Nu am o admiratie netarmurita pentru altii,dar am o aversiune profunda pentru cei care declama iubirea de neam si glorificarea unui trecut foarte îndepartat,pe alocuri suspect,de multe ori contradictoriu. As fi cel putin nechibzuit sa "cer" realizari istorice de la o tara cu doar 95 de ani de existenta legala,eminamente rurala,trecuta prin doua razboaie mondiale si o dictatura. Si cred ca nimeni (normal la cap) nu cere asa ceva.
Vad ca in ultimul timp apar din ce in ce mai des ideile lui Densusianu si ce ma mira e faptul ca "Dacia preistorica" a prins mai mult la straini decat la romani, istoricii romani tinand-o cu latinitatea poporului roman.
Nu ma dranjeaza foarte mult ultima fraza a lui Boribum, statul roman a inceput sa se "coaca" si sa devina realitate in aceeasi perioada cu Risorgimento si cu epoca Bismark. Notiunea de "natiune" e foarte proaspata, nu are mai mult de 200 de ani. Stiu ca e mai lung, dar poate ca niciodata nu s-ar fi potrivit mai bine articolul urmator cu spiritul dialogului antevorbitorilor mei LINK
Naţiunea - geneză, prezent şi viitor de Z. Ornea
Am scris despre precedentele cărţi ale d-lui Lucian Boia care analizau miturile fondatoare ale românilor, reexaminîndu-le critic. De astă dată revine în librării cu un dens şi pasionant eseu intitulat Două secole de mitologie naţională, în care aşează sub reflectorul analitic concepte devenite simbol ca naţiune, naţionalism, stat naţional. Întrebarea de la care porneşte este dacă aceste concepte reflectă o realitate obiectivă sau sînt expresia unei mitologii materializate. Întrebare, ea însăşi răscolitoare, căreia îi adaugă alta, şi anume dacă aceste concepte definesc permanenţe sau sînt, de fapt, numai o fază a istoriei recente pe cale de a se încheia. De la vestitul Ernest Gellner (Naţiuni şi naţionalism), pe care dl. Boia - de ce? - nu-l citează, ştim că naşterea naţiunilor este concomitentă cu momentul apariţiei - in nuce - a industrialismului şi că în etapele preindustriale nu se poate vorbi de naţiune. Dl. Lucian Boia adaugă ideea că "naţiunea este un concept cu încărcătură simbolică" şi că, în fapt, "cariera ei începe atunci cînd vechile cercuri de sociabilitate nu mai fac faţă complexităţii noii faze istorice". Aceste cercuri mai vechi de sociabilitate e un alt nume pentru structurile tradiţionale, iar naţiunea a devenit, astfel, o formulă a solidarităţii specifică epocii moderne, industriale aş adăuga eu. Apariţia ei este situată, de analiştii avizaţi ai chestiunii, dincolo (adică în partea ultimă) de secolul al XVIII-lea în Occidentul Europei. Etimologic, romanii înţelegeau prin acest cuvînt trib sau popor. Oricum, naţiunile, atunci cînd s-au constituit, au pornit de la etnii (spaţii lingvistice). Două sînt cărţile fundamentale care, la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, care au contribuit la fortificarea ideologică a conceptului de naţiune: Contractul social (1762) al lui Rousseau şi Ideile asupra filosofiei omenirii (1784) de Herder. Indiferent dacă Rousseau punea accent pe ideea suveranităţii poporului iar Herder stăruia asupra diferenţierii popoarelor, prin caracterul distinct, manifestat prin limbă şi cultură, e limpede că de la aceste două cărţi capitale porneşte întreaga discuţie despre naţiune şi naţiuni. Miracolul naţiunii a fost că s-a găsit un liant care să solidarizeze grupuri umane, de o provenienţă comună. E un principiu abstract ca atîtea altele, care a creat însă o legătură socotită, pe nedrept consideră autorul nostru dl. Lucian Boia, perpetuă, cînd, de fapt, ca orice construcţie ideologică, trebuie să ţină seama şi de sfîrşitul ei previzibil. Apoi, dl. Lucian Boia pătrunde mai adînc şi pornind de la ideea că "naţiunea este o mare solidaritate", consideră - o fi avînd dreptate? - că limba, religia, teritoriul, istoria, structurile economice (specifice, totuşi, naţiunilor) nu sînt obligatorii. Naţiunea se poate constitui de către o elită şi fără unul dintre aceşti factori (dar nu toţi). Raportarea naţiunii, consideră dl. Lucian Boia, la etnic este uneori principalul liant al unei construcţii naţionale (limba fiind expresia ei). Dar, oricum, etnia poate oferi trăsături bine cristalizate în societăţile primitive, dar, apoi, către modernitate, limba devine definitorie. Deosebirile între naţiuni devin acum sociale şi de stadiu istoric, amîndouă exprimîndu-se prin limbă (cel mai puternic liant dintre toţi cei utilizabili), creatoare sau purtătoare a unei culturi comune. Revoluţia din 1789 a favorizat Franţa să cîştige bătălia lingvistică (învingînd dialectele separatiste). Dar Ungaria dualistă (1867-1918), încercînd să asimileze proiectul francez, n-a izbutit să creeze o singură naţiune cu limbă unică, pentru că minorităţile naţionale s-au opus, utilizînd şi cerînd oficializarea limbii lor proprii, naţionale. Sîrbii şi croaţii au descoperit, pe la 1820, că vorbesc (dincolo de varietăţi dialectale) aceeaşi limbă (sîrbo-croată), punct de plecare al unei potenţiale naţiuni iugoslave. Dar odată, azi, dezmembrat acest stat, sîrba şi croata sînt declarate limbi distincte. Ca element liant, religia poate fi, uneori, la fel de Naţiunea este, totuşi, un concept democratic (născut sub această zodie), de aceea intelectualii progresişti, de la 1789 la 1848, au fost naţionalişti convinşi şi entuziaşti. Şi asta deşi interesul naţional îl definea nu poporul, ci o elită, un regim politic. Dar nu trebuie ignorat nici faptul că era naţiunilor este şi cea a marilor masacre ale istoriei, toate atent sugrumate. Şi tot era naţiunilor este cea a marilor expansiuni europene. Acea psihologie a popoarelor (Volkerpsihologie), creată, în 1859, de Lazarus şi Steinthal (în care au învestit atîta încredere Xenopol şi Eminescu) susţinea că fiecare popor este altfel. Ce s-a ales din această teorie azi, se ştie. S-a risipit în neant, de nimeni azi considerată. Dl. Lucian Boia are dreptate: "Nu te naşti, biologic vorbind, german sau francez, dar înveţi în familie, la şcoală şi în societate cum să fii un bun german sau un bun francez". Aş releva şi ideea, bine argumentată, după care naţiunea singură nu s-a dovedit capabilă să asigure ordinea şi stabilitatea lumii. S-a constatat, dimpotrivă, o destabilizare continuă a fenomenului naţional. Interesant, prin consecinţe contrarii, este şi ideea că naţiunea este unică pentru că are o aceeaşi limbă. Omogenizarea este un fenomen ideal, dar continuu contrazis de realitate, de permanentele şi inevitabilele oscilaţii şi modificări. Şi exemplul cel mai evident este ceea ce se numeşte inclasabila Elveţie, dar îl descoperim şi în alte ţări, cum e, de pildă, Turcia, unde după genocidul armenilor din 1915, apoi după exodul impus al grecilor (aproape un milion şi jumătate), au rămas kurzii, care însă nu sînt recunoscuţi ca entitate naţională, ci asimilaţi drept turci. Apoi, berberii în Maroc şi Algeria (33% din populaţia Marocului şi 25% din cea a Algeriei) nu sînt consideraţi unităţi naţionale distincte, deşi ei au fost, mai ales în Maroc, populaţia autohtonă, cucerită de arabi. Nici Polonia, creată prin Tratatul de la Versailles, era departe de a fi o naţiune coerentă, ci un amalgam de polonezi, ucrainieni, bieloruşi, germani, evrei. Şi cehii fuseseră, pînă în 1950, departe de stadiul omogenităţii de vreme, ce în 1930 ei reprezentau 68,4% iar germanii 29,5%. După al doilea război mondial, Stalin, printr-un act brutal, a expulzat trei milioane de germani, realizîndu-se dorita omogenizare. Dacă în Franţa procesul unificator s-a realizat, în Marea Britanie şi Spania nu a ajuns pînă la anularea unor spaţii distincte de identitate (Scoţia, Catalonia). De adăugat faptul că protestantismul a favorizat peste tot evoluţia spre naţiune datorită traducerii Bibliei în fiecare dintre aceste ţări, contribuind la unificare lingvistică şi culturală (Anglia, Germania, dar şi Olanda, Danemarca, Suedia, Scoţia). Dl. Boia are dreptate cînd afirmă că "dacă unele state şi-au inventat naţiunile, alte naţiuni au trebuit să-şi inventeze statele" şi oferă ca exemple Franţa şi Germania (cele două variante ale modelului contractual-politic (Rousseau) şi etnic-cultural (Herder). (Dar nici unul dintre aceste modele nu se verifică în cazul Austro-Ungariei de pînă la 1918). Realitatea de după primul război mondial a inventat, în destule cazuri, state naţionale (Iugoslavia, Cehoslovacia), noi, România, oferind un caz aparte, creindu-se un stat naţional unitar deşi între provinciile nou alipite erau acute deosebiri (Basarabia marcată cultural de influenţa rusă şi Transilvania ca şi Bucovina, părţi ale Europei Centrale). Şi aceasta s-a putut realiza datorită preponderenţei masive a elementului etnic românesc (aproape 75% din structura populaţiei). Şi ţara noastră a rezistat ca stat naţional (minus raptul Basarabiei şi al Bucovinei de Nord) şi după al doilea război mondial. S-au dezmembrat însă şi Cehoslovacia şi Iugoslavia. O modernitate de imitaţie a căpătat procesul naţional în Africa, cu state artificiale create de europenii colonizatori. Apoi, ţările inventate de europeni au devenit naţiuni ca urmare a procesului de decolonizare (aproape, crede autorul nostru, ca şi în Europa). Dar dincolo de statul naţional, în Africa, de fapt, c Într-un alt dens capitol, dl. Boia constata că ideea naţională a triumfat pînă şi asupra comunismului, altfel spus asupra celei mai bine structurate dintre ideologiile moderne. I-aş aminti că Xenopol al nostru prevăzuse acest lucru, la începutul veacului, atunci cînd socotea că factorul contracarant al seriei socialismului este cel naţional. Dilematice şi delicate cu totul sînt noile puncte de vedere (unele realizate faptic sau în curs de înfăptuire) privind naţiunea şi statul naţional, de vreme ce în Apus se şi practică soluţia postnaţională, în vreme ce Răsăritul se străduie să demonstreze vitalitatea acestui concept de naţiune şi stat naţional. În Apus, azi, se propune echilibrarea sentimentului naţional (nu ştergerea lui) prin apelul la alte valori, nesubordonate celui dintîi. Antropologii, politologii şi chiar istoricii propun valorizarea individului ca un principiu concurent cel mai potrivit. "Între drepturile omului şi îndatoririle lui, accentul cade astăzi, mai apăsat, pe prima parte a acestui ansamblu. A muri pentru patrie a încetat să pară un lucru chiar atît de nobil sau de la sine înţeles. Cu atît mai mult cu cît în numele Patriei (care nu vorbeşte niciodată!) elita politică, un guvern sau altul, şi-au angajat nu o dată naţiunile în conflicte care s-au dovedit rău inspirate". Exemplele Indochinei franceze, al Algeriei franceze sau al Vietnamului pentru americani sînt deplin lămuritoare. De altfel, acum se pune accentul pe armate de profesionişti (care elimină recrutările obligatorii), şi la noi pregătindu-se o astfel de reformă a armatei. Iar în destule ţări ale Europei minorităţile prevalează asupra statelor naţionale (Scoţia, Spania, Belgia, Irlanda de Nord, chiar Franţa) sau, cu o expresie a autorului nostru, voinţei asimilatoare succedîndu-i tentaţia autenticităţii culturilor locale. Mai ales că, în ultima vreme, minorităţilor autohtone li s-au adăugat cele constituite, în multe ţări europene şi în SUA, prin imigrare. Şi, la toate acestea, se adaugă proiectul unificării europene, economice şi politice, dispărînd pînă şi simbolul naţional al monedei, prin crearea monedei unice europene. Va fi aceasta, se întreabă legitim dl. Lucian Boia, o Europă de naţiuni sau Europa va sfîrşi prin a asimila naţiunile, devenind o mare naţiune, ca SUA? Deocamdată, constată autorul, predomină conceptul unei Europe de state, în care naţiunile vor continua, diminuate, să existe. Dar nici soluţia Europei federalizate nu e de neglijat, azi, dar mai ales, în viitor. Soluţia viabilă, la conflictele naţional existente, pare a fi cea experimentată în Europa occidentală: unitate supranaţională, ştergerea frontierelor, regionalizare. Conceptul de naţiune, care şi-a avut epoca sa de glorie, se estompează fatal, deşi îşi păstrează unele atuuri incontestabile. Şi va apărea, în viitorul îndepărtat sau mai apropiat, şi ideea unei limbi comune indispensabilă (va fi ea engleza, azi deja practicată?). Autorul conchide inteligent că viitorul previzibil este acela al unor "naţiuni "atenuate", prin extirparea factorilor susceptibili de a genera intoleranţă şi conflict, dar totuşi naţiuni distincte. Europa este încă un ideal, naţiunea o prezenţă efectivă". Repet, concluzie inteligentă şi rezonabilă, la capătul unei analize încărcate de explozibil.
Lucian Boia, Două secole de mitologie naţională. Bucureşti, Editura Humanitas, 1999.
Ce suturi a mai primit si dl. Boia ! Cica nu e patriot !
Arcan,nu vreau sa te aglomerez cu termeni si idei a caror comprehensiune risca sa-ti deregleze metabolismul,asa ca îti spun simplu : istoria nu e o însiruire de povesti înflacarate povestite urmasilor. Propaganda e una,istoria e altceva. Prima se serveste de cea de-a doua. La noi a fost cam invers.
Iti multumesc ca nu vrei sa ma ,,aglomerezi,,. Nu inteleg totusi pentru ce ironia si superioritatea asta gratuita a ta.Poate pentru ca respiri alt aer?Sau poate ca noi astia care mai credem ca ,,patriotism,, si ,,patriot,, nu este o injuratura iti parem deranjanti. In sfarsit,nu te ,,aglomera ,,sa imi rapsunzi, Refuz sa dialoghez pe tine de pe pozitiile de autosuficienta pe care ti le-ai stabilit aici.
Dialog la subiect chiar nu putem avea,în masura în care eu nu stapânesc foarte bine subiectul asta si nu am o propensiune catre cunoasterea aprofundata si extrem de detaliata: m-ar interesa însa adevarul istoric.Caci între ce m-a învatat scoala si adevar se pare ca e o distanta relativ mare.
Apoi : autosuficienta(daca ar fi)mi-ar fi...suficienta pentru a avea o parere bine fixata despre subiect. Ceea ce nu e cazul. Dovada : uita ca tot citesc,pe ici-colo,ce spun unii cunoscatori.
Parerea mea si împartirea ta în "noi" si "ceilalti" (în speta...eu) nu ma deranjeaza. Pe de o parte e o butaforie,patriotismul asta. Pe de alta,retorica lui "noi am mâncat salam cu soia,tu nu" (revazuta si adaugita) mi-e cunoscuta si a încetat sa ma distreze. Eu nu stiu cum sunteti "voi" patrioti. Banuiesc ca iubiti si locurile si limba si istoria locului. Ei bine,daca memoria nu ma înseala : -locurile au fost si sunt cam batjocorite -limba,la fel -istoria e o dezbatere permanenta pe care fiecare o foloseste ca pe o plapuma,tragând-o catre el asa cum are nevoie.
În ultimul rând : cunosc si abordarea asta pur româneasca care consta în împroscarea cu rahat continuu ("ce tara de doi bani","suntem cei mai...tot","la noi ca la nimenea",etc spuse româneste de majoritatea românilor). În schimb,când vine cineva si ne spune ca e posibil sa avem o scama pe rever ne apuca brusc iubirea de neam,mândria si dragostea de înaintasi. Nu e o atitudine care sa denote maturitate,în acord cu vechimea civilizatiei noastre (voastre,lor).
Patriotism placut în continuare,zic. E o bautura buna,dar trebuie si câtiva centilitri de consecventa în amestec.
Pe langa gene cred ca mostenirea dacilor se vede cel mai bine in credintele populare, folclor si mitologie. Exista de ex un asa numit "cantec de inmormantare" care in trecut era cantat in mai toate zonele tarii si unde se pomeneste despre calatoria sufletului spre lumea de dincolo si cum calauza finala e lupul care calauzeste omul pe cararile padurilor dintre lumi etc etc.
Plus chestii din astea hehe (ca fapt divers in scrierile antice se spune ca Zalmoxis a fost acoperit cu o blana de urs la nastere, mi lene sa caut acu citate)
Cat despre romanii mai moderni asa, si realizarile lor ca popor (nu vorbim acum de cunoscutii Vuia, Vlaicu, Coanda, Palade, Gogu Constantinesc, Odobleja etc) pai sa ne uitam cum statea situatia la inceputul sec XVIII. Romanii traiau impartiti in trei state (precum dacii traiau de obicei in cateva regate sau uniuni de triburi) din care Transilvania tocmai ce fusese integrata in imperiul habsburgic iar Muntenia si Moldova erau la limita intre state clientelare si provincii ale imperiului otoman. In Transilvania tocmai ce se executa distrugerea bisericilor romanesti cu tunurile (de, celor de la Viena nu prea le convenea treaba cu ortodocsii) iar in Moldova si Muntenia incepeau domniile fanariote trimise de la Istanbul in timp ce imperiul tarist se apropia tot mai amenintator de noi. Doua secole mai tarziu avem Romania Mare, cu toti romanii uniti intr-o singura tara independenta. Imperiul otoman dispare din istorie, la fel imperiul habsburgic devenit intre timp austro-ungar e istorie, ultimul act avand trupele romanesti din fosta armata A-U (singurele care si-au pastrat coeziunea) facand ordine in Viena sub conducerea lui Iuliu Maniu si protejand in drum spre casa si Praga in fata tentativelor unor nostalgici ai imperiului de a o recuceri. Putin mai tarziu tot armata romana va pune capat statului bolsevic din Ungaria, ocupand si Budapesta dupa un scurt razboi in care a zdrobit armata ungara si a reusit in acelasi timp sa blocheze jonctiunea ei cu armata rosie ucrainiana. Mai mult, pe langa ca a respins alte atacuri la Nistru am avut o Legiune Romana (a voluntarilor transilvaneni si bucovineni) care a luptat in extremul orient (a facut chiar cu deosebit succes, asigurand ariegarda si retragerea trupelor straine de acolo prin taigau siberiana) si a parcurs intreaga Rusie, din Europa pana la Vladivostok de unde au fost repatriati pe mare.
Eu unul cred ca asta a fost o realizare deosebita, dar in acele vremuri a existat si o coeziune nationala chiar deosebita si toti au urmat un plan destul de clar, unirea si independenta. Au fost voluntari ardeleni care au venit sa lupte pentru Romania in 1877-1878 si in regat exista o politica evidenta de a-i ajuta pe romanii din Ardeal si Bucovina (sa vedem doar ce politica editoriala avea Eminescu), iar basarabenii abia au asteptat sa se uneasca cu Romania. Nu doar ca am supravietuit asadar in ciuda situatie sumbre de la acea data, dar ne-am ridicat si chiar am fost unii care au batut niste cuie zdravene in cosciugele imperiilor vecine.
Din pacate dupa sfortarea asta s-a cam cazut iarasi la delasarea obisnuita in unele perioade si la politica cvasi-dezastruoasa a unor lideri (desi au fost si lideri adevarati care au incercat sa ne ridice iarasi, din pacate nu prea au avut un impact de lunga durata).
O alta asemanare e intre campaniile la sud de Dunare ale dacilor si ale lui Vlad Tepes de ex. Campanii surpriza impotriva unor imperii (cele mai tari ale vremii), pe timp de iarna (anotimp in care foarte putini si foarte rar faceau campanii de mari dimensiuni, in Europa cam dacii erau singurii, desi a fost si Hanibal care a trecut Alpii iarna, dar ala a fost un mars nu o campanie cu lupte etc). Despre razboaiele dacilor cu romanii imi amintesc ca s-a mai vorbit chiar mult aici acu ceva vreme. Iar campania lui Vlad Tepes impotriva invaziei lui Mohamed Cuceritorul consider ca a fost o capodopera a artei militare si a razboiului asimetric. Am avut de la razboiul "de gherila" la atacuri surpriza pe timp de noapte (inclusiv unul de mari dimensiuni), iar noaptea e greu sa lupti chiar si azi, cu toata tehnica disponibila (aparate de vedere pe timp de noapte etc). Avem apoi folosirea numarului mare ale inamicului impotriva lui prin distrugerea logisticii lui si interzicerea folosirii resurselor proprii si folosirea razboiului biologic. A fost apoi folosirea armelor de foc individuale in numar mare (asta ca o adaptare la faptul ca aveam un numar mult mai mic de soldati pentru a lupta tot timpul corp la corp cu inamicul mult mai numeros) si cu tactici inteligente nemaiintalnite pana atunci (si Stefan a facut la fel la Razboieni cand focul de saturatie al moldovenilor i-a tinut pe ieniceri cu nasu in pamant pana cand insasi sultanul a luat steagul de lupta si a plecat la atac). Si, in final, un razboi psihologic dus iarasi la un nivel extraordinar si cu rezultate deosebite, care a rupt practic spiritul adversarului. Mohamed Cuceritorul si armata lui au ajuns la Targoviste deja afectati de atacul de noapte precedent, au vazut padurea de tepe cu turcii pusi acolo si a doua zi dimineata sultanul a ridicat tabara si s-a indreptat in cea mai mare viteza spre Istanbul (nici macar nu a mai folosit drumul terestru, s-a dus pre Dunare si a luat o corabie pentru a ajunge mai repede acasa). Citisem undeva chiar ca in timpurile alea mamele din imperiu otoman isi speriau copiii neascultatori cu numele lui Vlad Tepes hehe. Asta pe langa povestile de groaza spuse de germani la gura sobei prin toata Europa.
Sigur, nu am avut imperii dar nici asa praf nu am fost (sau suntem, desi suntem destul de varza iara zilele astea). Asa putem sa luam niste clisee si stereotipii si sa ne legam de oricine. Daca ne uitam la francezi asa mai superficial, si la stramosii lor gali vedem ca Vercingetorix s-a predat lui Cezar (desi avea o armata mult superioara numeric) iar apoi intr-un arc peste timp francezii s-au predat lui Hitler (desi aveau mai multi soldati si mai multe tancuri parca, plus englezii langa ei) si tragem o concluzie din asta "demitizatoare" cum ca francezii sunt precum in glumele alea (uneori luate in serios) facute de americani (si englezi uneori, alea cu "surrendering monkies" si "stinky cheese/frogs eaters") desi daca te uiti mai atent lucrurile nu au fost intotdeauna asa.
Sa nu mai spun de nemti, astia s-au unificat cam in aceiasi perioada cu noi si nationalismul lor (ajuns la apogeu sub nazisti) a venit dintr-un complex de inferioritate fata de celtomania francezilor (plus ce le-a facut Napoleon) si fata de istoria antica, aia cu romanii. De altfel ei au preluat destul de la romanii aia antici, de la salutul specific cu mana intinsa la "heil Hitler" (provenit de fapt din "ave Cezar"), la steagul cu zvastica si un vultur in varf (copie a vexiliumurilor legiunilor romane) sau la defilarile de mari dimensiuni specifice legiunilor romane intoarse din razboaie si care inca de la Marius isi lustruiau la sange armele, armurile si sandalele hehe (chestia asta a fost si ea preluata de mai toate armatele si nu e vorba doar de aspect ci e si ceva practic pentru a preveni rugina, mai ales in acele vremuri). Bietu Himmler incerca sa dovedeasca din toate puterile cum ca germanii, rasa superioara, au avut ei nus ce mare civilizatie inca de cand s-a inventat mersu pe jos, si trimitea tot felul de expeditii din Tibet in Peru sau scotocea peste tot prin Germania dupa urmele ei hehe. Da cica Hitler ii spunea unui apropiat ceva de genu "Himmler asta e dus cu capu, ar trebui sa se opreasca cu cautarile astea ale lui, ne face doar de ras. Tot ce gaseste sunt niste cocioabe amarate si niste oale sparte, in timp ce in aceeasi perioada romanii construiau Colloseumul. Prietenii nostri de la Roma se prapadesc de ras cand aud ce descoperiri arheologice am mai facut".
Adevarul e ca la scara mare a istoriei lucrurile nu sunt asezate si nimeni nu stie sigur ce va fi peste cateva secole
Asta cu înaintaşii noştrii dacii e vechiul mit al lui Mihail Roller, marele "istoric" din anii 50'. Mitul a fost scos de la naftalină, scuturat de praf, updatat pe ici pe colo, prin părţile neesenţiale şi servit din nou bizonilor români aflaţi în criză de identitate. Să fiu singurul care vede chestia asta? (mă rog, mai e şi Boribum, dar pe el deja l-au etichetat nepatriot pentru că respiră alt aer - o variaţiune a "rootless cosmopolitans" din anii 50'.).
E prima data cand aud insinuandu-se asa ca Nicolae Densusianu cu a lui Dacia Preistorica sau Hasdeu cu a lui "Perit-au dacii ?" sunt de fapt urmasi ai lui Roller hehe. Avant la lettre vorba francezului, ca doar l-au precedat cu aproape un secol.
Nu e vorba ca tre sa-i dam de o parte pe romani (aia antici) ca stramosi sau ca e bine sa ne umflam mult prea mult pieptul legat de faptele stramosilor. Nu trebuie insa nici sa ignoram istoria sau sa ne consideram cei mai de kk tot timpul. E bine de evaluat cat mai realist cum sta treaba acum (si e clar ca suntem cam varza) si cum am putea ajunge azi in lume macar la nivelul la care erau dacii la vremea lor (ma rog, exagerez acum, macar sa ne apropiem de nivelul ala cat de cat). Parerea mea hic
Asta cu înaintaşii noştrii dacii e vechiul mit al lui Mihail Roller, marele "istoric" din anii 50'. Mitul a fost scos de la naftalină, scuturat de praf, updatat pe ici pe colo, prin părţile neesenţiale şi servit din nou bizonilor români aflaţi în criză de identitate. Să fiu singurul care vede chestia asta? (mă rog, mai e şi Boribum, dar pe el deja l-au etichetat nepatriot pentru că respiră alt aer - o variaţiune a "rootless cosmopolitans" din anii 50'.).
Prietene de etichetat ai etichetat doar tu.Ai facut romanii care sustin ca isi iubesc tara ,,bizoni,,.Intelegi?Eu nu am etichetat pe nimeni .
Bizonii respectivi sunt "români aflaţi în criză de identitate" (cf.cit.) Putea sa spuna si boi sau leoparzi sau jderi vargati,eu unul nu as fi fost deranjat. Si cred ca nimeni de aici n-ar avea de ce sa fie,caci -nu-i asa?- toti stim foarte bine cum stam cu identitatea.
@Radu2: Du-te pe Youtube şi citeşte "comentariile" la mizeriile alea despre daci ale lui Roxin, numără "like"-urile şi "dislike"-urile, şi, înainte de a vorbi de Densuşianu şi de Hasdeu, asigură-te că i-ai citit (lucru de care io unul mă cam îndoiesc, fie vorba între noi). L-am invocat pe Roller pentru că este o similitudine, ca să-i spunem aşa, între publicul ţintă al lui Roller din anii 50 şi publicul ţinţă al mizeriilor ăstora din zilele noastre. Next levelul din "omul nou", vezi capitolul despre omul nou din "Mitologia ştiinţifică a comunismului" a lui Boia.
Boribum, dar pe el deja l-au etichetat nepatriot pentru că respiră alt aer
O acolada : chestia asta nu e deloc deranjanta. În masura în care patria mama,statul si partidul,vecinii de bloc sau cunoscutii nu au avut niciun fel de aport la schimbarea aerului,chiar nu e deranjant. Din contra,chiar,patria-mama m-a bagat în rahat de fiecare data când a putut,în diferite feluri,la diferite epoci. Cunosc tare bine placa asta,si zau daca îmi pune vreo problema !
Sper însa ca sunt catalogat drept nepatriot nu pentru aerul pe care îl respir (sunt respectuos,si respir aerul tarii mele,cum o fi ea)ci pentru ca nu am nicio facilitate în a înghiti hapurile astea cu poporul veeechi,viteaaaaaz,cinstiiiit,serioooos,cu jacuzzi la Cucuteni si wifi la Sarmisegetuza...dar caruia altii,mereu altii,i-au pus piedici si i-au dat cu palma dupa ceafa. Atâta tot. Daca vreodata voi putea afla care este realitatea în legatura cu toate cretinismele alea cu care mi-a împuiat capul scoala româneasca ante-1989,foarte bine. Daca nu,asta este !
Si o ultima...remarca :ascultam mai demult "E scris pe tricolor unire" în compania unor baieti necunoscatori de limba româna. Din întâmplare,era si un steag (ala de-l regreta lumea azi,cu secera si ciocan si sonde si spice si carice). Si traducându-i eu unuia textul cântecului,omul ma întreaba : daca zice ca e scris pe tricolor unire,de ce scrie Republica Socialista România pe...tricolor ?
Daniel Roxin ? Am încercat sa aflu ce anume îl recomanda pe baietelul ala sa afirme tot soiul de chestii,si tot ce am gasit sunt...auto-recomandari. Cred ca de vina e curentul asta românesc : scriem mai mult decât citim. Oricum,e amuzant,aia cu sustinutul iubirii e de mare angajament : LINK
@Radu2: Du-te pe Youtube şi citeşte "comentariile" la mizeriile alea despre daci ale lui Roxin, numără "like"-urile şi "dislike"-urile, şi, înainte de a vorbi de Densuşianu şi de Hasdeu, asigură-te că i-ai citit (lucru de care io unul mă cam îndoiesc, fie vorba între noi). L-am invocat pe Roller pentru că este o similitudine, ca să-i spunem aşa, între publicul ţintă al lui Roller din anii 50 şi publicul ţinţă al mizeriilor ăstora din zilele noastre. Next levelul din "omul nou", vezi capitolul despre omul nou din "Mitologia ştiinţifică a comunismului" a lui Boia.
Hehe, stiu ca azi e "trendy" sa te informezi pe sau de pe youtube, facebook si wikipedia dar prefer sa nu ma reped si sa inghit pe nemestecate ce apare pe acolo. Am auzit de Roxin si adevarurile lui dar nu cred ca l-am pomenit pe aici. Cat despre Densusianu sau Hasdeu sa-nteleg ca tu i-ai citit (spre deosebire de mine desigur) si vrei sa-mi dai niste lectii? Chiar vreau sa stiu ce zice Densusianu de imperiul pelasgic si din cine s-au desprins si de unde au ajuns latinii in Italia (asta apropo de teorii spectaculoase)? Plus chestia cu "sermo vulgaris" si ce limbi se mai vorbeau, parca el a pomenit prima data de asta? Sau poate ma insel dat fiind ca nu prea l-am citit
Cat despre Boia, permite-mi sa am unele indoieli legate de calitatile lui de istoric. Pentru ca dupa exagerarile din epoca lu nea Nicu au aparut exagerarile din extrema cealalta dupa 1990. Boia e un fel de Roller daca vrei. Ala avea misiunea sa demonstreze cum ca romanii sunt un fel de slavi romanizati si deci niste frati mai mici si mai departati ai marelui popor rus, care nu-i asa, libertate ne-a adus, si deci trebuie sa ne aliniem cuminti la dorintele si povetele tovarasului Stalin. Boia et comp pare ca are misiunea sa demonstreze ca romanii nu au cine stie ce istorie sau stramosi clari, deci sunt un fel de amestec de toate natiile, fara cine stie ce cultura clara sau istorie sau nus ce veleitati, deci numa buni sa se integreze fara murmure in UE si sa asculte de aia mai "vechi" si mai "destepti" de acolo si sa faca ce zic aia fara prea multe comentarii. Inclusiv sa cedeze tot ce vor aia, ca oricum nu au cine stie drepturi istorice pe aici, sa zica mersi ca sunt bagati in seama De fapt din ce am mai vazut pe ici pe colo cam asta e "trendul" prezentarii istoriei (rescrierii ei de fapt) si prin alte tari europene.
Faptul ca Boia si-a publicat cartea aia cu mitologia poporului roman sau cum se numea, editia in engleza, la editura fundatiei Soros (unul din cei mai ferventi sustinatori ai rebranduirii tiganilor in "roma" sau "romani" in anii 90', exact numele latinesc neaos al orasului Roma si al romanilor antici) de la Budapesta spune si asta ceva. Nu ca ungurii vor Ardealul si el e omu lor hehe, ci ca interesele unora sau altora de a rescrie istoria unor zone si chiar popoare se face si cu istorici propulsati brusc din neant (Boia am inteles ca era si el ceva secretar de partid totusi, pana in 1989) si care primesc tot felul de burse de studii in strainatate (un fel de studii la Moscova din anii 50' hehe) si vin apoi si scriu povesti nemuritoare pe aici (de obicei intoarse la 180 de grade fata de ce sustineau inainte sa-i strafulgereze iluminarea data de timpul (si banii) petrecut la diverse simpozioane si studii
Nu ma prea dau in vant dupa teorii cu Soros sau atacuri la persoana,dar Boia merita o doza buna de critica.Primo,el e istoric ''adevarat'' pt. ca are diploma si atat.Secundo,omul se ocupa la facultate cu istoriografia.Adica modul in care a fost scrisa istoria.Par example,de ce Tacitus era suparat pe imparatul Domitianus?De ce la Herodot sunt descrieri fantastice ale tinuturilor indepartate.In sine chestii ce merita aflate de un specialist.Numai ca nu implica o cercetare adevarata.Multa opinie,prea putina munca.Alde Boia nu a carat roabe la 35 grade+ pe santierul arheologic-munca de intelectuali ,nici nu a inghitit 50 de kile de praf pana sa dea de vreun document care sa schimbe din temelii teorii.El face treaba cea mai simpla.Critica,fara sa argumenteze.
Adicatelea,io am cu dumnealui 2 probleme.Una e de metodologie.A doua este selectivitatea.A luat anumite aspecte si le-a dirijat,cu destula abilitate,in directia dorita.Omul a vazut ca este o piata.O gramada de masochisti.Se poate sa fi facut asta inconstient.Problema e ca a devenit ''vedeta''.Pe de o parte segmentul ''romanii sunt de kk'' il iubeste.Segmentul ''romanii sunt miezul din kurtos'' il detesta.Stim de la imperialistii porci capitalisti ca nu exista reclama rea.
Stau telectualii patriei la curs la Boia,acum vreo 9-10 ani.Asta oricum devine repede un fel de ''intrebari si raspunsuri''.Pune Boia intrebarea naucitoare,care,zice el,nu a gasit un raspuns.Ce este acela un roman?Cugeta telectualii mult si bine la problema fara de leac. Se ridica Bula de la tara si proclama cu deplina obraznicie:'Eu sunt Takeda Shingen'' Boia-Cine sunteti?'' /''Takeda Shingen,daimyo al clanului Takeda{Mersi mult Eiji Yoshikawa } /Telectualii se pun pe ranjit,dar Bula e ferm si hotarat,e un mare comandant japonez,mort de acum 450 de ani.Dar nu se poate,se otareste viitorimea luminoasa a tarii,nu esti japonez.Bula nu si nu,el e japonez.Pai nu se poate,sar din nou amfitrionii,nu traiesti in Japonia,nu traiesti in secolul 16,iar orice japonez,ca orice roman de altfel ar cere sa intri in azil pt. asa afirmatii.
Aha,carevasizica,japonezii nu-l recunosc pe Bula drept de-al lor,dupa cum nici romanii nu-l recunosc pe Bula drept japonez.Rezulta ca pt. a fi X e nevoie de o dubla conditie.Toti cei care se cred X sa te vrea,iar toti cei care nu se cred X sa nu te vrea. Ce-i plac lui Bula matematicile.
Istoria asta are scopul de arata cam care-i genul de ''probleme existentiale'' ale unui anume gen de telectuali.Se ia una bucata tantar,se transforma in armasar,se pune frisca de vorbe faine pe deasupra,iar toata daravera se considera a fi o mare chestie.Oamenii sunt demni sa se mai faca ''Ganditorul'' inca o data,cu ei pe post de model. Morala de final e ca intre a-l asculta pe alde Boia et comp si a-l asculta pe Salam si restul mezelurilor,il prefer pe Boia.Dar intre aia care chiar fac meseria ca la carte,Boia e un manelist.
Bun,asa o fi,nu am date de verificare,nici competente,si am încredere în ce spui. Dar cine sunt aia care fac meseria ca la carte ? Ma trezesc între Roxin si Chelaru si Boia si Densusianu : elimin bolnavii mintal(sa ma ierte generalul,e diagnostic,nu insulta) si ramân cu diplomatii. Dar diplomatii sunt discutabili : unul e euforic,altul e prea artist. Parca vreau sa aflu reteta nemuririi !
Forums
,nici nu a inghitit 50 de kile de praf pana sa dea de vreun document care sa schimbe din temelii teorii.El face treaba cea mai simpla.Critica,fara sa argumenteze.
