Rezerva militara ? Care rezerva ? Poate ceva rezerva de tehnica ar mai fi pe ici pe colo, dar cand ma gandesc la altfel de rezerva, cred ca suntem sub pamant. Ma refeream la tot complexul ce astazi ne place s-o numim “logistica”.
IMPACTUL LIMITELOR DE CHELTUIELI STABILITE PROGRAMULUI MAJOR FORŢE AERIENE PENTRU URMĂTORII ANI, ÎN DIFERITE VARIANTE DE FINANŢARE. Un articol publicat în Buletinul Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, nr.4, decembrie 2014, semnat de Lt.drd. Diana MANOLACHE si Lt.cdor. Crăciun-Ciprian CHIŞ, ambii de la Statul Major General.
Citit si bagat la cap materialul, este cat se poate de interesant, sa dea Domnul ca tot ce scrie acolo sa se implineasca (realizeze). Pe vremuri un eminent profesor spunea “una este hartie(vezi harta) si alta este in realitate, nu va jucati.”.
Citez din material o consecinta a subfinantarii cronice la capitolul Aparare - Continuarea intructiei sub standard (nivel actual de 50-60 ore de zbor/an/pilot) cu tehnica de lupta invechita... Candva am intocmit un material in care a trebuit sa includ si date despre asa ceva. De atunci si pana acum lucrurile nu au evoluat cine stie ce. In LINK scrie ca In NATO si in lumea civilizata in general numarul de ore de zbor minim pentru ca un pilot sa poata fi numit pilot de vanatoare activ, in adevaratul sens al cuvantului, este 120/an/supersonic. Iar cele 120 de ore ii asigura doar un minim de pregatire si de pastrarea a reflexelor necesare. Daca vrei sa ai pilotii cu adevarat buni, media este de aproximativ 180-220 de ore pe an. Fara a le subestima meritele pilotilor militari romani, nu cumva aceste realitati se traduc si in numarul de accidente/incidente? Pentru ca, totusi, nu este suficient sa zbori pe simulator ca sa fi pilot de vanatoare...
Au trecut trei zile de la încheierea oficială a misiunii combatante a forţei NATO în Afganistan. În 23 decembrie 2014, România mai avea 123 de oameni în acest teatru de operaţii. În total, în Irak şi Afganistan, au fost rotiţi peste 30.000 de militari români. 26 au murit, sute au fost răniţi. De acum încolo, nu vom avea mai mult de 450 de persoane în Afganistan. Adevărata misiune a Armatei române abia acum începe şi, de această dată, trebuie să se desfăşoare acas
Ultimele două decenii petrecute de militari români în teatre de operaţii şi mai ales misiunile din Irak şi Afganistan au arătat cât de mare nevoie are Armata de o reformă, cât de multe deficienţe sunt în actualul sistem militar. În ciuda modernizărilor tehnice şi a integrării în NATO, Armata rămâne unul dintre cele mai nereformate sectoare din societatea românească. De la faptul că nu reuşim sub nicio formă să alocăm acel 2% din PIB pe care ne-am angajat că îl vom acorda bugetului MApN şi până la o problemă de mentalitate, din cauza cărora soldaţii sunt încă „mercenari”, care nu merită respectul nostru, pentru că primesc bani ca să meargă unde merg, trebuie începută o luptă pentru a schimba întregul nostru sistem militar - s-ar putea să avem tot mai mare nevoie de el în viitor
În ultimul an, s-au înregistrat progrese, unele - îndrăznesc să o spun - şi datorită proiectului „Sindromul NU”, pe care l-am realizat în gândul, cu susţinerea fostei prime doamne a SUA, Rosalynn Carter. A fost deschis primul centru de investigaţii comportamentale, o structură menită să se ocupe tocmai de eventualele traume ale militarilor. Pe urmă, a avut loc prima evaluare post-misiune de tip screening a militarilor, în cadrul acestei noi structuri.
De departe cel mai mare pas înainte a fost făcut în această toamnă, când plt. adj. Marius Apostol, rănit grav în mai 2011, în timpul unei misiuni de patrulare în Afganistan (povestea lui a fost prezentată pe larg în gândul în 2013), a transmis unei comisii din Ministerul Apărării o cerere pe 11 puncte pentru schimbarea legislaţiei privind drepturile militarilor care au fost în misiuni internaţionale - OUG 82/2006. În loc de argumente, au pus pe masă cazurile lui Florin Boc şi Florin Jalaboi. Primul a fost diagnosticat în 2011 cu leucemie. Mai avea câteva zile înainte de încheierea misiunii în Afganistan. Cu toate că experţii constataseră legătura de cauzalitate între misiune şi boală, vidul legislativ nu îi dădea dreptul la ajutoarele financiare pe care ar fi trebuit să le primească.
Al doilea caz, al lui Florin Jalaboi, a fost prezentat în exclusivitate de gândul, în continuarea anchetei „Sindromul NU”. Este primul militar român diagnosticat cu stres posttraumatic - afecţiune oficial inexistentă în Armata română până la ancheta noastră - care şi-a spus public povestea, într-o perioadă în care politica oficială a MApN se rezuma încă la „nu există cazuri”. După ce a fost diagnosticat cu stres posttraumatic, Jalaboi a fost scos repede din sistem şi pensionat pe caz de boală obişnuită, pentru că, în ochii comisiei de pensionare, stresul posttraumatic survenit în urma unei misiuni în Afganistan nu era o boală profesională. După 20 de ani în Armată, a rămas cu o pensie de 571 de lei.
Datorită unor oameni ca Florin Jalaboi, Florin Boc şi Marius Apostol (Apostol a înfiinţat şi o asociaţie pentru a-i ajuta pe soldaţii răniţi), militari care s-au săturat să tacă în faţa „dinozaurilor” din Armata română, la sfârşitul lunii octombrie, în Monitorul Oficial a apărut Legea 150/2014 privind modificarea şi completarea OUG 82/2006 pentru recunoaşterea meritelor personalului armatei participant la acţiuni militare.
Este primul act normativ din ţara noastră care include şi afecţiunile psihice ale militarilor
Armata a preferat să nu anunţe această modificare. A făcut-o, în schimb, inclusiv printr-o postare pe Facebook, când a schimbat regulamentul privind animalele de serviciu, pornind de la bietul câine Max.
Mai sunt foarte multe de făcut, însă, iar momentul nu poate fi mai bun. Au trecut trei zile de la încheierea oficială a misiunii combatante a forţei NATO în Afganistan, Enduring Freedom. Acum, suntem în faza Resolute Support, în cazul în care vă preocupă numele de PR ale acestor misiuni. În realitate, nimic nu s-a schimbat, războiul nu s-a încheiat şi cu atât mai puţin nu putem vorbi despre învingători. Cei peste 12.000 de militari străini (de la vârful de 140.000 al misiunii anterioare), din care aproximativ 10.000 sunt americani, au, de acum încolo, sarcina de a-i antrena, consilia şi asista pe cei 350.000 de membri ai forţelor de securitate afgane.
În 23 decembrie 2014, România mai avea 123 de oameni în Afganistan. În total, în Afganistan şi Irak, au fost rotiţi peste 30.000 de militari români. 26 au murit în aceste teatre de operaţii şi mulţi alţii au fost răniţi. De acum încolo, nu vom avea mai mult de 450 de persoane acolo. De mers, am mers pentru că facem parte din NATO, pentru că ne-am dus împreună cu aliaţii noştri. Să nu ne păcălim: pe cont propriu, România ar fi incapabilă să se apare în eventualitatea unui pericol. Cele mai multe ţări din NATO sunt în această situaţie. De aceea mergem peste tot împreună, chiar dacă este, uneori, greu de explicat care este, concret, interesul nostru naţional în aceste zone - avea de gând al-Qaida să ne atace? - Nu.
În plus, nici nu avem motive să credem că, de acum încolo, îi vom ţine acasă pe militarii români. Probabil că nu va trece anul şi vor pleca în noi misiuni.
Adevărata misiune a Armatei române abia acum începe şi, de această dată, trebuie să se desfăşoare acasă.
Interesant articol. L-am citit si eu (in alta parte). Ceea ce spune d-na acolo ii ok. Am inteles ca va fi o lege unica pentru militari care va clarifica o (mare) parte din neconcordantele de pana acuma.
IMPACTUL LIMITELOR DE CHELTUIELI STABILITE PROGRAMULUI MAJOR FORŢE AERIENE PENTRU URMĂTORII ANI, ÎN DIFERITE VARIANTE DE FINANŢARE. Un articol publicat în Buletinul Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, nr.4, decembrie 2014, semnat de Lt.drd. Diana MANOLACHE si Lt.cdor. Crăciun-Ciprian CHIŞ, ambii de la Statul Major General.
Va rog respectuos si indatoritor ca in masura posibilitatior actuale sa ma lamuriti cu privire la: 1. Ce e ala Lt.drd. si care este locul in ierarhia militara/academica in raport cu gradul de Lt.cdor. 2. Genul. Adica gender-ul. Si daca a fost folosit ca princiu in ordonarea numelor autorilor.
RDX wrote ... Va rog respectuos si indatoritor ca in masura posibilitatior actuale sa ma lamuriti cu privire la: 1. Ce e ala Lt.drd. si care este locul in ierarhia militara/academica in raport cu gradul de Lt.cdor. 2. Genul. Adica gender-ul. Si daca a fost folosit ca princiu in ordonarea numelor autorilor.
Pot sa ma bag eu (in seama)? Locotenenta, ca doctoranda care este (in stiinte militare la UNAp, inmatriculata in 2013, cu frecventa redusa, pozitia 19, pagina 3 LINK ), trebuie sa aiba ceva activitate stiintifica - articole, comunicari, carticele etc., asa numita activitate publicistica. Asa ca s-a combinat cu comandorul (priceput in ale aviatiei) si a rezultat un articol in care ea este prima mana (ca doctoranda), sa nu zic mansa, iar comandorul este coautor (imi inchipui ca de dragul artei militare si a armei). Potrivit art. 68 din REGULAMENTUL ŞCOLII DOCTORALE LINK , activitatea publicistica a doctorandului se ia in calcul numai daca este concretizata sub forma de articole sau comunicări ştiinţifice publicate. După apariţia propriilor articole sau comunicări, doctoranzii sunt obligaţi să prezinte conducătorilor de doctorat revistele sau volumele sesiunilor în care le-au apărut articolele sau comunicările. Pe baza apariţiei publicaţiilor doctorandului, conducătorul de doctorat consemnează în programul de pregătire al doctorandului titlul articolului sau comunicării ştiinţifice şi revista (denumire şi număr) sau volumul sesiunii de comunicări în care a apărut. Avand in vedere ca in 3 ani (cu prelungire 4 sau 5 ani) doctoranda trebuie sa prezinte 2-4 rapoartele stiintifice si, in final, teza de doctorat (de obicei ceva pe la 200-250 file), prinde bine si la continut, si la bibliografie.
" Ba ejjj, prost? ...Ba, ejj nebun?" Adica un locotenent se face doctor in militarie. Cum dracu? Fara cursul avansat (altfel era capitan) a facut master-ul si acum doctoreste? Asta e dupa Ghid? Si-ii scrie articole la "Razboiu" un maior? Mama draga, da ce-ati facut mai acolo cat am fost eu plecat? Ha?
E un articol mişto scris zilele astea de Alina Mungiu-Pippidi, articol care se cheamă "Doctoratul la români". Cred că raspunde la unele dintre dilemele dvs. pe tema de faţă. Este atins şi în trecere şi marele conducător de oşti şi de doctorat Oprea . LINK
Klaus Iohannis vrea prag minimal de 2% din PIB, pentru Apărare
Anul trecut, cu ocazia summitului din Ţara Galilor, toate statele NATO au fost de acord să mărească bugetul pentru Apărare la 2% din PIB. La opt zile după această decizie, candidatul ACL pentru Preşedinţia României, Klaus Iohannis, afirma că dacă va deveni şeful statului, va susţine creşterea bugetului Apărării. Declaraţia din luna septembrie, când Iohannis arăta că ţinta întregii clase politice trebuie să fie asigurarea constantă a unei finanţări anuale de 2% din PIB pentru acest domeniu, a fost repetată marţi, din postura de preşedinte al ţării.
Cu ocazia ceremoniei de învestitură a noului şef al Statului Major General, general-locotenent Nicolae-Ionel Ciucă, liderul de la Cotroceni a susţinut că pentru acest obiectiv va declanşa consultări cu partidele politice. „Nu voi accepta în viitor ca Guvernul, indiferent cine îl conduce, să nu respecte finanţarea asumată pentru armată. Mai mult, propun tuturor factorilor politici, atât de la guvernare, cât şi de la Opoziţie, să îşi asume clar menţinerea acestui minim obiectiv pentru cel puţin zece ani, astfel încât să asigurăm predictibilitatea cheltuielilor, mai ales în ceea ce priveşte pregătirea şi programele de înzestrare.”
Ponta, de acord cu Iohannis
Prim-ministrul României, Victor Ponta, a susţinut că ideea evocată de preşedintele Klaus Iohannis este „extrem de corectă”. „Mă bucur că şi preşedintele Iohannis face din aceasta o prioritate absolută”, a indicat premierul, care a mai adăugat că speră în continuare ca oficialii Comisiei Europene să permită României să acorde armatei încă 0,3% din PIB, echivalent a 500 milioane euro, suplimentar alocării bugetare. Atât şeful statului, cât şi premierul au ajuns la aceste concluzii după ce NATO a stabilit la summitul din Ţara Galilor „o nouă forţă de răspuns” a Alianţei în faţa unei posibile agresiuni, asumându-şi investiţii suplimentare în actuala Forţă de Reacţie Rapidă care există încă din anul 2003.
Mda, 2% din PIB poate fi o capcană. Nevoile sunt mari, investiţiile în infrastructură sunt rămase în urmă, singura cale reală de creştere a PIB-ului ar fi reducerea importurilor. Nasol, nu? Sigur că ar fi o serie de românaşi care s-ar supăra dacă ar trebui să se limiteze la Dacii, dar mult mai mulţi ar fi supăraţi dacă magazinele ar arăta ca în 1989. Deocamdată nu fac socoteli. Trebuie să fie de acord şi CE, şi BM, şi FMI, şi ambasadoru' SUA, şi ...
Normal ar fi să se contabilizeze cu precizie nevoile reale ale MApN, să se vadă ce poate fi făcut intern şi, poate ar trebui alocată o sumă mai mare iniţial, pentru a reporni industria de armament internă. Mi-ar place o colaborare cu China în acest scop. Ei ştiu cum se poate porni de la puşcoace şi cum se ajunge la J-31 (sau pe unde au ajuns în timp ce scriam). Dar o să ne lase NATO?
Forums
. 
