La dezbaterile de ieri pe marginea legilor securitatii, tinute la Intercontinental, a participat, cum era si firesc, un reprezentant al asociatiei - colonelul. Sper ca in cursul zilei de azi sa imi trimita si un rezumat al acelei intilniri. Pina atunci, postez aici legea propusa de liberali (poate fi gasita si pe saitu' guvernului, in format pdf).
Secretariatul General al Guvernului şi Departamentul pentru Probleme de Securitate Naţională
LEGEA SECURITĂŢII NAŢIONALE – PROPUNERE DE PROIECT –
CAPITOLUL I
Securitatea naţională
ART. 1 (1) Prin securitate naţională se înţelege totalitatea politicilor formulate şi procesul de aplicare a acestora în scopul menţinerii integrităţii statului, a protecţiei populaţiei, a drepturilor cetăţenilor, a mediului înconjurător şi a asigurării stării de legalitate şi stabilitate prin utilizarea instrumentelor politice, economice, diplomatice cât şi militare. (2) Securitatea naţională cuprinde două dimensiuni fundamentale: una internă şi cealaltă externă, internaţională. Securitatea internă se referă exclusiv la instituţiile implicate şi la politicile şi programele implementate de acestea în scopul unei administrări eficiente a stării de securitate pe plan intern. Securitatea externă integrează securitatea internă a cetăţenilor români în contextul internaţional. (3) Securitatea naţională vizează următoarele elemente: a) diplomaţia - pentru cooperarea între aliaţi şi izolarea ameninţărilor prin eforturi concertate. b) capacităţile economice, menite să consolideze cooperarea interstatală; c) menţinerea, pregătirea şi instruirea efectivelor militare la un nivel operaţional corespunzător cu statutul României de membru al Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord; d) implementarea politicilor de apărare civilă şi a măsurilor de pregătire pentru situaţii de urgenţă, cu un aport extins din partea cetăţenilor; e) asigurarea infrastructurii critice, ca vector al mobilităţii şi circulaţiei în sistemul naţional de securitate; f) utilizarea serviciilor de informaţii pentru detectarea, stoparea, sau evitarea ameninţărilor şi vulnerabilităţilor la adresa securităţii naţionale şi a spionajului cât şi pentru protecţia informaţiilor clasificate; g) evitarea, stoparea şi diminuarea poluării pentru a asigura un mediu ambiant corespunzãtor şi pentru a evita apariţia unor evenimente climaterice extreme.
ART. 2 Constituie un risc la adresa securităţii statului român, prin conţinutul său dat de ameninţare, vulnerabilitate şi impact, orice acţiune sau situaţie, care produce sau ar putea genera efecte, pe cale naturală sau umană, apreciabile direct prin experienţă sau evaluate indirect prin probabilităţi, care ar modifica în vreun fel situaţia anterioară producerii evenimentului, caracterizată de stabilitate, legalitate şi normalitate.
CAPITOLUL II
Riscuri şi ameninţări la adresa securităţii naţionale
ART. 3 Constituie riscuri şi ameninţări la adresa securităţii naţionale următoarele situaţii: Punerea în pericol a securităţii naţionale prin: (1) activităţi teroriste, susţinere de activităţi teroriste şi nedivulgarea, în mod deliberat, a unor informaţii care pot contribui la prevenirea unor atacuri teroriste; (2) proliferarea armelor de distrugere în masă şi a vectorilor purtători precum şi a produselor cu dublă utilizare; (3) traficul ilegal cu armament, muniţie, explozivi, produse speciale, droguri şi produse contrafăcute; (4) criminalitatea transfrontalieră, migraţia ilegală, trafic de persoane şi acte de contrabandă; (5) punerea în pericol a ordinii constituţionale prin: a) suprimarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţeanului şi restrângerea exerciţiului acestor drepturi în afara normelor constituţionale şi a celorlalte legi; b) acţiuni violente care subminează puterea de stat; c) spionajul împotriva României; d) constituirea de organizaţii şi susţinerea acestora, care desfăşoară acţiuni şi manifestări împotriva minorităţilor etnice, politice şi religioase sau care militează în favoarea acţiunilor rasiste, xenofobe, antisemite şi anarhice, inclusiv cele de factură revizionist - teritorială şi secesionist – separatistă; 6) punerea în pericol a securităţii informaţionale a cetăţeanului, a societăţii şi a statului român prin: a) lipsirea de informaţii de interes public absolut necesare realizării siguranţei cetăţeanului şi a societăţii româneşti în ansamblul său; b) alterarea conţinutului real al informaţiilor cu scopul vădit de a crea panică ori induce tensiuni ori conflicte sociale; c) operaţiuni de agresiune informaţională şi război informaţional cu scopul vădit de a crea conflicte sociale ori pentru destabilizarea statului; d) periclitarea stabilităţii şi securităţii infrastructurilor de comunicaţii şi a serviciilor de comunicaţii electronice şi tehnologiei informaţiei; (7) punerea în pericol a securităţii informaţiilor clasificate; (8) acţiuni concrete pentru subminarea economiei naţionale prin afectarea certă a activităţilor economice cu caracter strategic ori prin distrugerea infrastructurilor critice; (9) atentatele la viaţa, sănătatea, integritatea ori libertatea persoanelor române sau străine care îndeplinesc funcţii de demnitate publică ori sunt personalităţi publice de notorietate şi prestigiu naţional sau internaţional; culegerea de informaţii şi desfăşurarea unor activităţi pregătitoare în scop de atentat; (10) periclitarea capacităţii de apărare a ţării prin: a) elaborarea şi punerea în aplicare a unor strategii, intenţii, planuri generatoare de pericole care vizează apărarea naţională şi securitatea forţelor armate ale României, generate de acţiuni ale serviciilor adverse de informaţii, grupărilor sau organizaţiilor sau structurilor militare ostile, persoanelor, grupărilor sau organizaţiilor teroriste sau criminal; b) crearea unor dezechilibre strategice şi acumulări nejustificate şi ilegale de armament în zonele adiacente României sau ale aliaţilor săi; c) acţiuni ostile la adresa forţelor militare României şi ale aliaţilor săi în zone de operaţii în afara teritoriului României; d) scurgeri de informaţii cu caracter secret, documente referitoare la strategii militare, planuri, hărţi, amplasamente, manevre, efective, armamente; (11) Provocarea, susţinerea, încurajarea şi refuzul nejustificat de a rezolva conflictele locale din vecinătatea României; (l2) Periclitarea securităţii telecomunicaţiilor speciale prin: a) fapte sau atacuri de neutralizare, anihilare, blocare sau diminuare a funcţionalităţii şi fiabilităţii instalaţiilor, sistemelor tehnice de securitate şi protecţie aferente reţelelor şi capacităţilor tehnice de comunicaţie, a amplasamentelor în care acestea se regăsesc; b) penetrarea, întreruperea funcţionării şi distrugerea reţelelor de telecomunicaţii speciale, precum şi interceptarea comunicaţiilor în aceste reţele; c) pătrunderea fără drept în spectrul de frecvenţe radio cu utilizare guvernamentală şi interceptarea comunicaţiilor din acesta; d) afectarea capacităţii operaţionale a sistemului de comunicaţii speciale.
CAPITOLUL III
Situaţii şi fenomene naturale care prin amploare şi consecinţe pot genera unele disfuncţionalităţi majore în domeniile economic, social, medical şi ecologic, de natură a afecta securitatea naţională
ART. 4 Constituie riscuri şi ameninţări care pot genera disfuncţionalităţi majore în domeniile economic, social, medical şi ecologic, următoarele situaţii: (1) a) cutremure, inundaţii de proporţii, căderi masive de zăpadă, îngheţ, incendii naturale de proporţii, explozii, schimbări ale climei şi orice alte modificări de natură a afecta infrastructura critică (drumuri, baraje, poduri, care asigură desfăşurarea din punct de vedere tehnic şi logistic a relaţiilor interinstituţionale între segmentul central oficial şi cele regionale). b) epidemii, pandemii; (2) Periclitarea şi subminarea activităţii autorităţilor publice şi a instituţiilor statului prin influenţarea şi deturnarea deciziilor în scopuri contrare legilor în vigoare. (3)Punerea în pericol a securităţii economice prin: a) periclitarea resurselor economice vitale, prin distrugere cu intenţie sau din culpă a unor facilităţi critice, poluare la scară largă sau monopolizarea unei părţi substanţiale din resursele vitale şi gestionarea lor privată; b) lipsirea de protecţie a intereselor economice naţionale; c) blocarea accesului la resursele de energie, la cele alimentare, de apă potabilă şi alte asemenea, necesare supravieţuirii, risipirea ori degradarea acestora; d) subminarea şi sabotarea intereselor economico-financiare; e) degradarea mediului ambiant şi punerea în pericol a securităţii ecologice la nivel naţional şi regional; (4)Punerea în pericol a securităţii sociale prin nerespectarea sau nerecunoaşterea drepturilor unor comunităţi etnice, grupuri de persoane. (5) Punerea în pericol a securităţii medicale prin: a) afectarea sau distrugerea unor părţi ale reţelei care oferă asistenţă medicală; b)afectarea conţinutului depozitelor şi rezervelor de materiale necesare pentru asigurarea stării de sănătate a populaţiei; c)afectarea mobilităţii şi disponibilităţii resurselor medicale (personal medical, echipament de specialitate, medicamente) care necesită deplasare în anumite zone ale ţării, ca urmare a unor situaţii de urgenţă: (6) Periclitarea infrastructurii speciale de securitate prin: a)degradarea sau distrugerea reţelelor magistrale de transport a resurselor energetice şi de alimentare cu apă, a căilor de comunicaţii terestre, a lucrărilor şi amenajărilor hidroenergetice, inclusiv a sistemelor de protecţie împotriva accidentelor şi calamităţilor; b)neconstituirea rezervelor pentru necesităţi umanitare şi intervenţie în situaţii de criză; c)vulnerabilităţi şi riscuri majore existente la nivelul sistemelor de protecţie şi securitate ale infrastructurilor de comunicaţii electronice şi informatice aferente unor instituţii domenii de interes strategic, de natură să genereze situaţii de insecuritate industrială cu consecinţe macroeconomice grave sau de perturbare a funcţionării optime şi în siguranţă a structurilor necesare desfăşurării normale a vieţii sociale şi economice; d) neînlăturarea vulnerabilităţilor şi a factorilor de risc reprezentate de activităţile cu grad ridicat de pericol nuclear, chimic, bacteriologic şi alte asemenea, care pot determina catastrofe ori dezastre; e) limitarea capacităţii operaţionale a statului român, în contextul asigurării şi afirmării intereselor naţionale în domeniul protecţiei şi inviolabilităţii dreptului la libera circulaţie a persoanelor.
CAPITOLUL IV
Realizarea şi asigurarea securităţii naţionale
ART. 5 Securitatea statului român este realizată şi asigurată de către instituţiile şi autorităţile competente, investite în acest scop, după cum urmează: (a) de către serviciile de informaţii şi protecţie pentru riscurile şi ameninţările prevăzute la Art. 3 din prezenta lege; (b) de către structurile specializate ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, Ministerului Justiţiei şi Parchetului General, precum şi de celelalte structuri guvernamentale cu atribuţii în domeniile prevăzute la art. 4 din prezenta lege.
ART. 6 Organizarea, coordonarea şi planificarea strategică în domeniul securităţii naţionale, în conformitate cu normele constituţionale, strategiile şi politicile de securitate şi cu dispoziţiile legilor care reglementează în acest domeniu se exercită de către Preşedintele României şi Primul Ministru, cu consultarea Parlamentului în probleme stabilite prin lege specială, potrivit prerogativelor constituţionale şi competenţelor conferite de lege, prin Consiliul Suprem de Apărare a Ţării şi Comunitatea Naţională de Informaţii.
ART. 7 Serviciul Român de Informaţii este autoritatea informativă responsabilă, potrivit competenţelor stabilite prin lege, pentru realizarea şi asigurarea securităţii naţionale. În realizarea obiectului său de securitate Serviciul Român de Informaţii derulează activităţi de informaţii şi contrainformaţii pe întreg teritoriul României cu scopul de a preveni producerea situaţiilor de natură a afecta securitatea naţională.
ART. 8 (1) Serviciul de Informaţii Externe este autoritatea informativă responsabilă exclusiv în afara teritoriului României pentru securitatea naţională a României, potrivit competenţelor stabilite prin lege; (2) Serviciul de Informaţii Externe desfăşoară activităţi de informaţii, contrainformaţii şi securitate pentru identificarea, cunoaşterea şi prevenirea ameninţărilor externe la adresa securităţii naţionale, asigurarea comunicărilor cifrate cu misiuni diplomatice ale României pentru instituţiile abilitate prin lege să transmită prin cifrul de stat; (3) Serviciul de Informaţii Externe avizează accesul la informaţii clasificate, la cifrul de stat şi la armament pentru personalul român care desfăşoară misiuni de lungă durată în exterior, organizează şi realizează transportul corespondenţei diplomatice, precum şi paza şi apărarea misiunilor diplomatice ale României; reglementează şi relativizează activitatea de control privind protecţia informaţiilor clasificate în cadrul reprezentanţelor României din străinătate.
ART. 9 (1) Ministerul Apărării Naţionale, prin structura sa desemnată, este autoritatea informativă militară cu competenţe în domeniul apărării naţionale, în interiorul şi exteriorul ţării; (2) Ministerul Apărări Naţionale este responsabil de elaborarea strategiilor, politicilor şi reglementărilor în domeniul informaţiilor pentru apărare, în care sens planifică, organizează şi desfăşoară activităţi de informaţii, contrainformaţii şi securitate militare, pe timp de pace, în situaţii de criză şi la război şi asigură informaţiile necesare pentru luarea deciziilor politico-militare şi militare în domeniul apărării naţionale.
ART. 10 Ministerul Administraţiei şi Internelor organizează şi desfăşoară activităţile de informaţii, şi contrainformaţii strict necesare realizări protecţiei informaţiilor clasificate, misiunilor, patrimoniului şi personalului propriu.
ART. 11 (1) Ministerul de Externe, prin departamentele sale specializate, elaborează politica externă a statului român şi contribuie la producerea securităţii prin dezvoltarea relaţiilor României cu aliaţii săi din cadrul Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord; (2) Ministerul de Externe, prin structurile sale specializate informează autorităţile cu privire la cele mai recente evoluţii din mediul de securitate internaţional. Departamentele sale produc şi transmit rapoarte cu privire la problemele de securitate la nivel global şi la politica externă şi de securitate a Uniunii Europene.
ART. 12 (1) Direcţia de Protecţie şi Pază este autoritatea responsabilă pentru protecţia demnitarilor români, a demnitarilor străini pe timpul şederii lor în România, a familiilor acestora, precum şi pentru paza sediilor de lucru şi a reşedinţelor acestora; (2) Direcţia de Protecţie şi Pază este structură departamentală în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor. Directorul acesteia are rang de secretar de stat în Ministerul Administraţiei şi Internelor; (3) Autorităţile informative ale statului pun de îndată la dispoziţia Direcţiei de Protecţie şi Pază toate datele sau informaţiile privitoare la atentate care pun în pericol securitatea naţională ori alte ameninţări sau pericole pentru securitatea persoanelor şi a obiectivelor protejate; (4) Direcţia de Protecţie şi Pază organizează şi desfăşoară activitate de contrainformaţii şi de securitate pentru protecţia informaţiilor clasificate, a activităţii şi a personalului propriu.
ART. 13 (1) Direcţia de Telecomunicaţii Speciale este autoritatea responsabilă pentru protecţia telecomunicaţiilor speciale ale autorităţilor publice şi ale altor utilizatori prevăzuţi de lege; (2) Direcţia de Telecomunicaţii speciale este structură departamentală în cadrul Ministerului Tehnologiei şi Informaţiilor. Directorul acesteia are rang de secretar de stat în Ministerul Tehnologiei şi Informaţiilor; (3) Direcţia de Telecomunicaţii Speciale iniţiază şi implementează politica de securitate a sistemului de comunicaţii speciale şi de cooperare interagenţii pentru susţinerea funcţiilor statului de guvernare şi de securitate; (4) Direcţia de Telecomunicaţii Speciale organizează şi desfăşoară activitate de contrainformaţii şi de securitate pentru protecţia informaţiilor clasificate, a activităţii şi a personalului propriu.
CAPITOLUL V
Controlul democratic al sistemului de securitate
ART. 14 (1) Sistemul de securitate şi legalitatea activităţilor din cadrul său sunt supuse controlului şi supravegherii, în condiţiile legii. (2) Controlul şi supravegherea se realizează de către: (a) Parlament şi comisiile parlamentare ale căror competenţe şi forme de control se stabilesc prin lege specială; (b) Curtea de Conturi; (c) Structurile interne pentru controlul legalităţii şi asigurarea juridică a activităţii de informaţii; (d) Organele judiciare, în cazurile şi condiţiile exprese prevăzute de lege.
ART. 15 (1) Controlul se realizează de către comisii parlamentare speciale permanente ale Parlamentului asupra activităţii: (a) Serviciului Român de Informaţii; (b) Serviciului de Informaţii Externe; (c) Direcţiei de Protecţie şi Pază; (d) Direcţiei de Telecomunicaţii Speciale; (e) Componentelor informative din structura Ministerului Apărării Naţionale, şi Ministerul Administraţiei şi Internelor; (f) Comunităţii Naţionale de Informaţii.
ART. 16 (1) Controlul parlamentar are ca obiect verificarea modului în care autorităţile implicate în producerea şi asigurarea securităţii: (a) Respectă Constituţia şi legile în activitatea pe care o desfăşoară; (b) Furnizează informaţii corecte şi oportune, sau propun măsuri de aplicare a legii factorilor de decizie în drept, după caz; (c) Utilizează, în mod eficient resursele alocate de la bugetul de stat; (2) Controlul parlamentar, organizarea şi funcţionarea comisiilor sunt reglementate prin lege specială şi hotărâri ale Parlamentului.
CAPITOLUL VI
Securitatea naţională şi informaţiile de profil
ART. 17 (1) Informaţia de securitate constituie unitatea de referinţă utilizată în domeniul securităţii naţionale. În baza ei se construiesc strategii, se efectuează intervenţii şi se configurează instituţional mediul intern de securitate. Ea este emisă, destinată şi vehiculată numai de organele competente. Vehicularea ei în afara sferei responsabile aduce prejudicii grave pentru securitatea naţională; (2) Sistemul de securitate este principalul destinatar şi beneficiar al informaţiei de securitate. El este primul şi unicul beneficiar al informaţiilor de profil. Sistemul de securitate are instituţii speciale, serviciile de informaţii, pentru a furniza şi proteja informaţiile cu caracter secret. Aceste servicii deţin o evidenţă a informaţiilor clasificate naţionale; (3) Informaţiile de securitate sunt acele cunoştinţe despre persoane, subiecte, fapte, evenimente, fenomene, procese, obiecte, situaţii şi idei exprimate în formă scrisă, audiovizuală, acustică, electronică sau în altă formă utilă pentru percepţia nemijlocită de către om, care poate fi gestionată sau folosită doar de organele competente şi a cărei divulgare sau accesare de către orice persoană neautorizată compromite securitatea naţională; (4) Informaţia de securitate se utilizează în folosul cetăţenilor, pentru a le garanta securitatea şi a evita orice ameninţare la adresa existenţei lor.
ART. 18 Activitatea de informaţii pentru securitatea naţională se realizează de către: (a) Serviciul Român de Informaţii, instituţie specializată în domeniul informaţiilor interne; (b) Serviciul de Informaţii Externe, instituţie specializată în producerea şi prelucrarea informaţiilor externe; (c) Direcţia de Protecţie şi Pază, care asigură protecţia demnitarilor români şi străini aflaţi în România şi paza sediilor de lucru şi reşedinţelor acestora; (d) Direcţia de Telecomunicaţii Speciale, care asigură protecţia informaţiilor speciale ale autorităţilor publice şi ale altor utilizatori prevăzuţi de lege.
ART. 19 Activitatea de producere, prelucrare şi transmitere a informaţiilor de securitate are caracter de secret de stat. Informaţiile care au acest caracter pot fi comunicate doar în condiţiile prezentei legi. În caz contrar, persoana responsabilă pentru transmiterea unor informaţii de securitate, într-un context neautorizat, răspunde civil sau penal pentru faptele sale, făcându-se vinovată de scurgere de informaţii.
ART. 20 Destinatarii informaţiilor de securitate sunt: (a) Preşedintele României; (b) Primul Ministru; (c) Preşedintele Senatului; (d) Preşedintele Camerei Deputaţilor; (e)Preşedinţii Comisiilor Parlamentare de Apărare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională şi de control al Serviciilor de Informaţii; (f) Preşedintele Curţii de Conturi; (g) Procurorul General al României; (h) Miniştrii al căror domeniu de resort este vizat de informaţia de securitate; (i) Secretarii de stat, subsecretarii de stat, directorii de departamente direct implicaţi într-o situaţie care necesită informaţia de securitate; (j) Consilierii Preşedintelui României şi ai Primului - Ministru pe probleme de securitate naţională şi apărare; (k) Şeful Statului Major al Armatei; (l) Prefecţii, primarul capitalei şi preşedinţii Consiliilor Judeţene, în probleme locale ce ţin de securitatea naţională; (m) Organele de urmărire penală, atunci când informaţiile de securitate se referă la comiterea unei infracţiuni; (n) Responsabilii militari la cel mai înalt nivel ai aliaţilor NATO, sau ai acelor state care au baze pe teritoriul României, în chestiuni de securitate care privesc Alianţa Nord – Atlantică şi statele care au baze pe teritoriul românesc.
CAPITOLUL VII
Informaţiile de securitate şi drepturile omului
ART. 21 Componentele sistemului de securitate îşi desfăşoară activitatea pentru a garanta cetăţenilor români exercitarea deplină a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, într-un climat de legalitate şi stabilitate. Ele acţionează în folosul cetăţenilor.
ART. 22 Modalităţile de obţinere a informaţiilor de securitate respectă drepturile şi libertăţile omului şi nu aduc atingere vieţii private. Orice persoană este protejată prin lege împotriva oricăror imixtiuni în viaţa privată.
ART. 23 Informaţiile de securitate sunt utilizate pentru a proteja viaţa cetăţenilor şi pentru a evita eventualele pericole la adresa existenţei lor. Utilizarea lor eficientă contribuie la consolidarea încrederii cetăţeanului în instituţiile statului.
ART. 24 Orice cetăţean care consideră că i s-a îngrădit în vreun fel exercitarea unui drept în contextul obţinerii de informaţii de securitate, pe lângă exercitarea accesului liber la justiţie, are dreptul de a se adresa comisiilor permanente din Parlamentul României, abilitate să gestioneze cazul său.
CAPITOLUL VIII
Sancţiuni
ART. 25 Crimele şi delictele contra securităţii statului român se sancţionează conform dispoziţiilor din Codul Penal, Titlurile III şi IV.
ART. 26 Ofiţerii de informaţii şi organele de conducere ale instituţiilor din cadrul sistemului naţional de securitate răspund în baza legii pentru acţiunile, respectiv ordinele şi instrucţiunile emise de aceştia.
CAPITOLUL IX
Dispoziţii finale:
Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial. Orice dispoziţii anterioare cu privire la securitatea naţională se abrogă.
Cred ca merita comentat acest proiect - personal, cred ca e un mare bull shit, o facatura cu paragrafe copiate din celelalte legi, o salata de securitate.
si completare - unul dintre motivele principale pentru care vor unii sa puna mina pe STS si SPP il reprezinta resursele materiale si financiare de care dispun aceste institutii. Sint rivnite de mult timp. Mai mult, premierul se alege cu ascultarea telefoanelor, iar presedintele, prin Blaga, se alege cu informatiile intime, direct de la sursa, despre viata vip-urilor.
In plus, NICIUNDE un lume nu exista o asemenea lege. In curind vom veni cu un articol-argument in care demonstram ca acesta lege un mare keke!
Academia Catavencu de astazi, 20 septembrie, acorda intreaga pagina 3 conceptiei gresite a ultimului pachet de legi privind securitatea nationala propus de PNL. este curios insa ca nu spune nimic de primul pachet de legi inaintat de Cotroceni. sa intelegem ca il aproba, tacit, pe acela?
Din "surse de la Cotroceni" am aflat ca premierul a facut pasul inapoi si a trimis acest "pachet" spre avizare, conform legilor in vigoare, tuturor celor in drept.
Daca va uitati pe sticla veti vedea ca mereu unul dintre cei doi comici ai ecranului in domeniul securitatii, Stejarel si Marius Oprea, vorbesc fara noima despre CNSAS sau alte institutii istorice in loc sa puna burta pe carte si sa invete...
e cam greu la varsta lor colonele sa mai invetze cate ceva, mai bine prefera sa-si dea cu parerea la unele televiziuni, dar se pare ca si realizatorii emisiunilor respective s-au cam saturat de fetzele lor.
Vom vedea cum se vor implica in aceste dezbateri proaspetii directori din SRI si SIE. Mai ales Buratino de la SIE care atunci cind era consilier pe probleme interne s-a implicat in rapirea din Irak! Ce stia el despre actiunile pe teritorii straine? Sau se pricepea la jurnalistica si ca atare avea competenta necesara....
La Palatul Victoria acest "pachet" pare a fi cel mai greu digerabil. Varianta cu trecerea STS la MAI ma ingrozeste gindindu-ma ca nimeni nu citeste mai bine legea STS-ului, caci ar afla ca este unica autoritate in domeniul reglementarilor telecomunicatiilor speciale, in timp ce ANRC este autoritatea pentru telecomunicatiile publice si private. In conformitate cu reglementarile internationale in domeniu nici un minister nu poate fi si autoritate nationala de reglementare, el avind unica misiune de implementare a POLITICILOR guvernamentale in domeniul de competenta!
In opinia mea totul nu este decit joc de glezne pentru ca intram intr-o grava "coliziune" cu reglementarile internationale in domeniu ( am semnat niste acorduri in acest sens) iar pe de alta parte STS este considerat de specialistii de la NATO, si chiar de americani, ca un exemplu de institutie care "impaca si capra si varza" in aceasta parte a Europei din perspectiva telecomunicatiilor speciale. Ucraina a fost invitata sa se inspire din experienta STS-ului, la sugestia NATO!!!
Mie mi se par mai grave neclaritatea pachetului de legi in privinta mai multor aspecte ce tin de: - stabilirea clara a categoriilor de persoane ce pot fi suspuse activitatilor prevazute in art. 39 din Legea activitatii de informatii... - durata pastrarii informatiilor obtinute - conditiile in care datele si informatiile pot fi transmise organelor judiciare pentru a fi folosite ca probe in cursul procedurilor
In privinta asta, pachetul de legi, desi e un pas inainte fata de cel al presedintelui navigator, e foarte "obscur" si lasa loc la o marja de interpretare inacceptabila
Nu poti introduce modificarile tale pe variantele plecate de la guvern, ca sa le bagam pe site? O sa mai lucram si noi pe ele, mai ales ca ne bucuram sa regasim foarte multe dintre propunerile noastre in aceste forme - e un pas inainte.
Vad ca strategia asta ofera cateva amanunte despre desfasurarea unor activitati de protectie a unor demnitari, dar nu vad nimic despre un Management integrat al crizelor ca sistem unic de comanda....valabil si in cazul unui atac real terorist, cu victime, ostatici, dezastre samd.
tendinta globala in chestiuni de securitate nationala este centralizarea spre un control eficient al informatiilor si actiunilor. Poate ar merita deschis un topic pe astfel de tematica - ce e mai bine pentru sanatatea unei natiuni: mai multe institutii cu conducere si control diferite, sau cat mai putine cu una sau doua zone de conducere si control?
Forums
