ca ia cu el si minciuna. Pentru ca nu poti sa-i spui partenerului ca pleci in misiune in orasul X. Ii spui ca pleci in delegatie in orasul Y. Inainte de a pleca dai un "sarci pa goagal" sa vezi ambele locatii, ca doar ce-o sa-i spui partenerului la intoarcere?! Fireste, sunt minciuni necesare, dar daca ai un partener gelos care face unele verificari... casnicia ta se duce.
Ba s-o crezi tu! Nu te sinucizi deloc. Doar divortezi si iti impui sa nu te mai implici afectiv. Dar si asta este nashpa. Pentru ca, daca tu nu te implici, nu poti cere implicare din partea partenerului. Daca nu daruiesti afectiune nu poti cere afectiune. Nu daruiesti incredere nici nu poti cere incredere. Deci relatia va fi o aventura, poate frumoasa dar incompleta si de scurta durata.
Si ce are asta de-a face cu "siniciderea în rândul...." ma rog,cu titlul de mai sus ? Divorturi,nasteri,casatorii,rateuri,succesuri(!) face toate parte dîn vieata,si omu-i om,na !
Chiar daca esti urmarit sau nu , de inamici sau propria organizatie , cine te poate convinge ca nu este asa ? O paranoie dezvoltata de-a lungul timpului in subconstient si pregatita sa explodeze ... cine o poate opri daca si unii psihologi au crizele lor de isterie ?
Draga Raducule, nu trebuie sa lasi teama sa devina paranoia. Trebuie sa STII ca se intampla indiferent cine si ce ti-ar spune. Si chiar STII si din cauza asta apare tendinta de a privi mereu peste umar, apare teama, apoi obsesia care devine, prin cronicizare, paranoia.
Leacul este ACCEPTAREA acestei realitati. Acceptarea monitorului ca pe un inger pazitor te va detensiona, mai ales ca pericolul ce te pandeste din partea lui nu este mai mare decat pericolul care te paste in traficul din Bucuresti.
Radu89 wrote ...
Cum poate un psiholog sa te ajute uneori sa-ti ascunzi mereu problemele , sa-ti spuna intotdeauna ca nu este vina ta in ceea ce s-a intamplat , pentru ca vinovatia sa nu se apese asupra ta ? Poate sunt antrenati sa te minta (constient sau nu) doar pentru ca tu sa te simti mai bine iar vina sa cada asupra colegului tau ce a murit(cum se face , de altfel ). Dar cat pot acestia sa te ajute si cat de mult iti pot izola acea rana din launtru , daca cicatricea reprezinta mereu o portita pentru iesirea problemelor la suprafata ?
Eu cred ca abordarea este gresita. Un psiholog nu ar trebui sa te ajute sa iti ascunzi problemele. Daca bagi gunoiul sub pres nu se cheama ca ai facut curatenie. Eu cred ca dimpotriva, psihologul ar trebui sa te ajute sa-ti arunci problemele la groapa de gunoi. Si chiar asta face atunci cand iti spune ca nu esti tu de vina. Daca esti soldat si ucizi in lupta, vina nu iti apartine. Asta nu este minciuna. Dar izolarea cicatricilor nu inseamna vindecarea lor. Problemele care vin la suprafata sunt adevaruri dureroase. Vindecarea vine numai prin iertare. Trebuie sa-ti ierti acea vina pe care ti-o tot reprosezi.
Este adevarat ca misiunea unui psiholog este sa te ajute sa te simti mai bine, dar minciuna este solutie numai pe termen scurt, pentru ca minciuna are picioare scurte. Numai Adevarul te poate elibera de povara. Si nu trebuie sa trambitezi in piata mare. Este suficient daca discuti acele probleme cu un Prieten. Poate fi si psihologul, daca il simti asa. Dar sunt rani pe care numai Prietenia le vindeca.
Radu89 wrote ...
@Stel , care sunt acele supozitii pe care vrei sa ni le impartasesti ? Desi curiozitatea a ucis pisica , macar sa nu mor cu regretul ca nu am intrebat...
Ceea ce va spun sunt mai mult decat supozitii: sunt convingeri personale. Am convingerea ca principalul criteriu de selectie este calitatea umana. Dintre toate calitatile, sensibilitatea este ignorata sau convertita, pentru ca avem nevoie de luptatori, nu de artisti. Si tocmai sensibilitatea joaca un rol decisiv.
Uite, Fiecare activeaza intr-un anumit domeniu, foloseste un anumit limbaj, specific domeniului, este instruit sa fie neincrezator si mereu suspicios, atribute pe care le transfera asupra tuturor celorlalti, incat, la un moment dat, au impresia ca toti cei pe care ii intalnesc sunt sunt din alta tabara. Sa fii mereu suspicios, sa nu mai crezi in prietenie, sa nu mai crezi nimic din ce auzi fara a verifica, cred ca astea creeaza un foarte dureros sentiment de izolare si singuratate. De instrainare.
De fapt, anii de instruire si mai apoi de activitate creeaza un EU-CEL-NOU, foarte diferit de EU. Acel EU ramane ascuns undeva, intr-un colt de suflet, redus la tacere, in timp ce EU-CEL-NOU se afirma plenar. Cum adevarul nu poate fi tinut ascuns o vesnicie, EU tinde sa se afirme, dar este mereu redus la tacere de EU-CEL-NOU. Un conflict nevazut, un suflet sfasiat... Singura sansa pe care o vede EU este suprimarea lui EU-CEL-NOU... Din nefericire, impart acelasi trup, iar suprimarea lui EU-CEL-NOU este in acelasi timp sinuciderea lui EU...
Asta este varianta pe care o aleg, fara cuvinte, cei care se sinucid. Dar exista intotdeauna si alte solutii. Personalizate. Pentru fiecare suflet in parte.
Un alt motiv care sta la baza suicidului in randul persoanelor care activeaza in SNS-uri: -Stim ca mediul militar la fel ca si cel al informatiilor este unul special care ingradeste anumite drepturi si libertati.Iar omul s-a nascut liber.Privarea de libertate genereaza multe confilcte interioare chiar daca acestea sunt inconstiente de multe ori. Chiar daca angajatii aleg aceste profesii pentru ca vor -indiferent de motive..fara a-i obliga nimeni...in timp devine greu sa accepti faptul ca ti se interzic multe "activitati".
Este adevarat ca acest motiv nu este unul indeajuns de solid pentru a se ajunge la suicid dar reprezinta unul dintre factorii favorizanti...Cu cat se acumuleaza mai multe tensiuni cu atat este mai greu sa faci fata. Mecanismul ar fi urmatorul: persoana luceaza sa spunem pentru armata sau pentru un serviciu de informatii initial pentru ca si-a dorit acest lucru indiferent care au fost motivele care au stat la baza dorintei...profeseaza o perioada apoi observa cum foarte multe drepturi ii sunt luate.Ar avea optiunea sa plece din acel sistem dar sunt alti factori care il opresc: familia, banii , locul stabil de munca.Si astfel apare un conflict interior la care se adauga stresul muncii, oboseala, constiinta incarcata etc.
profeseaza o perioada apoi observa cum foarte multe drepturi ii sunt luate.
Care sunt alea foarte multe drepturi ? Câte cazuri de ofiteri de informatii undercover cunoasteti care s-au sinucis din motivele enumerate mai sus ? Militari în uniforma ? Da,se mai sinucid,dar nu mai asimilati toti purtatorii de (o) uniforma cu cine stie ce calitati deosebite : nu e cazul.
Nu mai cautati explicatii explicative acolo unde nu vorba decât de incapacitatea individului de a se adapta la realitatile vietii. Sinucigasul e un individ slab,care nu mai are solutii si gaseste mai multe motive sa termine cu viata decât sa se bata cu ea. Si slab,si las,caci în general sinucigasii lasa în urma o droaie de oameni care sufera. Si în viata e ca la marathon : degeaba e omul testat si paratestat,face "figura buna" ,nu da impresia ca ar avea tendinte suicidare : moare natural,atunci se cheama ca a trecut cu brio linia de finish a vietii. Se sinucide ? A fost un exponent slab al rasei. Motive si motivatii se gasesc cu carul,dar ce conteaza e rezultatul. E la fel de stresant pentru un muncitor în uzina sa-si piarda locul de munca si sa-l execute banca precum e pentru un soldatel sa participe la cine stie ce misiuni de lupta. Fiecare cu stress-ul lui,la nivelul lui.
Asta în cultura europeana. În alte culturi exista sinuciderea ca forma de exprimare a pierderii onoarei,de exemplu,dar aia e alta ciorba.
Florareasa sau cersetorul pot sa ma monitorizeze pâna nu mai au aer. La fel si cu tehnologia : sa ma supravegheze pâna nu mai are baterie.
ASTA este solutia: ACCEPTAREA! In fond, sunt camarazi, nu inamici.
Boribum wrote ...
Vorba era despre suicid : nimeni,niciodata nu va putea spune cu certitudine de 100% daca un omulet -oricât de special,testat,verificat si antrenat ar fi- nu va comite suicid. Cauze,motive,etc. asta e treaba specialistilor sa vada si sa încerce sa prevada,dar niciodata niciun specialist nu va putea da un 100% garantat. De la aceasta axioma încolo discutiile sunt ori foarte tehnice (si nu e nimeni pe aici care sa fie recomandat în sensul asta ca profesionist recunoscut,si nici nu cred ca o abordare tehnica poate fi interesanta pentru neofiti) sau discutii discutabile (hai sa vorbim ca sa n-adormim,adica).
Pai vorbim la ore la care altii sforaie! Normal ca mai batem si campii! Dar spune tu ca nu te distrezi!
Si DA, ai dreptate! Nu exista garantii 100%. Dar... putem incerca un 99,99 la suta?
Monitorizare se face cu siguranta. Nu trebuie sa-ti faci iluzii ca, daca nu te simti urmarit de un om in loden si cu ochelari negri, ai scapat. Nu se mai poarta tinuta standard, pentru ca o stiu si copiii. Poate te "monitorizeaza" ... florareasa. Sau... un cersetor. Sau niciunul din ei, pentru ca ai telefon mobil performant, ai un pc, ai GPS... Si mai exista si niste camere miniaturale o minunatzie! Nici nu stii ca esti vedeta! Asa ca... SMILE!
Chiar daca esti urmarit sau nu , de inamici sau propria organizatie , cine te poate convinge ca nu este asa ? O paranoie dezvoltata de-a lungul timpului in subconstient si pregatita sa explodeze ... cine o poate opri daca si unii psihologi au crizele lor de isterie ? Cum poate un psiholog sa te ajute uneori sa-ti ascunzi mereu problemele , sa-ti spuna intotdeauna ca nu este vina ta in ceea ce s-a intamplat , pentru ca vinovatia sa nu se apese asupra ta ? Poate sunt antrenati sa te minta (constient sau nu) doar pentru ca tu sa te simti mai bine iar vina sa cada asupra colegului tau ce a murit(cum se face , de altfel ). Dar cat pot acestia sa te ajute si cat de mult iti pot izola acea rana din launtru , daca cicatricea reprezinta mereu o portita pentru iesirea problemelor la suprafata ? @Stel , care sunt acele supozitii pe care vrei sa ni le impartasesti ? Desi curiozitatea a ucis pisica , macar sa nu mor cu regretul ca nu am intrebat...
Vreau doar sa completez: in cazul in care esti cu "alaiul" dupa tine, trebuie sa te consideri "norocos", ori se face o evaluare asupra ta, ori e de ceva ca pe Investigation Discovery, sau mai rau.
Chiar daca angajatii aleg aceste profesii pentru ca vor -indiferent de motive..fara a-i obliga nimeni...in timp devine greu sa accepti faptul ca ti se interzic multe "activitati".
Da, da. Pentru mine e a patra oara cand sunt intr-un sistem militar, semi-militar, pseudo-militar... Oare (retoric), am eu o problema ?
Forums
) nici nu mai stiu daca sunt in misiune, in testare profesionala sau intr-o noua lectie a vietii. 
ASTA este solutia: ACCEPTAREA! In fond, sunt camarazi, nu inamici.
? 
