O analiza generala a termenului de "razboi a terorii" asumat de SUA cativa ani in urma.
Terorismul – un termen tot mai confuz
Deşi din ce în ce mai mulţi consideră cutremurul redesenării sferelor de influenţă drept Al Patrulea Război Mondial, unul împotriva terorismului, totuşi un consens global asupra definirii termenului nu există.
Instituţiile internaţionale au propriile lor definiţii. Statele lumii au şi ele definiţiile lor, astfel încât ceea ce e înfierat ca terorism într-o ţară e elogiat ca mişcare de rezistenţă sau de eliberare într-alta.
Sintagma “război contra terorii”, lansată de preşedintele Statelor Unite imediat după tragedia din 11 septembrie 2001 - simplă retorică bombastică – urma să transforme lumea în iad.
La sfârşitul lui 2007, într-un editorial din Washington Post, Zbigniew Brzezinski, fostul consilier pe probleme de securitate naţională al preşedintelui Carter, realiza o analiză necruţătoare, anticipând multe dintre nenorocirile cu care ne confruntăm astăzi:
”Aşa-numitul război contra terorii a creat o cultură a fricii în America.
Ridicarea acestor trei cuvinte, de către administraţia Bush, la rang de mantră naţională, începând cu oribilele evenimente din 11 septembrie a avut un impact nefast asupra democraţiei americane, asupra psihicului Americii şi asupra reputaţiei Statelor Unite în lume. Folosirea acestei expresii ne-a subminat, de fapt, capacitatea de a ne confrunta eficient cu provocările reale ale unor fanatici ce folosesc terorismul împotriva noastră. Prejudiciul cauzat de aceste trei cuvinte – un caz clasic de rană autoprovocată – este infinit mai mare decât orice coşmar sălbatic întreţinut de fanatici ai atacurilor din 11 septembrie, când complotau împotriva noastră în peşterile din îndepărtatul Afganistan. Sintagma în sine este lipsită de sens. Nu defineşte nici un context geografic şi nici presupuşi inamici. Terorismul nu este un duşman, ci o tehnică de luptă, de intimidare politică prin uciderea unor neînarmaţi, non-combatanţi (...). Lipsa de precizie a sintagmei a fost deliberat calculată de cei care au gândit-o. Referirea constantă la un război contra terorii a atins un singur obiectiv major: a stimulat apariţia unei culturi a fricii. Teama obnubilează motivul, augmentează emoţiile şi înlesneşte manipularea publicului de către politicieni demagogi. Decizia legată de războiul din Irak n-ar fi câştigat sprijinul Congresului fără legătura psihologică dintre şocul 9/11 şi existenţa postulată a armelor irakiene de distrugere în masă. Sprijinul pentru preşedintele Bush la alegerile din 2004 a fost, de asemenea, obţinut în parte graţie ideii că o naţiune în război nu-şi schimbă comandantul în mijlocul conflagraţiei. Pericolul omniprezent dar imprecis a fost astfel canalizat în direcţia unui tertip politic, prin recursul mobilizator la faptul de a fi în război”.
N-a început cu al doilea Bush. Formula ”război contra terorii” aparţine preşesintelui Reagan şi a justificat intervenţiile brutale în El Salvador, Guatemala, Honduras.
În Africa de Sud, Nelson Mandela a fost scos de pe lista teroriştilor abia din 2008.
Turcia, Arabia Saudită, Qatarul au sprijinit până mai ieri grupările teroriste din Siria, dintre care unele luptau umăr la umăr cu susţinătorii autointitulatul Stat Islamic, care îşi făcea loc în spaţiu atacând regimul de la Damasc. În lunile cât s-au aflat în conflict, după doborârea avionului, Putin a numit Turcia ”complice al teroriştilor”. Turcia, la rându-i, după lovitura de stat eşuată, a constatat că mare parte din structurile politico-militaro-administrative îi sunt infiltrate de teroriştii lui Fethullah Gülen.
“Pompierii” saudiţi au deschis focul asupra teroriştilor huthi din Yemen (bănuiţi că sunt susţinuţi de Iran), încă din martie anul trecut, declaşând o catastrofă umanitară.
Am ales câteva exemple, aproape la întâmplare. O istorie sistematică a terorismului şi anti-terorismului va fi, fără îndoială, şi o istorie postmodernă a ipocriziei.
Războiul contra terorii e un passe-partout – rezolvă latura morală a oricărui conflict, argumentează cheltuieli oricât de aberante, explică restrângerea severă a drepturilor cetăţeneşti. În numele luptei contra terorismului se petrec uneori atrocităţi la fel de mari ca acelea provocate de terorismul însuşi.
Pana la final termenul defineste un act. Un act unilateral prin care cineva incearca sa obtina avantaje in ceva comparativ cu altii. Si acel act unilateral se traduce prin actiuni mai mult sau mai puţin vizile dar cu efect pe termen scurt, mediu si lung, efecte care duc in final la obtinerea acelor avantaje de care vorbeam mai sus. Aceste actiuni nu pot fi asimilate cu un razboi, pentru ca un razboi are o definitie foarte clara dar la fel nu pot fi considerate altceva. Doar ca partile participante la aceste actiuni sunt foarte neclare/diluate tocmai pentru a putea maximiza efectele. De la aceste precizari vin si implicatiile. Exista lume care produce aceste actiuni (cu mai mult sau mai puţin sucess) si lume care le receptioneaza. Reactiile sunt diferite evident, dar exista de fiecare data. Si de aici si aceasta mobilitate a partilor. O tara/grup poate fi o sursa a acestor actiuni dar dupa un timp poate fi si un receptor a acestor actiuni (vezi Turcia). Si dupa cum traim aceste vremuri interesante, exista mai multe tipuri de actiuni (pe mai multe paliere) nu numai violente care duc (separat sau impreuna) la efectele voite.
În Africa de Sud, Nelson Mandela a fost scos de pe lista teroriştilor abia din 2008.
Fara nicio dorinta de a discuta articolul sau concluziile ( terorismul e o chestiune de bun-simt, expertii sunt peste tot, oricine are o parere bine fondata si vorbeste dinauntrul profesiunii) trebuie spus ca Nelson Mandela a încetat sa mai fie considerat terorist de catre SUA la 28 iunie 2008. Teroristii unora, freedom fighter-ii altora. (Mandela ca Mandela, dar cu Thein Sein cum e ?). Politica SUA, citita în cheie psihiatrica, pare a suferi uneori de psihoza disociativa.
Bineînteles ca nu este. E doar subiectul topicului.
Mihais wrote ...
Iar cu ajutorul sau lipsa acestuia,sa comparam situatia celor ce au de urmarit milioane de suspecti cu cei care au de supravegheat cateva zeci de mii.
Sigur ca daca comparam situatiile din punct de vedere al terorismului, cei care sunt albi, crestini si foarte omogeni nu au aceasta problema, a terorismului jihadist (ceea ce nu înseamna ca sunt feriti de el în proportie de 100% tot asa cum nu sunt deloc feriti de alte forme de terorism). Dar cum terorismul nu este alfa si omega si viata e compusa din mai multe...chestii , daca comparam situatiile per ansamblu (economie, cultura, stat de drept, democratie, etc. ale tarilor europene amenintate si a celor "sigure") atunci parca locurile alea ferite parca nu mai sunt chiar asa de ospitaliere si incitante Nu mori de terorism probabil uneori, dar mori de altele sigur mereu. Ma rog, fiecare cu problemele lui.
Romania et co nu are un risc sa devina Bosnia redivivus.Asta ii ofera o sansa majora(inca una). Terorismul nu e in sine o problema,escaladarea este. Probleme are lumea tot timpul.Iar de murit,toti o facem.Chestiunea in viata nu e daca murim,ci care-i mostenirea pt copii si nepoti Despre terorism ca cuvant,sunt aceleasi dileme de 100 de ani.Tot timpul gherilele sunt desemnate ca teroristi.E doar o insulta in vreme de razboi. Mandela insa merita insulta asta.Chiar nasoli baietii.
Mostenirile astea le lasa toti, indiferent de existenta descendentei ori ba, ca vor sau nu, iar mostenitorii vor mosteni si ce lasa tati si mami, dar si ce le lasa Pakistanul sau Brazilia : ca e o lume globala. În chestiunea României, în mod sigur generatiile viitoare vor mosteni concepte trainice, educatie serioasa, repere imuabile, tot ce trebuie, adica, pentru ca natia sa continue sa existe , din ce în ce mai bine asezata pe destinul ei. Cred ca e din ce în ce mai bine !
Pai sa lasam Paraguay sau Bhutan in ale lor.Lumea o fi globala,dar problemele sunt locale sau regionale. Ciclul globalizare-restrangere functioneaza fara gres.Lumea la 1910 era din multe pdv-uri mai globalizata ca azi.Apoi se duse si asta.
Pai lasi tu Paraguay,Bhutan &Co. în ale lor, dar nu te lasa ele.Nu merge asa, sa ne punem plapuma-n cap si sa ne lase toti în pace,ca si noi îi lasam. Adica merge, dar asta nu ofera securitate. Vizionar, patriotic si profesionist ar fi sa nu fie create conditii pentru ca astfel de evenimente sa devina posibile. Si nu, plapuma-n cap si usa închisa cu scaunu-n clanta nu sunt solutii viabile. S-a demonstrat ,din pacate, experimental.
Edit. Un exemplu "asa da" : SRC, serviciul de informatii helvet. Acum 15 ani îi lua toata lumea în derâdere, sefii lor erau precum românii (cu aceleasi probleme, adica, dosare, demisii, lupte intestine) si nimeni nu lua în consideratie ce producea serviciul ala. În 2016, chiar daca folosesc 80% din ce le dau altii iar ce produc ei e momentan mititel ca volum, uite ca agentul elevetian poate face o ancheta începând de la Berna si o duce pâna în Siria. Interesant e si sistemul de control instaurat asupra serviciului. Bravo lor !
Pai e simplu.Cine vine la noi cu sabia,de sabie sa piara.Asta e regula dintotdeauna .Nu vad nimic schimbat care sa necesite modificarea unei reguli intelepte. Ca sabia are multe forme e cu totul alta discutie.Si putem dezbate asta. Ideea e ca daca pot fara probleme sa-ti enumar cateva masacre comise de FARC si militiile opuse ,pot sa infulec curry si pricep unele nuante ale ascensiunii si caderii LTTE nu ma face si nu ar trebui sa ma faca dornic sa-i am vecini de strada. Globalizarea inseamna ca problemele altora sunt cumva reflectate in viata mea.Si invers.Dar sunt doua parti in dans iar altii nu ne invart decat atat cat le permitem.Sa creasca pretul furajelor pt vaci cu 3% pt ca a scazut productia de soia in Argentina e cam limita.
Teoria asta e buna, dar uite ca n-a mers pe de-ntregul nici atunci când eram o tarisoara bine închisa care abia prindea "Studio X" sâmbata seara (hix, în bulgara ) .
"When both terrorism and counterterrorism inflict massive costs on civilians, the population is left with a choice of two bad options". Aici e lema/dilema/trilema. Iar "massive" e variabil functie de tara, populatie si celebrul "mort la kilometru".
In practica,tot timpul alege pe cel care obtine impunitatea pt gesturile si faptele sale.E un mod fandosit de a spune ca populatia se supune celui mai puternic.E motivul pt care teroarea ca mijloc de stapanire a maselor e un mijloc ce functioneaza.
Teoria a functionat minunat mult si bine,iar intr-o forma sau alta functioneaza si acum.Printre altele,discutam aici despre cat e de vizionar si patriotic de a nu crea conditii pt terorism.Care inseamna in esenta sa ai destui securisti pe coada fiecarui suspect.Ceea ce se traduce,partial,prin a tine usa inchisa.Nu stiu cum mai e moda arhitecturala in vest in ultimele luni,dar pe meleaguri neaose,casele au pe langa usi ferestre(lasa lumina sa intre si permit privitul afara).De asemenea casele mai au,cele mai multe,biblioteci si acces la net,ce permit observarea lumii dincolo de ce putem privi la ferestre.Iar daca e vreunul care nu ar vrea sa ma lase in pace,atunci e o problema.Practic,unul dintre participanti va fi invins.Ma intereseaza doar ca invins sa fie el.Viata chiar nu-i complicata.
A nu crea conditii pentru aparitia terorismului nu înseamna a avea suficienti securisti. Tu probabil ca te gândesti exclusiv la terorismul islamist, dar asta e doar o forma, la moda de vreo 20 de ani în anumite tari, cu anumite specificitati (si tarile, si terorismul). Politici proaste , însa, au dus, duc si vor duce la alte forme de terorism. Ce usi puteau închide englezii în Irlanda de Nord ? Usile de la Land Rover, eventual, când mai faceau un raid. În ciuda numarului mare de "securisti" , a tuturor fortelor angrenate în combatere...tot politica a reusit sa stinga, cumva, focul.
E un pic deplasat sa spunem "noi nu vrem sa ajungem în situatia Frantei, Belgiei, Germaniei, Norvegiei...si atunci tinem usa închisa". Închisa ori deschisa, tot nu intra prin ea prea multi, iar aia care sunt chiar indezirabili, sunt returnati la casele lor, înschimb tinutul usii închise creeaza alte probleme, grave si ele pe termen mediu (daca nu cumva chiar scurt). Exista însa alte forme de terorism care pot aparea si care pot face la fel de rau ca terorismul islamist/jihadist. La fel de bine, se întâmpla sa fie importate conflicte...asa cum s-a întâmplat în statul ala plin de securisti care era R.S.R-ul. Sigur, era alta epoca, dar propagarea-deformarea-manipularea informatiei în zilele noastre nu sunt de luat în derâdere. Viziunile astea maniheiste sunt limpezi,dar asta e singurul lor merit. De utilitate practica nu mai vorbim.
Lasa abstractiunile.Romania nu are amenintare terorista alta decat cea islamica.Pt altceva nu exista potential.Terorism etnic nu poate fi decat maghiar via Rossia,dar pana acum au fost saltati toti baietii veseli. Si asta pt ca marea majoritate a maghiarilor inteleg ca ar fi contraproductiv.Ei sunt cu steaguri,marsuri,dar si pt asta exista leac.Amendati pana li se acreste. Terorism ideologic a fost ultima data acum 90 de ani.S-a rezolvat bagand tot PCR in puscarie. Terorism pt cauze sociale,nu-i cazul.Din varii motive exista si progres si schimbari. Mai ramane importul.Care la ora asta nu inseamna decat baietii califatului
Vedem cu toții cat de ,,bune,, sunt politicile și cat de mult au integrat musulmanii în Europa. Sfaturile sunt bune. Dar sunt și mai bune de la cei care le-au pus în practica deja și au și funcționat. Atâta timp cât sfătuitori au mari probleme,nu sunt calificați sa dea lecții. Franța, Norvegia,Olanda,Belgia ,Germania and Co nu prea au ce sfătui România în problema invaziei atâta timp cât ei nu au nici o rezolvare pt ei. Buni sau rai, romanii nu umbla cu frica în sân.Nu avem atentate nu umbla muierile infofolite nu avem NO GO Zone și nici sălbatici pe străzi. Avem noi problemele noastre dar sunt extrem de mici în comparație cu haosul european în domeniul securității personale. Asa, propaganda este rugata sa o lase mai moale cu minciunile și sfaturile.
Comparatia nu rezista.Capitalismul si libertatea ne sunt naturale. Pana acum,schimbarile in bine le depasesc pe cele in rau.E loc de mai bine tot timpul.Dar noi am crescut,iar altii o iau la vale. Sper ca pt decadenta intelectuala si spirituala sa nu fie potential.Sa ai gura aurita in privinta asta
Forums
si viata e compusa din mai multe...chestii , daca comparam situatiile per ansamblu (economie, cultura, stat de drept, democratie, etc. ale tarilor europene amenintate si a celor "sigure") atunci parca locurile alea ferite parca nu mai sunt chiar asa de ospitaliere si incitante 
