N-am zis eu nimic, sunt doar mesagerul unei cunostinte comune , personal, am alte lucruri mai importante de facut in viata decat sa ma preocupe nonsubiectul asta, caci nonsubiect il consider.
Am văzut cu toții cât de exasperant e să fii izolat acasă o lună, mai ales dacă ești singur. Acum închipuiți-vă cum e să fii izolat o veșnicie în propria finitudine îndârjită. Câtă diavolească ură și neputință naște limitarea!
Îi vedeți deja pe unii cum spumegă și revarsă ură față de cei care încearcă, așa cum pot (bâjbâind, bâlbâindu-se, tatonând), să fie în comuniune cu infinitul dumnezeiesc.
Pentru creștini, moartea e un prag redutabil, dar nu tragic. Pentru cei care au ales, ca Iuda, să refuze dumnezeirea de dragul unei pretinse griji pentru social, moartea e absurdă. Pentru cei care cred în Dumnezeu, moartea e deschidere; pentru cei care Îl resping pe Dumnezeu, e închiderea definitivă, impas ontologic, accident tragic sau sfârșit absurd.
În piesa lui Marlowe, "Dr. Faustus", diavolul îi spune magicianului: "this is hell, nor am I out of it" ("acesta-i iadul, n-am ieșit din el"). Teologic, se vorbește despre starea de iad. Iadul nu e o pedeapsă divină, ci e starea sufletească, disperarea, ura și neputința pe care singuri și-o amenajează cei care îl resping pe Dumnezeu.
Un seamăn de-ai noștri (aplaudat de mii de oameni) ne-a dezvăluit ieri chipul desfigurat al urii pure, furioase, diabolice. Nu l-a excomunicat nimeni: singur a blestemat în stânga și în dreapta, singur s-a excomunicat și a ținut ca toată lumea să ia notă că s-a rupt de Biserică. Apoi s-a victimizat și a invocat ruguri și inchiziții imaginare, pentru care blajinii oameni preocupați să ia lumina și Sf. Paști nu au nici timpul, nici dispoziția, nici priceperea.
Și Iuda avea principii: îi păsa, vezi Doamne, de săraci (pe cheltuiala Mariei din Betania, nu a lui), era un justițiar social. Deși L-a trădat pe Dumnezeu ca nimeni altul, chiar și el se putea mântui. Hristos venise pentru toți oamenii, deci și pentru el. Era suficient să-și regrete amarnic vânzarea, ca Petru lepădarea sau tâlharul crimele. Sub lemnul Crucii era loc și pentru pocăința lui. Nu Hristos l-a respins pe Iuda, nu Hristos l-a condamnat: singur s-a osândit, atunci când, dându-și moartea, a respins atotputernicia lui Dumnezeu, care includea puterea de a-l ierta chiar și pe el pentru vânzare. Iuda a ales singur moartea în locul Vieții.
Biserica nu respinge pe nimeni. Ea nu e comunitate etnică, în care te naști sau nu, nu e firmă sau agenție, pentru care te califici sau nu: e o casă deschisă, o familie în care oricine este binevenit. O casă cu rânduiala ei, ca orice casă, dar deschisă oricui – o casă ospitalieră, spital de suflete și hotel al năpăstuiților.
Sigur, sunt străini care nu îi calcă pragul, dar ar vrea să-i schimbe regulile și menirea, alții care ar vrea să fie lăsată în paragină și dărâmată, fiindcă nu are ce căuta în cetate, și alții care o acceptă așa cum este, o caută mai des sau mai rar, sunt fericiți că se pot odihni în umbra ei și eventual încearcă să o înfrumusețeze cu o crenguță, o floare, o tușă de frescă sau o piatră colorată de mozaic.
Fiecare alege în fond pentru sine și își așterne propriul destin. Suntem liberi, exaltant și înfiorător de liberi: chiar și pedeapsa sau răsplata ne-o dăm singuri, încă de acum, începând cu pacea sau cu iadul în care sălășluiesc mintea și sufletul nostru.
Pace și bunăvoire tuturor!
Preluare de pe facebook, Adrian Papahagi
truepride wrote ...
Primul citat, al ui Adi Papahagi poate fi scos cu totul din ecuatie. Pe Adi il cunosc, nu am nimic perosnal cu el, dar este pur si simplu un exemplu de baiatul lui tata. Tatal sau a fost o somitate, el s-a agata de o eticheta.Poti fi arogant gratuit, cum este dansul, dar cand crezi ca le pricepi pe toate deja iriti pe aia care au treaba si habar intr-un domeniu.Recte eu, Adi sa lase reforma constitutionala la aia care se pricep si eu las propunerile de modficare a inavtamantului la aia care se pricep. Nu-i fain asa?
Cu triste spun ca nu s-a schimbat nimic in Adrian si mi-a ramas o expresie a jurnalistului C.T.Popescu in cap: "a snobi in bataie". Pacat ca un maestru al cuvantului, polisat foarte elegant caci asta ii este meseria, ramane blocat in aceeasi superioritate naturala, aroganta si nationalism desuet de care il acuzam acum niste anisori. Ca sa pun si punctul, spor la lupta pentru viata dragi concetateni deorece valorile mele superioare imi permit sa condamn pe oricine la moarte doarece "nu-i asa de tragic"... Nu vreau sa fac un calcul, insa presedintele Romaniei a salvat macar statistic niste vieti. In aceste momente asteptam in special de la intelectualitatea de dreapta o directie clara in sustinerea masurilor impuse. De la stanga nu am pretentii, se pregatesc incet dar sigur de 1 mai, stanga unde fiecare individ este doar un numar statistic.
Forums
, personal, am alte lucruri mai importante de facut in viata decat sa ma preocupe nonsubiectul asta, caci nonsubiect il consider. 
