Pai la o interventie un distins lt.col. cu functie de prim adjunct a zis ,,bagati-va, numa odata muriti``... Nu cred ca era momentul de asa ceva nici macar in gluma avand in vedere ca s-au topit pana si ceasurile de la pompele de apa de pe masini din cauza focului.
Pai hai sa raspund eu, se pare ca nu se prea inghesuie lumea sa discute subiectul asta, asta spune multe despre doua lucruri: frica si nepasarea de care dau dovada tovarasii mei... In ciorna replica asta e gata de o gramada de timp, dar am ezitat indelung inainte de a o posta , din mai multe motive, principalul fiind ca eu nu obisnuiesc sa arunc cu noroi la adapostul unui pseudonim, iar daca spun ceva, imi si asum intreaga responsabilitate pentru ceea ce spun. Stiu sigur ca dupa ce voi posta acest raspuns, imi voi face o multime de dusmani, ca si cum nu as fi avut deja destui, dar fac asta din doua motive: odata fiindca adevarul mi se pare mai important decat orice, si al doilea fiindca lucrurile care nu merg nu isi vor gasi niciodata rezolvarea daca vom continua vesnic sa bagam gunoiul sub pres! Vreau sa spun si ca sunt constient de faptul ca viziunea pe care o am e limitata de nivelul meu de executant, de "om cu bocancii in noroi", dar situatia asta ma ajuta sa stiu mai bine decat oricine realitatea din batatura mea. Totodata sunt convins ca viziunea mea sau macar o parte din ea e impartasita de toti cei carora le pasa de ce se intampla cu institutia asta.
Ca fost cercetas,
"In onoarea unora... LINK Batalionul 313 Cercetare pare, la prima vedere, un batalion ca oricare altul. Dar, la o privire mai atenta, este intr-un fel diferit. Natura relatiilor este cu totul alta. Poate pentru ca sunt cercetasi. Dar esenta si consistenta relatiilor este data de clipele petrecute in misiuni specifice. Maiorul Vasile Ene, seful de stat major, a venit la acest batalion dupa absolvirea AISM (astazi, UNAp), dintr-o alta specialitate spre cercetare. Impactul este vizibil si acum cand a devenit cercetas. "Am gasit o alta mentalitate. Oamenii stiu ce au de facut si au alt stil de a munci, unde independenta joaca un rol important. Acum avem o echipa tanara care a avut de la cine invata si am o deosebita incredere in ea. Aceasta echipa are in compunere tineri care au fost in teatrele de operatii si care au venit cu un alt mod de a privi lucrurile, mai apropiat de viziunea razboiului modern". Inevitabil, teatrele de operatii influenteaza modul de actiune si gandire al militarilor romani care participa acolo. Cercetasii, intotdeauna, au fost prezenti prin grupurile de cercetare, executand misiuni specifice. Iar pentru indeplinirea acestora cu succes, este nevoie de oameni foarte bine pregatiti. "Cercetasii, in general, sunt militari foarte bine pregatiti – declara loctiitorul comandantului, locotenent–colonelul Adrian Ciolponea. Acestia urmeaza o pregatire variata si complexa, in acelasi timp. De aceea, nu se compara nivelul pregatirii cu militarii dintr-o alta arma. Si, poate de aceea, avand o polispecializare – parasutism, alpinism, scafandrerie etc. – nu trebuie sa se renunte asa de usor la ei. Pentru ca, intotdeauna, este nevoie de cercetasi.Iar tipurile de amenintari actuale confirma acest lucru". (D.S.) Adaugat de ronin la Tuesday 13 October 2009 - 21:39:43"
Multumesc, ronin!
nu pot sa spun decat ca atunci cand am venit la pompieri am avut o crunta dezamagire... Lucrurile sunt atat de diferite fata de imaginile din reviste si fata de asteptarile mele, incat doar programul de 24/72 pe care il am, care imi da o libertate la care nici macar nu am indraznit sa visez cat am fost in MApN, compenseaza multimea frustrarilor si nemultumirilor pe care le-am resimtit. As fi tentat sa spun ca IGSU este una dintre cele mai anchilozate institutii din SNS, dar imi lipsesc termenii de comparatie, ca atare o sa ma rezum doar la a afirma ca eu cred ca IGSU este o institutie anchilozata la toate nivelurile ierarhice, hiperbirocratizata, plina de insi "care mananca si ei o paine", in care coruptia, incompetenta si lipsa de raspundere sunt cuvinte de ordine... LINK LINK
...si asta e doar varful icebergului! Dupa cele doua sarje de angajari, acuzele de frauda au curs potop din partea celor care au fost respinsi; cei care au fost admisi, puneau asta pe seama faptului ca ceilalti sunt invidiosi, ei bine, eu, care am fost admis, ma vad nevoit sa spun ca eu cred ca cea mai mare parte a angajarilor s-au facut prin binecunoscutul sistem PCR...! Si cum ar putea fi oare altfel cand, spre exemplu, cel putin la mine in Inspectorat, la concursul de angajare din 2006 foile de examen (examen care a fost de tip grila) au fost corectate cu numele fiecarui candidat la vedere?! Nu va vine sa credeti? Sunt cateva sute bune de martori care pot confirma! Cum va puteti inchipui ca examenul ar fi putut fi corect atata timp cat cine avea PCR ar fi putut obtine fara dificultate orice nota care sa-l plaseze deasupra contracandidatului sau mai putin norocos...? Cum ar fi putut fi altfel cand, spre exemplu, unul din candidati a predat foaia de raspuns fara sa fi bifat nici un raspuns? Stiu asta fiindca unul dintre supraveghetori, probabil strain de masinatiuni, si-a manifestat cu voce tare consternarea ca insul nu bifase nici macar un raspuns! Celalalt supraveghetor, poate ceva mai pus la curent cu dedesubturile, a replicat impaciuitor: "E treaba lui! Lasa-l in pace!". Pe acelasi om, care mai avea si o burta mai mult decat respectabila, de te facea sa te intrebi cum mama dracului o fi luat asta proba fizica l-am vazut ulterior in curte printre cei admisi...
Asta e unul din motivele pentru care in momentul asta, in IGSU sunt o multime de oameni care imping aerul dintr-o parte in alta, fara a fi deranjati de nimeni in nici un fel. Ce faceau ast timp duiumul de oameni si institutii care ar fi trebuit sa vegheze la bunul mers al lucrurilor? Pai hai sa va spuna intai DNA:
16 decembrie 2009 Nr. 325/VIII/3
COMUNICAT Procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Secţia de combatere a infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari au dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor: col. (r) DIACONIŢĂ NICOLAE CORNELIU, fost inspector şef al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (I.S.U.) „Basarab I” Judeţul Dâmboviţa, în sarcina căruia s-a reţinut instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă (10 fapte) şi comandor ALEXANDRESCU DORINEL, ofiţer în cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă - Serviciul Control, în sarcina căruia s-au reţinut următoarele infracţiuni: - fals intelectual, - uz de fals, - favorizarea infractorului, - instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă (15 fapte).
În rechizitoriul întocmit, procurorii au reţinut următoarea stare de fapt:
La data de 24 martie 2009, inculpatul Diaconiţă Nicolae Corneliu a fost trimis în judecată de procurorii DNA – Secţia de combatere a infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari, reţinându-se că în perioada 2006-2007, în calitate de inspector şef al I.S.U. „Basarab I” judeţul Dâmboviţa, a ordonat, în mod ilegal, ca un număr de 803 subordonaţi să-şi achiziţioneze prin mijloace financiare proprii articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte reprezentând uniforme militare, în condiţiile în care cadrele militare beneficiază în mod gratuit de astfel de echipamente (comunicat nr. 81/VIII/3 afişat pe LINK. În condiţiile în care reprezentanţi ai Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă efectuau o cercetare administrativă la sediul I.S.U. Dâmboviţa cu privire la faptele descrise mai sus, la data de 22 iulie 2008, inculpatul Diaconiţă Nicolae Corneliu, profitând de puterea funcţiei pe care o îndeplinea, a determinat 10 cadre militare din subordinea sa să dea rapoarte cu conţinut neadevărat, pentru ca, prin acele rapoarte cu conţinut mincinos, să scape de răspunderea penală pentru faptele penale pentru care a şi fost trimis în judecată ulterior. În acest context, în luna iulie 2008, inculpatul Alexandrescu Dorinel, în calitate de şef al echipei de control I.G.S.U. ce efectua verificarea administrativă, a determinat 15 cadre ale I.S.U. Dâmboviţa, pe care le-a audiat, în calitate de martori, să dea rapoarte cu conţinut mincinos. De asemenea, inculpatul a folosit aceste documente cu ocazia întocmirii materialului de control şi redactării raportului din data de 24 iulie 2008, raport ce a fost prezentat spre aprobare conducerii I.G.S.U. şi înaintat, în copie, către D.N.A., raport oficial care conţine şi el date false, toate în scopul de a-l ajuta pe fostul inspector şef să scape de răspunderea penală pentru faptele sale.
Dosarul a fost trimis spre judecare la Tribunalul Militar Bucureşti.
Precizăm că această etapă a procesului penal reprezintă, conform Codului de procedură penală, finalizarea anchetei penale şi trimiterea rechizitoriului la instanţă, spre judecare, situaţie care nu poate în niciun fel să înfrângă principiul prezumţiei de nevinovăţie.
BIROUL DE INFORMARE ŞI RELAŢII PUBLICE
si apoi eu: cei de la DGIPI erau ocupati sa-i vaneze pe colegii mei care, profitand de cele trei zile in care stateau acasa, se mai "descurcau" si ei, lucrand de cele mai multe ori ilegal. Sa ne intelegem foarte bine, departe de mine gandul ca a lucra atunci cand legea iti impune sa nu o faci e un lucru scuzabil, dar cred doua lucuri: 1) in acel moment DGIPI si-a stabilit prioritatile complet gresit, si 2) DGIPI are o problema mare de tot cu profesionalismul, dat fiind faptul ca unul dintre colegii mei a fost pedepsit fiindca lucra in timpul liber pe baza unei informari care ulterior s-a dovedit a fi gresita, fapt care l-a pus pe comandant in situatia penibila de a anula pedeapsa. Faptele povestite sunt strict autentice, exista documente pentru asta... Cum o problema de competenta la fel de mare, daca nu cumva mai mare are DGIPI, in contextul in care cu vreo luna in urma am fost sunat, numarul meu fiind confundat cu cel al unuia dintre informatori...Prietenii stiu despre ce vorbesc!!! Si uite asa, ajungem la ceea ce eu cred ca este o alta problema majora pe care o are in momentul asta institutia: atomizarea, sentimentul de "fiecare pentru sine", teama ca cel mai bun prieten ar putea fi informatorul cuiva, toate acestea suprapuse peste repetarea obsesiva a ideii ca suntem neglijabili si dispensabili, ca am fost adunati de pe strada si facuti oameni… Eu personal cred ca sunt cel mai concludent exemplu pentru efectele modului asta de conducere, de la entuziasmul dement pe care il aveam in toamna lui 2006, cand as fi fost in stare sa nu plec saptamani acasa, sa invat eu de la ei, sa ii invat si pe ei ce stiu eu, si slava Domnului, nu erau deloc putine cele pe care le stiam, am ajuns ca in momentul asta singurul moment placut al serviciului este secunda in care ies pe poarta...Acum vreo doi ani, am venit timp de vreo trei luni pe tura careia ii asiguram permananenta ca sa-i invat pe oameni sa foloseasca echipamentul de alpinism, inchipuiti-va, veneam din timpul meu, uzam echipamentul meu, imi asumam raspunderea pentru un eventual accident, si toate astea fara sa fiu obligat de nimic si fara sa ma astept la nici un fel de benficiu ulterior, in timp ce acum un an am facut raport ca vreau liber pentru faptul ca am fost tinut o jumatate de ora in plus fata de ora schimbarii!... Pur si simplu nu-mi mai pasa de nimic din ceea ce e al serviciului, imi fac treaba fara entuziasm, astept sa vina 15 (nu ora, ci data), si atat. Pentru mine serviciul asta nu mai e in nici un caz un "modus vivendi", asa cum a fost cercetasia, cand puneam munca pe care o faceam deasupra a orice altceva, serviciul asta nu e nimic altceva decat o modalitate de a-mi castiga existenta... Si domnilor comandanti de la toate nivelurile, revedeti secventa din „Any given Sunday” in care Al Pacino spune ca diferenta dintre victorie si esec e de o secunda, de un centimetru, si castiga cel care e dispus sa moara pentru acel centimetru sau acea secunda. Revedeti-o si ganditi-va ca prin actiunile dumneavostra m-ati convins ca ar fi prostesc sa mor pentru acea secunda sau centimetru. Trist, dar adevarat... Si cam cat de motivat credeti ca as putea fi, dat fiind faptul ca unul dintre rapoartele mele a asteptat doua luni numai ca sa fie inregistrat, si acest lucru s-a intamplat doar in momentul in care am amenintat ca daca in doua ore nu am numar de inregistrare urmatorul drum pe care il voi face va fi la Bucuresti, la minister? Nu stiu care mai e situatia acum dar cam cat de motivati credeti ca pot fi colegii mei de la Petrosani, cam cat de dispusi sa moara pentru acel centimetru sau pentru acea secunda credeti ca pot fi, in contextul in care iarna trecuta nu aveau cu ce sa se incalzeasca datorita faptului ca seful lor ezita sa ceara combustibil fiindca nu vrea sa se puna rau cu comandantul sau? Expresia cea mai concludenta a acestei mod de conducere o reprezinta raspunsul pe care mi l-a dat unul dintre comandantii mei cand l-am invitat sa mai revada notitele de la cursul de „Managementul organizatiilor militare” sau cum i-o zice disciplinei aleia in care esti invatat sa conduci oameni si care se preda in academie. Stiti ce mi-a raspuns? Tineti-va bine, cititi si cruciti-va! „- Pai nu am nici o notita de la cursul ala, ca doamna Tanta (sau cum o fi chemat-o pe profesoara de management a domniei sale) nu prea venea la cursuri!” Strict autentic, au asistat la intamplarea asta asta o multime de oameni!
Ar fi interesant de stiut si de ce oare s-a luat hotararea ca profesionalizarea sa fie facuta asa cum a fost facuta, si anume cu subofiteri, oare gradatii si soldatii voluntari nu ar fi fost o optiune mai buna, dat fiind faptul ca in general, cu unele rare exceptii, activitatea pompierilor nu e una extrem de calificata, fapt evidentiat de situatia in care oamenii intra in paine cam dupa doua luni de pregatire (Ca o paranteza, o intrebare retorica: credeti ca ar fi posibil ca un om sa fie trimis la razboi dupa doua luni de pregatire? E, cam asta e diferenta dintre un militar si un pompier...). In plus, oricine orice ar spune, mi se pare totusi ca un subofiter ar trebui sa faca activitati mult, mult, mult mai calificate decat sa pazeasca o curte din care nu s-ar putea fura nimic altceva decat fier vechi… Sau cine stie, poate fiindca am fost cercetas o gramada de ani am eu standarde prea inalte!...
Acum, mai nou, s-au apucat sa ne trimita la nu-s ce curs care sa fie echivalat cu oaresce studii militare, dar chestia asta se face fara nici o noima, din ce am inteles de la colegii mei care l-au absolvit deja,programa e mai mult decat inadecvata, n-are nici cea mai mica legatura cu viata reala! In loc sa se organizeze niste cursuri absolut indispensabile, cum ar fi unul de electrician, fiindca au fost situatii in care cei de la Electrica intarzie la interventii si-ti rup oamenii oasele daca le spui ca nu poti stinge incendiul atata timp cat nu e oprit curentul electric, un curs de "Materiale periculoase" , ca daca se sparge un rezervor cu ceva chestii naspa in ele, suntem mancati, (exemplul cel mai concludent este Mihailestiul
si de atunci lucrurile nu s-au ameliorat substantial!), un curs de salvare de la inaltime, fiindca daca cineva de meserie ar vedea care sunt in momentul asta procedurile standard de salvare de la inaltime la pompieri s-ar inchina cu amandoua mainile,
un curs de salvare acvatica, caci stiu o multime de pompieri care nu stiu nici macar sa inoate pentru ei, necum sa mai salveze oameni din ape involburate, s-a ales sa fie trimisi oamenii la un curs al carui singur scop este sa mai dea de munca unor insi care altfel nu si-ar putea gasi rostul existentei si nu si-ar putea justifica salariile! Dar de, cursurile alea despre care vorbesc eu presupun creatie, efort de gandire, noutate, cine sa fie dispus sa faca efortul asta, cand e incomparabil mai usor sa facem acelasi lucru pe care l-am facut si in urma un an, si in urma cu cinci, si in urma cu cincisprezece?
Recenta situatie in care am fost obligati sa ne luam concedii fara plata a demonstrat un lucru pe care eu personal il sustin in discutiile cu colegii mei de vreo 2 ani: suntem perfect capabili sa reducem numarul de angajati cam cu 20%, fara ca executarea misiunilor sa aiba de suferit semnificativ! Si asta la interventie, ca la birouri va las pe voi sa va inchipuiti! Unul dintre colegii mei mai vechi in institutie imi spunea intr-o discutie urmatorul lucru: "- In 2005, cand au fost inundatiile si s-a muncit la greu, in comandament erau cam 50 de oameni care au facut tot ceea ce era de facut. Acum sunt 200, si vremurile sunt cat se poate de linistite... Altceva... In fiecare luna, mi se opresc direct de pe statul de plata 20 de lei cu titlu de contributie pentru diverse asociatii si fundatii. Cu exceptia "Cultului eroilor", din toate celelalte mi-am declarat intentia de a ma retrage cu mult timp in urma. Imi veti spune ca nu sunt multi bani, dar la dracu! multi sau putini, sunt banii mei si fac ce vreau cu ei! Stiti ce mi se raspunde invariabil, nu? In privinta "Fondului de ajutor social", care fiinteaza chiar in curtea in care lucrez, pot sa dau ceva mai multe detalii, spre exemplu ca prin statut nu poti iesi din organizatie decat cu picioarele inainte, ca organizatia poate acorda credite fara dobanda in anumite situatii, dar eu nu stiu nici un „neinitiat” care sa fi beneficiat de aceasta prevedere... De doi ani cer sa vad contabilitatea FAS-ului, ca un om care vrea sa stie ce se intampla cu banii lui! cum ati vazut-o voi, am vazut-o si eu! Una dintre invinuirile aduse fostului comandant al unitatii a fost tocmai aceea ca a folosit banii de la FAS in interes personal. Organizatia a avut optiunea sa se constituie in parte civila pentru recuperarea prejudiciului. La 10 luni de la inceperea procesului fostului comandant nu stiu daca a facut-o sau nu... In ceea ce priveste celelalte doua institutii pentru care mi se retin bani, ASPR (Asociatia sportiva a pompierilor din Romania) si respectiv Asociatia "Foisorul de foc", nimeni nu a fost capabil sa imi dea nici cea mai mica explicatie referitoare la modalitatea prin care ma pot retrage din ele, iar pe net am gasit doar statutul ASPR si o informare referitoare la participarea unor pompieri la nu-s' ce jocuri in Canada. Dar ceva referitor la un sediu, la niste responsabili, la un statut, la un bilant contabil, nimic! Daca am face un calcu sumar si am pleca de la premisa ca fiecare dintre pompierii romani lasa in conturile celor doua organizatii cam doi euro pe luna, totul inmultit cu vreo 32 000 de angajati ai IGSU totul inmultit iarasi cu 12 luni rezulta 768 000 de mii de euro pe an. Frumoasa suma, nu-i asa? Sa mai vorbesc si despre abonamentele obligatorii la revista institutiei, si despre multe alte mizerii de care m-am lovit zi de zi? deja m-a apuca sictirul! Poate altadata, daca voi mai fi pe aici…
Cam asta e viata la pompieri... sau poate sunt eu prea depresiv, sub influenta solstitiului care se apropie...?!
LA MULTI ANI SI SARBATORI FERICITE,d-le PARVU FLORIN, multumiri,dreptate mare ai cu cele postate de tine aici.....Am incercat si eu in 2007(august)dar mi-au lasat un gust amar,a fost furt pe fata ,nu se fereau de nimeni,DAR CHIAR DE NIMENI,spun asta cu parere de rau,findca am si facut armata la ei,asai viata cateodata....
Ia uite-i!!!!! si daca s-ar mai termina si cu ceva condamnari....!!!
7 ianuarie 2010 Nr. 5/VIII/3
COMUNICAT Procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Secţia de combatere a infracţiunilor săvârşite de militari au dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:
Lt. Col. (r) BOLOGEANU FLORIN, fost ofiţer în cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (I.S.U.) Buzău, în sarcina căruia s-au reţinut infracţiunile de: abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (şapte fapte), tentativă la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (221 de fapte), fals intelectual şi uz de fals (228 de fapte) şi sustragere şi distrugere de înscrisuri, toate în formă continuată; Col. ZAPLAIC GHEORGHE ofiţer în cadrul I.S.U. Buzău, în sarcina căruia s-au reţinut infracţiunile de: complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, complicitate la tentativă de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (181 de fapte), fals intelectual şi uz de fals (182 de fapte) şi sustragere sau distrugere de înscrisuri, toate în formă continuată. Lt. Col COSMA ŞTEFAN şi Cpt. NICOLAE FLORENTIN, ofiţeri în cadrul I.S.U. Buzău, în sarcina cărora s-au reţinut infracţiunile de: abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (şase fapte), tentativă la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (40 de fapte) şi fals intelectual şi uz de fals (46 de fapte), toate în formă continuată.
În rechizitoriul întocmit de procurori s-a reţinut următoarea stare de fapt: În anul 2006, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă al judeţului Buzău a scos la concurs 191 de posturi subofiţeri (servanţi şi conducători auto). În scopul promovării la examen a unor candidaţi, ofiţeri din cadrul I.S.U. Buzău, împreună şi cu complicitatea unor membri ai comisiilor de concurs, au fraudat concursul susţinut în două sesiuni, prin modificarea rezultatelor la probele sportive şi prin supraevaluarea notelor la testul grilă. Astfel au fost direct favorizaţi 63 de candidaţi în detrimentul altora. În aceeaşi cauză, inculpaţii Bologeanu Florin şi Zaplaic Gheorghe, în calitate de preşedinte, respectiv secretar al comisiilor de concurs, au sustras şi distrus o serie de documente întocmite şi semnate de membrii comisiilor la probele sportive, pentru a nu se putea stabili corectitudinea rezultatelor obţinute de candidaţi la aceste probe. Amploarea fraudei la concursul organizat de ISU Buzău (sesiunea septembrie 2006) a fost atenuată de intervenţia Comisiei de Control a IGSU Bucureşti care a reevaluat rezultatele la probele sportive şi a recorectat testele grilă ale candidaţilor, stabilind o altă situaţie finală.
Dosarul a fost trimis spre judecare la Tribunalul Militar Bucureşti.
Precizăm că această etapă a procesului penal reprezintă, conform Codului de procedură penală, finalizarea anchetei penale şi trimiterea rechizitoriului la instanţă, spre judecare, situaţie care nu poate în niciun fel să înfrângă principiul prezumţiei de nevinovăţie.
Forums
dar fac asta din doua motive: odata fiindca adevarul mi se pare mai important decat orice, si al doilea fiindca lucrurile care nu merg nu isi vor gasi niciodata rezolvarea daca vom continua vesnic sa bagam gunoiul sub pres! Vreau sa spun si ca sunt constient de faptul ca viziunea pe care o am e limitata de nivelul meu de executant, de "om cu bocancii in noroi", dar situatia asta ma ajuta sa stiu mai bine decat oricine realitatea din batatura mea. Totodata sunt convins ca viziunea mea sau macar o parte din ea e impartasita de toti cei carora le pasa de ce se intampla cu institutia asta.
