ex-ad te rog nu te supara pe mine, asa sunt eu mai putin ortodox, adik nu mi se rupe de ce mi se spune, dar mai ocolesc
Presedintele UDMR, Marko Bela, a declarat luni ca i se pare o "bizarerie" existenta unor articol in Constitutie ce impiedica modificarea unor prevederi, cum este cea privind limba oficiala, considerand ca toate articolele Legii fundamentale trebuie sa fie modificabile.
Un Remember dar si un posibil raspuns la intrebarea "Cum mai poate fi stopata caderea Romaniei".
DIN TRECUTUL TENEBROS AL BUCURESTIULUI
Bucurestiul ultimului Razboi Mondial - Chicago-ul balcanic
Razboiul isi pusese puternic amprenta asupra Bucurestilor, asa cum facuse cu mai toate marile orase ale Europei. Din pricina puternicei crize economice, alimentele si produsele de baza devenisera peste noapte adevarate bunuri de lux, numai bune pentru operatiuni de contrabanda. Restrictiile la energie electrica transformasera capitala intr-un veritabil crater pe timp de noapte, un loc ideal pentru actiunile raufactorilor. In plus, amnistierea detinutilor din inchisori nu putea decat sa intareasca un fenomen al criminalitatii deja extrem de dezvoltat. Intr-un atare mediu, nasterea unor grupari criminale dupa model american nu mai a fost decat o problema de timp. Gangsteri imbracati si inarmati asemenea celor de peste ocean impanzisera Bucurestiul, epatand prin lux si prin comportamente extravagante in mijlocul unei populatii subjugate de lipsuri si saracie. Fiefurile lor erau reprezentate de cele mai rau famate cartiere ale vremii: Ferentari, Rahova, Petre Ispirescu sau Sebastian, adevarate fortarete ale crimei in care pana si politistii cu experienta se temeau sa mai intre.
Coruptia atinsese cote inimaginabile, timidele tentative ale politiei de a prinde unii dintre criminali finalizandu-se rapid cu eliberarea acestora sub pretexte care mai de care mai ridicole. In schimbul unor sume de bani, a unor bunuri sau favoruri, avocatii, judecatorii, procurorii, medicii sau politistii faceau scapat aproape orice raufacator. Probele incriminatoare dispareau fara urma, martorii erau ucisi inainte de a putea depune marturie in fata justitiei iar cei care scapau cu viata isi retrageau subit afirmatiile. In rarele situatii in care un gangster ajungea in spatele gratiilor, acesta era eliberat din cauza "gravelor probleme medicale", "pentru buna purtare" sau, pur si simplu, pentru ca pedeapsa data era prea mica in comparatie cu gravitatea faptelor. Va suna cunoscut? Parea ca nimic nu se mai poate face dar, totusi, in Romania acelor vremuri existau inca oameni care nu puteau fi cumparati. Iar unul dintre ei a fost comisarul Eugen Alimanescu.
Nascut la Slatina, in anul 1916, tanarul Alimanescu opta pentru o existenta pasnica, urmand cursurile scolii care l-ar fi ajutat sa devina contabil. Razboiul este cel care schimba radical optiunea viitorului comisar, iar Eugen Alimanescu, dupa ce ia parte activ la luptele de pe frontul sovietic, este decorat si, la intoarcerea in tara , este numit in functia de comisar-sef la Prefectura Bucurestiului. In aria sa de actiune intrau atunci cele mai rau famate cartiere ale Bucurestiului. Dupa primele esecuri, Alimanescu realizeaza ca nu va putea nicicand sa reuseasca in initiativele sale. Coruptia era prea puternica si cuprinsese prea adanc structurile statului (astazi parca mergem pe aceleasi urme…)
Urmand modelul american al lui Elliot Ness, Eugen Alimanescu apeleaza la recruti, tineri aflati inca pe bancile Academiei de Politiei, si aspiranti la un post in Politia Bucurestiului, pentru a infiinta organizatia "Fulger". 22 de membri, alesi personal de catre comisar, antrenati si pregatiti de acesta, urmau sa intre intr-un razboi nemaivazut cu crima organizata din capitala. Asemenea omologului sau din Statele Unite ale Americii, Alimanescu isi formeaza o veritabila retea de informatori din randul gangsterilor, creaza rubrici permanente in presa vremii prin care sa isi etaleze victoriile si da startul unor veritabile lupte de strada cu infractorii. Stia ca, odata arestati, ei vor scapa din fata justitiei uzand de influenta pe care o aveau in randul magistratilor. Solutia aleasa de Alimanescu? Exterminarea crimei si a criminalilor.
Putini au fost cei care au sfarsit in spatele gratiilor. Cei mai multi dintre raufacatorii locali au cazut secerati sub tirul gloantelor de revolver sau de pistol-automat ale membrilor echipei "Fulger". De fiecare data, un reprezentat al presei se afla de fata in momentul confruntarilor iar comisarul se asigura ca, in fotografii, alaturi de cadavrele infractorilor, va aparea o pancarta prin care lumea sa stie ca Brigada Alimanescu isi facuse datoria. Extrem de atent, el isi motiva de fiecare data actiunile prin deschiderea focului de catre infractori, refuzul lor de a se preda sau incercarea acestora de a fugi din arestul politiei. Cazul era finalizat si nimeni nu il putea acuza de moartea criminalilor. In fond, cine ar fi vrut sa o faca?
Evident, astfel de masuri neortodoxe au starnit reactii diferite in randul mafiotilor locali. Daca unii alegeau sa paraseasca in graba Bucurestiul, sperand in van ca Alimanescu nu ii va urmari in alte orase, altii incercau sa il reduca definitiv la tacere pe incomodul om al legii. Comisarul, desi refuzase escorta, era protejat zi si noapte de membrii echipei pe care o infiintase. Astfel, tentativele de a-l ucide au esuat pe rand. Iar Brigada Alimanescu continua sa dea lovitura dupa lovitura bandelor criminale din tara. Evident, vocile magistratilor si ale politistilor corupti care criticau masurile lui Alimanescu au rasunat zgomotos. Pentru oamenii de zi cu zi, insa, comisarul era o legenda vie, o speranta, iar asta era cel mai important in ochii autoritatilor. Ultimul lucru care mai lipsea in Bucuresti era o revolta a populatiei.
Moartea vine de la rusi In decursul a numai cativa ani, Alimanescu si agentii "Fulger" au reusit, practic, imposibilul. Lumea isi facea din nou curaj sa iasa din case dupa lasarea intunericului, fara teama unui atac armat sau a bandelor de talhari care bantuisera Capitala. Sub gloantele comisarului a cazut temutul Petre Silberschmied, poreclit Argintaru, liderul unei bande de spargatori in care activau mai multi dezertori nemti din corpul de armata Dirlewanger, corp creat, la cererea expresa a lui Himmler, din condamnati la moarte sau la inchisoare pe viata. A urmat banda lui Gica Cioc, poreclit Balaurul, si cea a rivalului acestuia Sandu Moise, zis Hitler, datorita mustatii asemanatoare cu cea a dictatorului german; infractori din Ferentari specializati in contrabanda cu bunuri furate, jocuri de noroc, prostitutie si spargeri de locuinte.
Poate cea mai rasunatoare lovitura a dat-o Eugen Alimanescu criminalilor infiltrati in randul politiei. Este vorba de comisarii sefi Cairo si Voinescu. Fosti infractori, acestia fusesera recrutati in randul politiei si numiti chiar comisari in speranta ca vor putea da mult mai usor de urma eventualilor raufacatori. Socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea targ, iar cei doi, odata imbracati in uniforma, si-au reluat un mai vechi obicei... spargerile de banci. Din Brasov si Bucuresti, cei doi au reusit in doar cateva saptamani sa sustraga din filialele Bancii Nationale o suma colosala... peste 2 milioane de dolari. Descoperiti de Alimanescu chiar in timpul unui nou jaf, Cairo si Voinescu au ales sa se impuste reciproc decat sa ajunga din nou in spatele gratiilor. Sau cel putin asa sustine raportul oficial din acea perioada. Primul hot din lume caruia i-a venit ingenioasa idee sa fure casa de bani cu totul, Lica Ciungu, zis Cap de Fier, a fost capturat tot de comisarul Eugen Alimanescu si agentii sai. Mai mult, in urma unei meticuloase operatiuni de filare, "Incoruptibilii" romani au reusit sa lichide-ze intreaga banda a spargatorilor. Nici unul dintre ei nu a scapat viu.
Printre cei care alesesera calea fugii din Bucuresti se numara si Nicolae Purecica, poreclit Nae Chioru, un individ deja dat in urmarire generala in toata tara pentru mai multe crime, jafuri si talharii, majoritatea petrecute in Ferentari. De aceasta data, criminalul alesese Oradea ca viitoare tinta si, la scurt timp, orasul transilvanean intra in stare de soc.. Zeci de atacuri armate asupra oamenilor nevinovati lasau in urma o multime de victime, dar ceea ce era de-a dreptul sinistru era modul in care victimele erau ucise. Criminalii nu se multumeau doar cu talharirea nevinovatilor ci, pentru a-i reduce la tacere, ii transau asemenea vitelor de la abator. Omorurile au fost atat de numeroase incat autoritatile oradene s-au vazut nevoite sa apeleze la singurul om care putea sa puna stavila ororilor, comisarul Eugen Alimanescu. Deghizat in om de afaceri, omul legii ii dadea de urma criminalului si se lasa condus in mijlocul intregii bande. Ceea ce parea a fi o noua talharie urmata de crima s-a transformat, insa, in macel. Agentii "Fulger" au deschis focul la vederea raufacatorilor. In doar cateva minute, din grupul lui Nae Chioru nu mai ramasesera decat cateva cadavre ciuruite.
Dar totul are un sfarsit. Bucurestiul arata altfel si oamenii intelegeau ca pot sa traiasca liber, fara teama gangsterilor care ii terorizasera nu de mult. Alimanescu era un nume cu notorietate in randul criminalilor si toti evitau sa si-l puna pe urme. A venit insa "Cazul de la Sinaia", caz descris de fostul comisar, Traian Tandin, in cartea sa "Jafuri celebre din Romania". Chemat sa investigheze furtul unei cantitati impresionante de bijuterii din casa unui aristocrat din Sinaia, comisarul dadea rapid de urma raufacatorilor. Era vorba de o intreaga banda formata din ofiteri rusi. Cum la vremea aceea, Romania se afla in plina ocupatie sovietica, cazul parea cu atat mai dificil. Obisnuit sa nu faca nicio concesie, Eugen Alimanescu i-a chemat pe toti cei implicati in casa pe care o jefuisera de curand. A urmat un schimb rapid de focuri iar ofiterii rusi zaceau intr-o balta de sange. A fost sfarsitul comisarului Alimanescu.
Ceea ce a urmat este invaluit in mister. Arestat, comisarul a fost condamnat la ani grei de inchisoare pentru omor deosebit de grav. O versiune a povestii spune ca ar fi fost aruncat din trenul ce il ducea catre inchisoarea comunista. O alta sursa indica faptul ca Alimanescu ar fi fost executat la scurt timp dupa incarcerare. Cert este ca autoritatile comuniste au incercat cu orice chip sa il stearga din amintirea oamenilor. Rapoartele sale au disparut in mare parte alaturi de multe dintre articolele care ii redau actiunile. Grupul "Fulger" a fost desfiintat, iar membrii sai si-au pierdut urma. In fond, in lumea comunista tocmai se instaura un alt fel de Mafie.
Povestile astea cu politistii din anii 40 sunt mai bune pentru Enigmaticul Nucleu.De ce crezi ca statul(mafiot) vrea sa investigheze fiecare caz de deschidere a focului de catre politisti la sange?Idiotii utili si drepturile omului(in cazul de fata omul-infractor) duca-se pe pustie.
@Stel Eram copil si l-am cunoscut pe Alimanescu, avea o tutungerie langa catedrala Sf. Iosif. Toata lumea vorbea prin cartier. Exista intr-o tara din america latina, o organizatie similara fulgerului romanesc. Tot ce achita justitia si “meseriasii” stiau ca au bube mari pe (in) cap, astia “rezolvau” problema. Tata povestea, ca prin anii ’50, in zona garii de nord (pe buzesti, fie vorba intre noi si acu’ e la fel) in fiecare dimineata lumea se minuna la niste cadavre ciruite si lasate acolo de politie, sa mai impresioneze lumea … si se facu liniste, acu’ nu-i.
@Stel Exista intr-o tara din america latina, o organizatie similara fulgerului romanesc. Tot ce achita justitia si “meseriasii” stiau ca au bube mari pe (in) cap, astia “rezolvau” problema.
Ce sa va mai spun!? Am visat de o multime de ori ca daca as castiga la loto as infiinta cu mare placere un astfel de grup, dar ca in bancul cu evreul, nu voi castiga niciodata, fiindca nu joc niciodata!
Cazul Rosengren versus borfasul Oprea aduce la lumina tot felul de increngaturi "apolitice" intre cei cu iuteala de mana, adica "oamenii de afaceri" care au facut milionul de dolari peste noapte. Ce scrie in Academia Catavencu este unul din episoadele prin care, o grupare de borfasi, fie ei si "magistrati", au spoliat bunurile unui cetatean venit din Diaspora, cu gandul de a face afaceri cinstite in Romania, intr-un mod in care poate lasa si Camorra visatoare.
Citind numele celor imbarligati in afaceri necurate, am intrat in "stare de alarma" la urmatorul pasaj:
"Pentru că Rosengren simţise că a fost tras pe sfoară de Găbiţă, a coborât la el în arest ditamai chestorul de Poliţie Dumitru Sorescu, prim-adjunct al şefului IGP, care a jucat în rolul principal în Armagheddonul Poliţiei. Ca maior, Sorescu a participat la arderea celor 40 de cadavre de revoluţionari aduse cu frigiderul de la Timişoara. Sergiu, fiul lui Sorescu, s-a asociat cu Mukhles Omar, fratele lui Omar Hayssam, în firma General Group SRL şi în firma arăbească Ogharit Trading, acuzată că a fraudat privatizarea IPRS Băneasa."
De aici, am eu amanunte cutremuratoare. S.C. Baneasa S.A. (IPRS) s-a prabusit sub ochii mei, cu sprijinul neconditionat si neobosit al guvernului Nastase. Hayssam pusese ochii pe IPRS, nu fiindca ii era draga productia de componente electronice, ci fiindca vedea potentialul terenului de sub complex! In plus, fata de restul zonei, IPRS avea aductiuni de apa de foarte buna calitate si canalizare pusa la punct. Ce complex rezidential vedea Hayssam cand inchidea ochii.
Atunci a inceput activitatea de acaparare. Era greu sa faci ca o fabrica pe profit si cu toate datoriile platite la zi sa devina "o piatra de moara" de gatul bugetului. Si ce faci atunci? Foarte bine, SABOTEZI! Opresti livrarea cu energie atunci cand in cuptoare se afla sarje de milioane de structuri, ca sa distrugi si sarjele si cuptoarele, opresti apa menajera, organizezi controale zilnice pentru ca activitatea sa se blocheze. Asa au inceput sa apara datorii si raposatul Ovidiu Musetescu, cu al sau APAPS, a inceput sa indeplineasca ordinele de partid. Mai intai cu cotarea convenabila a IPRS-ului pentru a putea fi cumparat de Hayssam, chiar daca exista o cerere de privatizare prin metoda MEBO, depusa de salariatii IPRS.
In paralel, in acelasi mod in care "generalul" Gaby Oprea si-a insusit averea cetateanului Rosengren, adica prin falsuri autentificate de notari corupti, Hayssam a inceput sa "indeplineasca" conditiile de preluare a IPRS. In primul rand, a "deschis" intr-un satuc din Siria o fabrica de materiale semiconductoare, numind-o ca sef pe mama lui de 80 de ani. Satucul nici macar nu avea apa curenta, apa fiind extrem de importanta in procesul de productie a semiconductoarelor! Oricum, nu trebuia sa dovedeasca nimic: au fost suficiente cateva copii aproape ilizibile dupa niste acte contrafacute, autentificate de un notar sirian si transmise prin fax la APAPS!
Degeaba s-a zbatut directorul IPRS ca sa deschida ochii autoritatilor ca la mijloc este un furt ordinar. A scris memorii catre premierul Nastase, catre presedintele Ion Iliescu. Nimic! Ogharit Trading a fost impropietarita de catre PSD cu IPRS Baneasa! Perla electronici romanesti a fost pusa pe butuci, in vederea dezmembrarii, de catre conducerea Tarii! Dezmembrarea a inceput imediat, concomitent cu aruncarea in somaj a catorva sute de specialisti in producerea semiconductoarelor! Spatii si utilaje care au costat averi inainte de 1989, au deveni depozite en-gross, marfa pentru fier vechi, sectii de imbuteliat sucuri si tipografii pirat.
O singura sectie a mai fost lasata in functiune (punti redresoare auto), pentru a evita procese cu firma care contractase productia de diode a IPRS. Sectia a scapat in perioada urmatoare datorita afacerii "rapirea jurnalistilor". Arestarea lui Hayssam a rupt firul distrugerilor provocate, lasand ca timpul sa desavarseasca ce a inceput el. Astazi IPRS este o paragina. Multi din specialistii care lucrau acolo s-au raspandit prin lume, in special in SUA si Canada. Altii, simplii muncitori, Dumnezeu cu mila! Dumnezeu, fiindca social-democratii Iliescu si Nastase au inchis ochii la fraudele si distrugerile romano-arabe. In acea perioada cand noi, romanii, iesiti cu buzunarele goale din totalitarism, incercam sa punem bazele unei clase mijlocii de intreprinzatori, Ion Iliescu numea toti maturatorii turci si sirieni "investitori strategici", fiindca veneau cu ultimul salariu de $100 in buzunar si deschideau afaceri cu Boni-Bon si "adidasi" turcesti.
Sa nu credeti ca mi-am schimbat firea. Din punctul meu de vedere, Iliescu si Nastase sunt istorie. Chiar daca-i rastignim nu mai recuperam nimic. Dar nu pot sa nu fac o remarca: parca niciodata Romania nu a fost condusa aproape in exclusivitate cu "penali" ca astazi ...
Boc a dat termen miniştrilor să identifice necesarul de disponibilizări. Unii comandă studii, toţi caută soluţii să concedieze funcţionari publici astăzi. Boc a dat termen miniştrilor să identifice necesarul de disponibilizări. Unii comandă studii, toţi caută soluţii să concedieze funcţionari publici Guvernul pregăteşte intens marea etapă a concedierilor în sistemul bugetar. Premierul le-a cerut astfel miniştrilor ca în maximum două săptămâni să prezinte propuneri concrete de restructurare a instituţiilor coordonate. "Sunt analizate inclusiv ce modalităţi trebuie aplicate pentru personalul excedentar, unde posturile sunt ocupate de către funcţionari publici protejaţi prin lege. S-a dat un termen de două săptămâni pentru ca fiecare ministru să prezinte propuneri concrete de restructurare", au declarat surse ministeriale pentru Mediafax. Pentru a veni cu măsuri bine formulate, unii dintre miniştri, în principal cei "cu ministere stufoase" au comandat deja efectuarea unui audit care să indice exact numărul de personal necesar pentru asigurarea unei bune funcţionări a instituţiilor aflate în coordonare, au precizat surse oficiale pentru "Gândul". Până în prezent, şeful Executivului a refuzat să lanseze un număr de concedieri, precizând că acesta va fi stabilit pe baza unor standarde de cost. Boc a negat şi lansarea cifrei de 100.000 bugetari concediaţi, el susţinând că ea se poate pune pe seama unui "început greşit de mandat al unor miniştri". În luna ianuarie, ministrul Finanţelor, Sebastian Vlădescu, anunţa că va fi aplicat un program de circa 100.000 de disponibilizări în instituţiile din sectorul bugetar, dar a retractat ulterior această declaraţie.
Sunt plecat din Romania din 1988 si sunt in Legiunea Straina din 1993. Am venit in tara in vizita de mai multe or si urmaresc situatia din tara destul de atent. Ceea ce se vede este ca din punct de vedere intelectual,spiritual si material mai avem cale lunga pana sa ne putem compara cu colegii de continent : francezi,englezi,spanioli,italieni,suedezi..cam cu toti. România - teren viran. Ce pacat !
Priviti si va minunati,cum ne promovau britanicii in anul de gratie 1964 si constatati cu amaraciune cum nu au fost si nu sunt capabili guvernatii ultimilor 20 de ani sa realizeze nici macar 1% din ceea ce britanicii realizau acum 46 de ani !!!!!!!!!!!!!!!!!
Forums
