...Ma minunam cum pot oameni normali la cap, pe care îi stiam si cu care împartisem uneori sacul de dormit sa înghita diferite galusti ...monstruoase....
Sincer,si eu am dilema asta.De multe ori am vazut cum, oameni destepti sau pe care ii consider destepti si inteligenti nu vad efectiv copacii din cauza padurii. Chestiunea asta va termina Europa ,orbirea asta voluntara ii va pune capac. Si e ciudat cum, detinatorii adevarului absolut (ca sunt cativa din astia si pe semper,) nu accepta nimic altceva decat ce stiu sau cred ei ca stiu.Orice altceva e ,,propaganda ruseasca, de parca Ivan a deveni brusc cel mai inteligent si bun la jocurile psihologice.Brusc si dintr-o data,cum ar zice...Ivan...
Rusii au fost mult mai perspicaci la jocul asta decât occidentalii. Mult ! Occidentalii au fost divizati (si sunt în continuare) în multe probleme de politica externa, probleme interne nu sunt putine, americanii erau (si sunt) preocupati cu alte prostii decât cu mersul lumii. Iar rusii si-au jucat bine cartea. Atât de bine încât lumea (multa, multa, multa) a înghitit cam toate hapurile oferite.
Dar în fond nu e vorba despre cât de bine au facut rusii ce au facut ci despre cât de prost s-au orientat occidentalii. Si i-au luat în siajul lor si pe cei din fosta Europa de Est, si uite asa s-a ajuns la paradoxul asta : foste tari comuniste care n-au visat decât la Vest au sfârsit prin a adera la curente de opinie si gândire bine dirijate de la Moscova. Iar Moscova s-a miscat asa de bine încât a reusit sa-i ofere chiar si Americii un presedinte precum Donald. N-o spun eu, o zic CIA si FBI-ul LINK
Foarte frumos. Nu înteleg ceha, dar din ce mi-a aratat Google e ceva cu negri multi, cu haos, d-astea, tocmai bune sa-l sperie pe Gheorghe, sa stea în coliba lui, sa nu iasa cumva afara. sa i se faca frica. Si i se face, lui Gheorghe, si dup-aia vorbeste ca si cum chiar ar sti sa situeze Parisul pe harta ori ar cunoaste pe cineva care locuieste acolo.
Macar daca frica asta l-ar face pe Gheorghe sa faca ceva la el acasa, sa dea o matura, sa faca ceva. Dar nu, nu face. Sta, se uita si spera sa se întâmple ceva la ala la care se uita el, sa moara ala si sa aiba si el o satisfactie, Gheorghe. E pacat sa nu profiti de asemenea neghiob. Nu ?
Edit : am (mai) pierdut 5 minute din viata citind o tâmpenie. Zice "sursa" ceha : "la Paris imigrantii au preluat controlul orasului, politia a dezertat, numai negri pe strazi, etc. " . Si încheie apoteotic : "sa facem sa nu ajungem si noi asa". Niciun risc !
Si ce prost ii Gheorghe asta... parca ii roman nu? Dupa nume asa pare. Si poate ca o fi si vecin cu mine (de oras, bloc, scara, etaj, apartament)... si oare ar trebui sa ma atac atunci cand imi faci colegul de apartament prost? Asta inseamna ca ma incluzi si pe mine in acea categorie... ceea ce nu ii bine. De ce nu folosesti si tu un alt nume? Foloseste pe ala care nu iti place cel mai mult. (Xi, Yanis, John, Claude, Abdul, etc). A.... poate ii tocmai Gheorghe. Si atunci ii explicabil comentul tau.
BTW: Si a sta si a nu face ceva inseamna a face ceva.
"Un clip postat recent pe un lanț de platforme internet printre care și YouTube și care a fost văzut de milioane de ori arată o jurnalistă canadiană într-o sală de presă din clădirea ONU de la New York, care lichidează în câteva minute ceea ce se spune că ar fi minciunile presei occidentale despre Siria și intervenția Rusiei acolo." LINK
Acum m-am lamurit.Daca si Europa Libera este o agentie independenta si obiectiva, ma mut in Berlin...ah..nu ca acolo au loc ,,accidente obisnuite rutiere,, unde crestinii au parte de masaj terapeutic cu cauciucul de camion executat maiastru de catre prietenii si ,,fratii,, azilanti musulmani...
Program artistic, Masha & Bear seara si ziua Colhoz & Sovhoz ....
-Turcii doboară un avion rusesc și relațiile se tensionează la maxim . -Rusia devoaleaza comerțul turcesc cu petrolul Statului Islamic și chiar bombardează câteva cisterne. -Erdogan apare incredibil de sigur pe el în timpul loviturii de stat. -Turcia își cere scuze Rusiei și relațiile revin la mai mult decât normal și chiar se stabilește parteneriatul Turkish stream. -Rusia și Turcia se implică împreună, direct în Siria și Irak în timp cei doi lideri își întăresc putere pe plan intern și extern. - SUA și Europa pierd influența în zonă în timp ce rușii îi bombardează pe kurzi iar Turcia slăbește politica de influență musulmană în Crimeea și Caucaz. -Ambasadorul rus la Istanbul este asasinat cu dubios de mare ușurință chiar dacă riscul la adresa securității a crescut în urma atentatelor de săptămâna trecută și a loviturii de stat, deci nivelul de alertă era la maximum...
Întrebare , întrebătoare : Oare se pregăteşte împărţirea sandwichul numit Siria şi cineva încearcă să le dea peste mână şi să le atragă atenţia că acolo treaba nu s-a terminat... sau poate de fapt miza acum s-a mutat pe Turcia...nasol... cu Incirlik.
Care e legătura între cele de mai sus și care vor fi consecințele... vom muri și ș-om vedea >:) , dar este clar că am obținut un tablou pe lângă care, Guernica pare opera unui copil cu prea multă imaginație....
Nu numai atat, Rusia se opune oricarui plan de pace al Frantei in ceea ce priveste Siria, nu mai pomenesc de ejectul pe care il da Statelor Unite din ecuatia asta. Un articol, interesant zic eu, al lui Iulian Chifu:
Noua politică externă rusă în era Trump: combaterea Occidentului oriunde s-ar afla
Concepţia Politicii Externe a Rusiei a fost semnată şi lansată de Preşedintele Putin în noul context al votării lui Donald Trump ca Preşedinte la Casa Albă. În linie cu doctrina militară, ca agresivitate şi tonalitate conflictuală, documentul este nuanţat în ultimul moment pornind de la schimbarea premizelor pe baza cărora a fost alcătuit, respectiv sosirea doamnei Clinton ca Preşedinte, din 20 ianuarie.
De altfel, această înclinaţie spre edulcorarea mesajului şi coborârea tonului este deja întâlnită la Vladimir Putin, care continuă să considere că şi-a pus preşedintele american pe care-l dorea. Este motivul pentru care mesajele sunt inegale, unul extrem de dur în materie de nivel tehnic şi politic inferior, care răzbate şi din documente, dar mai ales din acţiunile de pe teren, din Siria, Afganistan sau Estul Ucrainei, şi unul mai nuanţat, de ultimă oră, care vine de la nivelurile superioare.
Izolaţionismul american nu s-a verificat după votul la adresa lui Donald Trump, în schimb nominalizările sale sunt haotice şi deconcertante. După numirea generalului Mattis la Pentagon, nominalizarea preşedintelui de la ExxonMobil Corp. ca Secretar de Stat e deconcertantă. La 64 de ani, acesta e un om de afaceri fără experienţă diplomatică, se opune sancţiunilor împotriva Rusiei şi e adeptul unei abordări soft a Rusiei. Prieten cu Vladimir Putin, Tillerson a primit medalia Ordinului Prieteniei din partea preşedintelui rus.
Putin nu şi-a ascuns dorinţa de a încerca să valorifice noile schimbări de la Casa Albă şi de la vârful administraţiei SUA, pentru a obţine avantaje rapide.
Faptul de a nominaliza un apropiat, om de afaceri, un neavenit în afacerile externe, când pe lista lui Trump s-au aflat personalităţi de prim plan, şi din apropierea sa, şi dintre Republicani, arată o înclinaţie extrem de nepotrivită a noului Preşedinte în a-şi urmări cu îndârjire credinţele de campanie, oricât de şturlubatice ar fi fost, şi de a încerca aplicarea în practică a lor. În loc de Mitt Romney (cu care Trump a avut două întâlniri), de Rudolph Giuliani, John Bolton sau alţii, alegerea lui Tillerson e într-adevăr o surpriză nu din cele mai plăcute pentru Europa Centrală şi de Est.
De altfel, Putin nu şi-a ascuns dorinţa de a încerca să valorifice noile schimbări de la Casa Albă şi de la vârful administraţiei SUA, pentru a obţine avantaje rapide. Cât timp Trump se ceartă cu CIA şi cu sistemul, favorizând însă cheltuielile militare, Putin speră să tranşeze sferele de influenţă şi să-şi adjudece controlul în spaţiul post-sovietic şi, dacă se poate, impunitatea pentru utilizarea forţei militare în politica exernă în Ucraina, Siria sau aiurea.
Noul Concept rus al Politicii Externe: iluzia superputerii, combaterea Occidentului şi prudenţă în faţa noului Preşedinte american Donald Trump
Preşedintele Vladimir Putin a semnat noul Concept de Politică Externă al Rusiei. Este cel de-al patrulea asemenea document emis de Rusia, iar din analizele generale, atât cele din 2000 (înainte de 11 septembrie), din 2008 (o lună înainte de războiul ruso-georgian), cât şi cel din 2013 (înainte de anexarea Crimeei şi agresiunea militară din Estul Ucrainei) s-au arătat depăşite în mai puţin de an. Aceleaşi premise se păstrează şi în actualul document, având în vedere că documentul presupunea victoria lui Hillary Clinton în alegerile prezidenţiale din SUA, iar victoria a fost repurtată de Donald Trump.
Există un nivel sensibil al corecţiei de ultimă oră a actualului Concept de Politică Externă, cel mai probabil ca urmare a fazelor sale de aprobare la MAE rus, Consiliul Naţional de Securitate şi Preşedintele Putin. Această corecţie subliniază o prudenţă relevantă în raport cu noul preşedinte al SUA, pe care o regăsim şi în discursul lui Vladimir Putin despre starea naţiunii şi, cel mai probabil, o vom regăsi în conferinţa anuală de presă a Preşedintelui Putin, pe 21-22 decembrie. E vorba despre tentaţia nuanţării şi diminuării criticilor, în speranţa unei abordări diferite a relaţiilor bilaterale de către Donald Trump.
Această abordare prudentă nu a reuşit însă să estompeze trăsăturile generale contondente ale relaţiei Rusiei cu Occidentul, deja diferite faţă de poziţia din 2013. Dacă atunci Rusia se integra în comunitatea globală şi se considera parte a Europei, de această dată cele două componente au dispărut şi a rămas doar trăsătura confruntaţională a relaţiei: SUA este ameninţare la adresa securităţii naţionale a Rusiei – pentru prima dată de la încheierea Războiului Rece, în linie cu doctrina militară; prin tentativa de a îngrădi Rusia, UE şi SUA subminează stabilitatea regională şi globală; iar „expansiunea geopolitică” a UE este criticată cu largheţe.
În schimb, conceptul de politică externă vine să vorbească despre restaurarea Rusiei ca superputere, despre „consolidarea poziţiei Rusiei ca unul dintre cele mai influente centre de putere ale lumii moderne”, care îşi doreşte „întărirea factorului de forţă la nivelul relaţiilor internaţionale”, adică utilizarea forţei militare. Iluzia de superputere şi excepţionalismul rus promovat de către concepţia de politică externă traduc, de fapt, credinţa Rusiei că utilizarea forţei militare o poate face să iasă din izolare şi să oblige întreaga lume să-i accepte pretenţiile, reuşind astfel să-şi impună politicile, viziunea şi interesele pe arena globală. În plus, Kremlinul încearcă să-şi prezinte intervenţia militară din Siria ca să sugereze că lumea fără Rusia nu poate rezolva această criză.
Conceptul de politică externă din acest an, prin partea nenuanţată politic după alegerea lui Trump ca preşedinte al SUA, ci rezultat al evaluărilor tehnice, este, în fapt, o adevărată doctrină a războiului rece, plasând din nou Rusia şi Occidentul în antiteză, ba chiar pe poziţia duşmanului absolut. Chiar şi recursul la multipolarism nu e altceva decât o acoperire a dorinţei de a atinge postura de bipolarism cu SUA şi reluarea afacerilor prin negociere cu SUA, o negociere musculoasă, agrementată de ameninţări constante cu recursul la arma nucleară.
Kremlinul dă vina constantă pe Occident şi pretinsa sa expansiune, pledând pentru sfere de influenţă şi suveranitate limitată de propriile interese în spaţiul post-sovietic, în caz contrar anunţând iminenţa războiului. Însă în niciun punct nu gândeşte soluţia în termenii principiilor actuale ale respectării suveranităţii, integrităţii teritoriale şi independenţei statelor şi că problemele sale pot fi soluţionate prin reducerea substanţială a nivelului său de ambiţie şi încetarea expansiunii militare, inclusiv a formelor alternative de refacere prin forţă a Uniunii Sovietice. În caz contrar, prăbuşirea din raţiuni economice a statului este iminentă.
Documentul reafirmă prevederile doctrinare din 2013, din acelaşi concept, relativ la soft power-ul bun al Rusiei contra celui rău al Occidentului, mutând însă discuţia la nivelul războiului informaţional. Unul dintre cele mai importante obiective ale politicii externe ruse este „întărirea poziţiei mass-media ruse în spaţiul informaţional global”. În Europa, politica de divizare transatlantică şi cea de divizare internă e prezentă, chiar şi în nominalizarea statelor partenere - Italia, Franţa, Germania, Spania -, nu însă Marea Britanie, Olanda sau Finlanda, ultima fiind ştearsă şi din discuţia privind relaţia cu statele nordice. În rest, se menţin referinţele propagandistice şi mincinoase la respectarea cu bună credinţă a obligaţiilor internaţionale sau cele contradictorii: opoziţia faţă de naţionalismul agresiv, dar susţinerea ca prioritate absolută a conceptului Lumii Ruse.
Rusia a schimbat taberele: Moscova s-a aliat cu talibanii care i-au măcelărit guvernul comunist de ocupaţie, doar pentru a se opune SUA şi Occidentului
În fuga după poziţionări pentru a combate SUA peste tot în lume şi a se opune planurile Occidentului, oricare ar fi ele, Federaţia Rusă a trecut peste toate limitele emoţionale şi morale şi s-a aliat cu succesorii duşmanilor săi de moarte din perioada ocupaţiei Afganistanului, cu talibanii. Mai mult, poziţionarea sa se apropie mai mult de cea a Iranului şi Pakistanului, statele care au găzduit la acea vreme refugiaţii afgani de război, mudjahedinii şi forţele de gherilă în perioada 1979-1989, cât a durat războiul din Afganistan. Motivaţia aparentă e că Rusia nu e URSS, ci doar succesoarea sa la tratate, deşi are ambiţii de superputere şi doreşte refacerea Uniunii Sovietice sub conducerea sa.
Informaţiile au fost date publicităţii de New York Times, care citează mai mulţi oficiali din Afganistan şi SUA. Aceştia sunt din ce în ce mai îngrijoraţi de faptul că îmbunătăţirea relaţiilor dintre Rusia şi militanţii talibani ce luptă împotriva Guvernului de la Kabul ar putea complica situaţia de securitate. Potrivit liderilor de la Kabul, sprijinul acordat talibanilor de către Rusia este, în principiu, de natură politică, până în acest moment. Totuşi, o serie de întâlniri recente, la Moscova şi în Tadjikistan au îngrijorat oficialii din domeniul apărării şi serviciilor de informaţii din Afganistan, care se tem că Rusia ar putea sprijini mai direct talibanii, oferindu-le armament şi finanţare.
Potrivit ziarului newyorkez, un important oficial afgan din domeniul securităţii a catalogat sprijinul acordat talibanilor de Moscova drept „o nouă tendinţă periculoasă”, poziţie împărtăşită şi de comandantul forţelor SUA din Afganistan, generalul John Nicholson. El a declarat că Rusia s-a alăturat Iranului şi Pakistanului, state care au o „influenţă malignă” în Afganistan, şi că Moscova oferă legitimitate talibanilor. În plus, o asemenea asistenţă în perioada negocierilor dintre talibani şi guvernul afgan, pe anumite regiuni, poate duce la costuri foarte mari pentru guvernul de la Kabul şi pentru coaliţia occidentală, din care face parte şi România.
Oficialii ruşi au negat că ar fi oferit sprijin insurgenţilor din Afganistan însă au furnizat o suită de informaţii şi motivaţii contradictorii acestor relaţii, Moscova menţionând că state precum SUA, Marea Britanie, Germania, Italia, Iran, Pakistan şi China beneficiază, de asemenea, de conexiuni cu talibanii. Astfel, prima reacţie a fost că „relaţiile limitate ale Moscovei cu talibanii sunt menite să îi aducă pe aceştia, din nou, la masa negocierilor”. Purtătorul de cuvânt al Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, a criticat afirmaţiile lui Nicholson, pe care le-a catalogat ca fiind naive şi inexacte.
„Am afirmat, în mai multe rânduri, că Rusia nu are discuţii secrete cu talibanii şi că nu oferă acestora niciun fel de sprijin”, a declarat Zaharova.
Purtătorul de cuvânt al MAE rus a precizat că Moscova susţine negocierile de pace din Afganistan, care pot avea loc doar dacă va fi menţinut un dialog cu toate părţile implicate în această criză, inclusiv cu talibanii. Zaharova nu a precizat însă dacă susţinerea talibanilor la negocieri nu implică transmiterea unor puncte ce fac parte din agenda Moscovei şi dacă coordonarea ruso-talibană nu e făcută să submineze orice tip de înţelegere regională, din dorinţa de a smulge concesii globale care privesc mai degrabă Rusia. Mesajul ar fi consistent cu dorinţa şi ambiţia Moscovei de a fi băgată în seamă ca superputere globală, de aceea strică orice tip de înţelegere delicată, pentru a se insinua ca parte în negocieri cu propria sa agendă.
Dacă MAE rus anunţă participarea la negocieri de partea talibanilor, prin convingerea lor să vină la masa de negocieri, ambasadorul rus la Kabul, Alexander Mantîţki, a declarat că Rusia comunică cu talibanii în scopul obţinerii stării de securitate în Asia Centrală, menţionând că Washingtonul a eşuat în lupta împotriva terorismului în Afganistan, exprimându-şi îngrijorarea faţă de ameninţarea reprezentată de Daesh, care nu se limitează la Afganistan, ci este prezentă şi în statele foste sovietice din Asia Centrală, vecine Afganistanului.
Disputa are loc în condiţiile în care secretarul american al Apărării, Ashton Carter, a anunţat că Statele Unite vor rămâne angajate în Afganistan şi în mandatul preşedintelui ales Donald Trump.
„America este şi va rămâne angajată în favoarea unui Afganistan suveran şi sigur”, a declarat Carter într-o conferinţă de presă la Kabul, împreună cu preşedintele Ashraf Ghani.
În Siria, Rusia susţine măcelul sunniţilor din opoziţie pentru a submina pe deplin interesele occidentale şi a-l susţine pe Al Assad preşedinte
În Siria, Rusia îşi continuă acţiunile şi intervenţia plecată de la dorinţa de a submina interesele şi soluţiile Occidentale la criza din statul levantin. Astfel, în pragul unei soluţii împotriva Daesh-Stat Islamic care încheia conturile prin coaliţia internaţională Occidentală, alături de statele sunite din Golf şi Turcia, Rusia a intervenit pentru a evita debarcarea lui Bashar Al Assad şi periclitarea intereselor sale la Marea Mediterană, respectiv evacuarea unicei sale baze din afara teritoriului rus, cea de la Tartus. Intervenţia a relansat însă conflictul, aliniind Rusia cu statele şiite, cu alawiţii sirieni, Hezbollahul libanez, trupele şiite iraniene, miliţiile şiite irakiene, toate pro-iraniene, relansând conflictul sectar şi redând organizaţiei teroriste legitimitatea de apărător al sunniţilor din Siria şi Irak.
Astăzi, această postură a Rusiei de actor care combate poziţiile Occidentale în Siria e tot mai vizibilă. Ea s-a opus vehement adoptării sancţiunilor pentru crime de război şi încălcarea drepturilor omului, a regulilor de război şi a utilizării armelor ilegale, a blocat orice fel de armistiţiu şi continuă să susţină, cu atacuri aeriene şi cu trupe speciale pe teren, ofensiva regimului lui Assad împotriva opoziţiei. A declarat drept ţinte legitime toate organizaţiile opoziţiei care nu s-au distanţat de Frontul al-Nusra şi, de asemenea, a declarat tot ţinte legitime civilii ce se aflau pe un teritoriu aflat sub controlul forţelor de opoziţie. Aşa a fost măcelărit estul Alepului.
Ultima ispravă a fost blocarea în Consiliul de Securitate al ONU a unei rezoluţii de încetare a focului şi a masacrului din estul oraşului Alep, acolo unde Moscova, împreună cu aviaţia lui Al Assad, a făcut măcel calificat. De altfel, organismele specializate ale ONU au început instrumentarea crimelor de război ale celor doi actori. Deoarece rezoluţia nu a putut trece prin Consiliul de Securitate, Adunarea Generală a adoptat o rezoluţie, cu relevanţă politică, dar neobligatorie pentru membrii ONU, şi cere încetarea focului şi armistiţiul în Alep.
Adunarea Generală a votat cu 122 la 13 cererea de încetare imediată a ostilităţilor în Alep şi accesul organizaţiilor umanitare în întreaga ţară. A fost un vot exprimat pentru a spune Rusiei şi lui Assad să oprească carnagiul. De asemenea, s-a cerut oprirea tuturor asediilor, inclusiv a celui din Alep. 36 de state s-au abţinut la această rezoluţie formulată şi propusă de Canada: mai întâi China, care s-a alăturat Rusiei cu veto-ul din Consiliul de Securitate, apoi aliaţii tradiţionali şi statele client ale Rusiei - Belarus, Bolivia, Burundi, China, Cuba, Coreea de Nord, Iran, Nicaragua, Sudanul de Sud, Siria, Venezuela, Zimbabwe. Rezoluţia cere Secretarului General ONU să raporteze în 45 de zile implementarea rezoluţiei şi a recomandărilor pentru a proteja civilii.
Pe teren, prezenţa forţelor ruse e din ce în ce mai vizibilă: trupele speciale ruse şi batalioanele speciale cecene şi-au făcut apariţia pentru a putea obţine victoria din Alep în contul lui Al -Assad, iar colonelul Ruslan Galiţky, comandant al brigăzii a 5-a de Gardă Tancuri de la Ulan-Ude, Republica Buratia, şi-a pierdut viaţa, fiind omagiat şi de Putin. Participant la luptele de la Debalţeve, din Ucraina, colonelul era unul din comandanţii republicilor separatiste şi al trupelor regulate şi de voluntari ale Rusiei care s-au confruntat cu armata ucraineană.
Pe de altă parte, Rusia a întărit forţele sale speciale pe teren cu două batalioane cecene, Est şi Vest, ambele alcătuite din foşti insurgenţi trecuţi la ruşi. Formate încă din 2003, batalioanele sunt alcătuite din musulmani sunniţi ceceni şi au ajuns aici ca şi batalioane de pază pentru facilităţile ruse. Ele au participat în 2008 la invadarea Georgiei. Acum, luptătorii ceceni sunt puşi în prim-plan, carne de tun în războiul din Siria, pentru a-l proteja pe Al Assad, alături de celelalte grupări şiite ale celorlalţi contributori în Alianţa alternativă a Rusiei.
Radu Ghelmez: Pocket guide for predicting Erdogan's reaction to a terrorist attack in Turkey: - if it's obviously ISIS, blame terrorism and US, arrest turkish journalists and academics, bomb syrian kurds - if it's obviously the kurds, blame kurds and US, arrest kurdish politicians and journalists, bomb turkish kurds, bomb syrian kurds - if it's obviously not the kurds, but not clear who, blame Gulen and US, arrest turkish journalists and academics, bomb syrian kurds end of the pocket guide
Pocket guide for predicting romanian reaction to a terrorist attack. If Muslims did it in Europe - Romanian Right: aaah, the Muslims, send them all back to prevent this - Romanian Left: it's the Americans, they had no business in Iraq If Non Muslims did it in Europe against Muslims - Romanian Right: aaah, the Muslims, send them all back to prevent this - Romanian Left: it's the Americans, they had no business in Iraq If Non Muslims did it in Europe against Non Muslims - Romanian Right: ah, what a tragedy, we need more church, - Romanian Left: ah, what a tragedy, the times we live in If we don't know who did it in Europe: - Romanian Right: aaah, the Muslims, send them all back to prevent this - Romanian Left: ah, what a tragedy, the times we live in If Muslims did it outside Europe - Romanian Right: aaah, the Muslims, see how they are, you want them to come over here - Romanian Left: it's the Americans, they had no business in Iraq If Non Muslims did it outside Europe - Romanian Right: that never happened - Romanian Left: never heard of it End of the pocket guide
Aia cu muscalii& talibanii e cu cantec.1.Talibanii nu au "macelarit" guvernul lasat de sovietici.Talibanii au macelarit pe aia care au macelarit respectivul guvern. 2.Talibanii sunt de bine de rau o miscare cu aspiratii locale.Se limiteaza la A-stan.Muscalii se tem,pe buna dreptate,de califati,care au pe alocuri birou de recrutare deschis pe fata,in bazar.Alocurile astea fiind prin stanurile Asiei Centrale,zona pe care rusii incearca sa o influenteze si de unde le vin rusilor migranti cu duiumul. 3.Talibanii au lichidat cateva celule Daesh,pt simplul motiv ca sunt miscari rivale. 4.Guvernul afgan are marele defect ca rezista cata vreme NATO baga bani si trupe,dar in rest se repeta povestea din razboiul sovietic.Dispar banii,armele si munitiile,dispare si caricatura ANA. Muscalii incearca sa gandeasca 5 minute in viitor.Nu e legata de vreo "opozitie generalizata" ,e strict legat de situatia locala.
De altfel consider conceptul asta de Rusie care se bate cu vestul pe unde apuca ca fiind o ineptie.Difera in functie de zona geografica.
Ca si chei de gandire "preluate" de la Naumescu (http://www.contributors.ro/global-europa/camioanele-terorii-lovesc-o-europa-debusolata-urmeaza-baricadarea-si-razboiul-pentru-supravietuire-unde-s-a-gresit/)
Camioanele terorii lovesc o Europă debusolată. Urmează baricadarea şi războiul pentru supravieţuire. Unde s-a greşit? Autor: V. Naumescu
* Sfârşitul ordinii liberale este tot mai aproape de noi, dacă nu cumva procesul destrămării ţesăturii de esenţă liberală, tolerantă şi deschisă a civilizaţiei occidentale deja a început; * Teroarea islamistă va provoca inevitabil o reacţie de apărare a Europei, care va transforma politic şi, în sensul larg al termenului, cultural, Uniunea Europeană, prin aducerea la putere a celor care vor şti să-i convingă pe oameni că pot să-i protejeze de agresiunea fanatică a unui Islam care a ratat întâlnirea cu modernitatea, asupra unui Occident tot mai confuz; * Privind spre peisajul politic în continuă schimbare din Franţa, Germania, Olanda, Austria etc., mă tem că această nouă generaţie de lideri europeni nu poate fi decât una non-liberală şi intolerantă, de esenţă autoritaristă, una care aminteşte în mod evident de discursul tinerei generaţii politice a anilor ’30 ai secolului trecut; * Camioanele terorii lovesc o Europă debusolată. Aproape firesc, spunem astăzi cu resemnare, zorii noi ere a naţionalismului şi protecţionismului mijesc ameninţător, pe ruinele prea frumoasei petreceri europene strivite sub roţile camioanelor de la Nisa şi Berlin; * Europa este în centrul acestui proces de declin al liberalismului, tot aşa cum, la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, se afla în centrul intelectual, cultural şi politic de iradiere a liberalismului spre alte continente. Dar nici Statele Unite nu sunt departe de această stare a revoltei, a saţietăţii generalizate, a respingerii tolerării pe mai departe a atacurilor celor primiţi din exterior (în general, din lumea islamică) asupra identităţii, libertăţilor şi tradiţiilor vieţii occidentale; * Dacă în analize precedente mă mai îndoiam asupra acestei perspective şi speram în refacerea premiselor pentru continuarea ordinii liberale şi a adâncirii integrării ţărilor de pe continent, astăzi semnele „căderii” sistemului libertăţilor şi a încrederii în Europa unită sau în alianţa transatlantică (deci în ideea strategică de Occident euroatlantic) apar peste tot, părând să anunţe evenimente şi tulburări încă şi mai grave în politica lumii; * Baricadarea Europei în faţa asaltului Islamului politic devine, pe zi ce trece, reacţia inevitabilă a „cetăţii asediate”, reacţie pe care nu o mai putem acum decât înţelege, cu resemnare şi gust amar. Însoţită de o suită de consecinţe politice colaterale, care nu au o legătură directă cu islamismul şi terorismul dar sunt o reflectare a acestora, „baricadarea” va conduce inevitabil la oprirea integrării europene, reinventarea frontierelor, reintroducerea controalelor poliţieneşti sistematice şi redescoperirea sentimentului suspiciunii, respingerea politică a vecinăţăţilor Uniunii Europene, fie sudică, fie estică, precum şi a imigranţilor şi străinilor (xenofobie), de oriunde ar veni ei, va face apel tot mai mult la identitatea creştină şi naţională, la etnie, chiar la specificuri regionale şi identităţi locale, va spori neîncrederea în instituţiile şi politicile europene considerate „alienate”, iar la modul general va afecta Paradigma Liberală a ultimelor decenii, adâncind falia sistem versus antisistem din bătăliile politice interne; * Atacurile camioanelor de la Nisa şi Berlin, împotriva a două simboluri tradiţionale ale vieţii plăcute şi confortabile a Europei, respectiv „Promenada englezilor” din luxosul oraş francez de la Mediterană, chiar de Ziua Franţei, şi Târgul de Crăciun din capitala Germaniei, lovesc aşadar în inima sistemului valoric şi cultural al continentului şi declanşează reacţia de autoapărare a naţiunilor europene în faţa agresiunii radicalismului islamic; * Oarecum suprinzător şi contradictoriu, asasinarea în aceeaşi zi a ambasadorului rus la Ankara plasează Rusia de aceeaşi parte a baricadei acestui uriaş război cultural, ca efect al confruntării din Siria, în care Rusia a intervenit masiv împotriva rebelilor din Alep. Occidentul şi Rusia par astăzi de aceeaşi parte a baricadei (spun deocamdată doar „par”), ceea ce va facilita iminentul dialog Trump-Putin de la începutul lui 2017, deşi interesele geostrategice ale Rusiei în Europa au fost până acum şi vor fi în continuare contrare ordinii liberale susţinute de Uniunea Europeană şi Statele Unite; * Am mai spus-o şi cu alte ocazii, ne aşteaptă un război lung şi greu, de uzură. Fiecare generaţie are în destinul ei să poarte un război, fierbinte sau rece, convenţional sau hibrid, explicit sau implicit, un război care retrasează ordinea mondială şi reformulează valorile dominante. Acesta, pe care îl vedem în plină desfăşurare, este războiul generaţiei noastre, războiul de supravieţuire a sistemului libertăţilor purtat cu duşmanii liberalismului, fie ei din exteriorul sau din interiorul lumii noastre. Iar falia acestei confruntări se adânceşte pe zi ce trece; * La întrebarea „Unde s-a greşit?”, cel mai facil răspuns, speculat politic copios de consorţiul în ascensiune Trump – Le Pen – Nigel Farage – Geert Wilders – Frauke Petry – Norbert Hoffer (şi de alţii care vor veni pe aceeaşi linie) pare a fi: „prea multe libertăţi”, „prea multă generozitate”, „prea multe drepturi pentru străini”, „prea mult s-au închis ochii”, „trebuie să punem piciorul în prag”. Problema este că, aşa cum arată lucrurile astăzi, la Nisa, Bruxelles, Paris sau Berlin, sunt tot mai puţine argumente şi date pentru a-i contrazice cu succes. Intrăm în epoca exagerărilor, în care un exces într-un sens determină un exces în sens opus; * Din nefericire pentru lumea în care trăim, imigraţia are într-adevăr, în prezent, un efect negativ puternic în politica Europei şi a Statelor Unite şi poate distruge orice lider sau guvern care nu înţelege că oamenii vor să i se spună urgent STOP, cel puţin un timp. O fi sau nu o fi corectă ideea, dar asta este ceea ce vor oamenii acum. Ar fi deci bine ca inclusiv cancelarul Merkel să înţeleagă rapid şi corect acest mesaj de nemulţumire şi această tensiune care pluteşte în aerul politic al Europei şi să îşi ajusteze discursul şi măsurile, înainte de a fi prea târziu, pentru ea şi pentru Uniunea Europeană. Cu atât mai mult cu cât Germania, Franţa, Olanda (foarte posibil şi Marea Britanie, cred eu) intră în an electoral.
LINK READ: Netanyahu’s Chanukah Speech Blasts Obama, Salutes Soldiers
Votul de vineri seară de la ONU este o lovitură de cuțit în spatele Israelului. PM Netanyahou a anunțat rechemarea ambasadorilor din Noua Zeelanda și Senegal, care au inițiat rezoluția care proclamă Zidul Plângerii ca "pamânt ocupat". Ajutorul economic pentru Senegal este anulat odată cu vizita planificată a ministrului de externe al acestei țări. De asemenea a fost anulată vizita Primului Ministru al Ucrainei, care a votat rezoluția anti-israeliană, probabil din solidaritate cu Rusia și Putin.
Israelul anulează imediat cotizația de 8 milioane de dolari pentru 5 organizații ale ONU.
Numeroși membri ai Congresului SUA din ambele partide cer presedintelui ales să reducă cotizația la ONU, cu cca 25% din bugetul acesteia.
Promotorii inițiativei s-au grăbit să-l puna în fața unui fapt împlinit pe noul președinte al SUA, dar s-ar putea să fi greșit rău calculul. rău de tot.... Concluzie: E greu de crezut că președintele Trump, pus pe economii, va continua să arunce cu dolari în haznaua asta coruptă, hranitoare de terorism, fanatism violent și ură rasială numită ONU.
Forums
Niciun risc ! 
