intrebarea mea este urmatoarea: eu, Gogu-guvern, Gogu-parlamentar sau Gogu-100000 semnaturi, initiez o lege... eu, Gogu, sint evident cel care cunoaste spiritul ei fiindca eu am facut-o... atunci cum pana mea de judecator vii si judeci tu in litera si spiritul ei?... pai judecatorii trebuie sa judece si sa dea sentinte strict din perspectiva literei si atit, fiindca n-au cum sa aiba habar de spiritul ei... zic si eu...
Doamne,doamna,ce v-as mai contrazice în legatura cu subiectul asta al literei si spiritului legii,inaplicabila de catre judecatori întrucât nefacuta de ei... . Dar sunt o multime de juristi pe forum,si parerea mea,necalificata profesional fiind,nu-si are momentan rostul
... spiritul ca spiritul, cand nu se aplica nici macar litera ... si in domeniul legislativ avem aceasi problema ca peste tot. De obicei nu se aplica nici spiritul, nici litera pen'ca apar sau nu apar norme de aplicare modificate de n'spe ori pe an prin HG, OUG, ordonante de ministru ... si asa mai departe. Asta avem, cu asta defilam ... daca vreo OUG (cu toate modificarile anterioare si posterioare) nu prevede altfel, iar "organul" nu a auzit de ultimele 3 modificari ...
Ca unul care am trudit aproape doi ani la legea STS-ului vreau să aduc în atenţia colegilor de pe forum că problema "spiritului legii" este, în realitate, pentru iniţiator o cerinţă de a cunoaşte foarte, foarte bine domeniul pe care doreşte să-l reglementeze. Dacă acest domeniu este mai "tehnic" problema este relativ mai simplă dar dacă este vorba de gestionarea socialului atunci efectele perverse sînt dificil de anticipat. Am putea crede că judecătorul va "adapta" litera la condiţiile concrete ale aplicării!
Teamă îmi este că de cele mai multe ori "spiritul" judecătorului este extrem de mercantil...De aceea legile ar trebui să fie extrem de concise, să specifice ceea ce este interzis şi să nu permită interpretări subiective. Unele formulări, cu un grad mare de relativitate, constituie unul din trucurile legiuitorilor de a face o lege permisivă pentru speţe pe care le au deja în minte la momentul iniţierii legii.
Formula americană - curtea cu juraţi - elimină subiectivismul şi trece responsabilitatea judecăţii pe seama colectivităţii, care în realitate este izvorul spiritului legilor. Judecătorul american este un moderator şi un arbitru în egală măsură.El veghează doar la respectarea cu stricteţe a "regulilor jocului". Juraţii îşi asumă pe deplin responsabilitatea aplicării legii în concordanţă cu "spiritul colectivităţii", cu morala, cerinţele şi aşteptările ei.
Parerea mea: Spiritul poate fi extinderea domeniului de aplicare a unei legi...Aici intervine preactic judecatorul, el gasind de cuvinta daca poate sau nu poate aplica legea respectiva in situatia respectiva. Oricum nu cred ca este cu putinta sa ne adresam initiatorului legii pentru o problema ce imiplica judecata.Respectand principiul fundamental al separarii puterilor in stat dupa Montesquieu, nu putem amesteca pe gogu care initiaza legea fiind legiuitor cu gigi care judeca find judecator.Alta problema, chiar daca gogu detine in propietate oarecum spiritul legii(animus poate are dar copus nici o sansa) este afectat principiul obiectivitatii. Parerea mea... stiti vorba: doi juristi trei pareri...sau ultima gluma pe care am auzit-o cu privire la jursitul Emil Boc...un jurist 6 parareri, toate a lui Basescu.
mda... cred ca n-am fost eu suficient de clara... n-am auzit ca prin alte tari civilizate sa se judece in spiritul unei legi, ci doar dupa litera ei... sau poate nu cunosc eu bine...
daca legea spune "ana are mere", atunci in ce masura un judecator poate decide: "ana s-a-ndopat cu mere" sau "ana n-are pere"... si nu ma refer la interpretarile rationale ale legilor, ci la deciziile care exced litera fiind justificate prin spirit... cam la asta ma gindeam cind am deschis topicul...
ar fi interesant sa discutam eventual pe cazuistica deja publica....
Pai... sa incerc sa ma explic: Scopul oricarei LEGI este de a reglementa o anumita categorie de raporturi sociale. Problema care se apare insa este aceea ca LEGEA nu poate reglementa TOATE situatiile posibile. Presupunand ca exista un super computer capabil de a redacta asemenea LEGE, aceasta ar avea zeci si sute de mii de articole, ceea ce face imposibila aplicarea. Mai mult decat atat, a doua zi mai mult ca sigur ar aparea o situatie care nu este reglementata de LEGE, deoarece societatea nu sta pe loc, ci evolueaza si se schimba mereu. De aceea LEGEA nu face decat sa traseze niste principii si reguli generale (dar nu prea generale!) menite sa acopere cat mai multe situatii posibile. Insa din acest motiv in practica apar situatii "neacoperite" de LEGE (in paranteza fie spus in RO acest lucru se intampla foarte des din cauza calitatii scazute a actelor normative). Sau altfel: litera LEGII tace si nu spune nimic. Numai ca judecatorul trebuie sa dea o hotarare prin care sa transeze litigiul adus in fata sa. Si atunci intervine interpretarea potrivit "spiritului". CARE E SCOPUL LEGII? CE A VRUT LEGIUITORUL SA FACA ATUNCI CAND A DAT LEGEA? Ex: a vrut sa protejeze consumatorul impotriva clauzelor abuzive. Atunci hotararea sa va fi in acest sens. Nu stiu daca m-am facut inteles. In general dreptul este un taram nu prea precis. Nu exista formule unde sa inlocuiesti X cu o anumita valoare, ENTER si iti da rezultatul. Nimic nu seamana cu nimic, totul e unic si prin urmare trebuie abordat intr-o maniera unica.
Justificarea interpretarii abuzive a dispozitilor legale pe temeiul "spirit"...nu stiu sa existe asa ceva.Spre exemplu in domeniul penal avem o limitare a "spiritului" legii.Adica analogia normelor penale in scoupul producerii unei defovori inculpatului este interzisa si sanctionata prin jurisprudenta CEDO, avand ca temei Convetia Europeana pentru apararea drepturilor omului.In acelasi doemniu analogia in favoare inculpatului este posibila, daca exista trei conditii: a) norma legala existenta sa nu acopere ipoteza examinata b) lacuna in reglementare să nu fie intentionata; c) norma aplicabilă sa nu fie una de exceptie. Spre exemplu: un Gigiel care fura din curtea unui individ sapand pe sub gard.Am fi tentati sa-l incadram la furt calificat 208 CP, lit (i) - partea cu escaladarea, intentia legiutorului fiind sanctionarea depasirii mijloacelor de protectie a propietatii - dar incadrarea corecta(conform curtii supreme la vremea aia, actualmente ICCJ si ulterior CEDO) este de furt simplu.Incadrarea la furt calificat a fost criticata dur folosind ca argumente principiul strictei interpretari a dreptului penal si principiul interpretarii gramaticale- adica daca escaladare scrie insemna ca se refera strict la escaladare nu si la sapat. Sau...te referi la un sistem ce implica un "filtru al ratiunii" pentru fiecare hotarare jdecatoreasca?Practic unde tragem linia intre interpretare rationala a legii si intrepretare abuziva a legii?
wrote ... LEGEA nu poate reglementa TOATE situatiile posibile
atunci definitia legii a fost denaturata. Din cite stiu eu, se aplica: "cine scoate sabia, de sabie va pieri". Echivalent cu: "ce tie nu-ti place altuia nu-i face". Si completare: Ioan 13:34 "Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul."
In acest moment, majoritatea oamenilor au uitat lucrurile simple. Simple la prima vedere.
trupride, in exemplul dat de tine legea nu tace pentru a avea nevoie de o interpretare data in spiritul sau. Pur si simplu fapta nu intruneste elementele constitutive ale furtului prin efractie, astfel ca fapta va fi incadrata la furt simplu sau calificat (dar nu prin efractie).
ramin la parerea mea ca a folosi ca argument in decizii pe linga litera si treaba cu spiritul ofera magistratilor o marja de de miscare fara nici un fel de legatura litera si spiritul a ceea ce trebuie sa insemne justitie in sine... altfel cum ne putem explica faptul ca, bunaoara, idivizi care au savirsit talharii, crime, violuri si mai stiu eu ce sint trimisi inapoi pe strazi fiindca nu reprezinta pericol pentru societate, desi litera legii cel putin aici e foarte clara - ai facut aia, esti pedepsit cu atit? cum ne explicam si faptul ca sintem tara cu cele mai multe procese la CEDO? inseamna ca ceva e in neregula cu justtia noastra si nu e suficienta doar coruptia magistratilor ca sa justifice un asemenea loc in topuri... nu cumva e vorba de faptul ca mereu se judeca in spirit si se ignora litera?
Atunci zi si mie cum faci cand legea nu iti da solutia? Cum procedezi? Cat priveste CEDO, daca ti-as spune ca 97% din procesele Romaniei sunt castigate de statul roman, m-ai crede?
@ Wittmann - exemplul pe care l-am dat este o speta reala si constituie ceea ce se numeste exemplul clasic pentru analogia in defavoarea inculpatului.Gasiti acelasi exemplu tratat putin mai amplu in lucrarea profesorului Streteanu -Drept Penal pI. Nu ma refeream la motiviele pentru care exista o lacuna in lege, am punctat doar ca extinderea de aplicare a normelor prin analogie este intrezisa...Cat despre elementele contitutive ale furtului calificat - prin analogie sunt intrunite, prin interpretare stricta intradevar nu sunt. Facand abstractie de imperativul interzicerii analogiei, eu as tinde sa cred ca legea(in spiritul ei) dorea sa sanctioneze inlaturarea obstacolelor ce protejaza propietatea astfel si eu as incadra fapta la furt calificat.
Apropo, bine ai revenit...
@Ex-ad: "U.S. Constitutional law
Interpretations of the U.S. Constitution have historically divided on the "Letter v. Spirit" debate. For example, at the founding, the Federalist Party argued for a looser interpretation of the Constitution, granting Congress broad powers in keeping with the spirit of the broader purpose of some founders (notably including the Federalist founders' purposes). The Federalists would have represented the "spirit" aspect. In contrast, the Democratic-Republicans, who favored a limited federal government, argued for the strict interpretation of the Constitution, arguing that the federal government was granted only those powers enumerated in the Constitution, and nothing not explicitly stated; they represented the "letter" interpretation.
Modern Constitutional interpretation also divides on these lines. Currently, Living Constitution scholars advocate a "spirit"-esque interpretative strategy, although one grounded in a spirit that reflects broad powers. Originalist or Textualists advocate a more "letter"-based approach, arguing that the Amendment process of the Constitution necessarily forecloses broader interpretations that can be accomplished simply by passing an amendment."
sursa: Harvard Contitutional Law Debates - transcris pe wikipedia.org
Forums
. Dar sunt o multime de juristi pe forum,si parerea mea,necalificata profesional fiind,nu-si are momentan rostul 
