Si daca la dispecerat o sa clipeasca 1000 de beculete simultan ? O sa ia hotariri pe baza amplitudinii semnalului , pai poate sa le trimita la o clasa cu elevi ( doamne fereste ! ) sau la o colonie de sobolani...
De fapt ma gindeam la belomorkanal , se pare ca nu ati vazut imaginile din ianuarie curent cu colegii mei, scosi de un cretin pe viscol , cind incercau sa dezapezeasca un tir .... cu lopata
Aveţi idee câte "beculeţe" clipesc simultan la dispeceratul 112 într-o zi cu polei? Cum se rezolvă astfel de situaţii?
Îmi pare rău că aţi citit pe muchie articolele scrise până acum de dl Djebel şi de mine. Senzorul nu intră în funcţiune decât dacă peretele în care este înglobat se dărâmă! Presupunând că ar fi vorba de o sală de clasă, elevii nu prezintă o prioritate? "Semnătura" biocurenţilor şobolanilor (câini, pisici, cămile, măgari) nu este similară cu cea a oamenilor. De fapt, cred că asta este esenţa invenţiei, detectarea semnăturii "electricităţii" umane.
Îmi pare rău şi că m-am implicat în acest subiect. Nu-i amuzant deloc ...
în ultima vreme am observat un fenomen interesant, elicopterele SMURD zboară numai pe rute care urmăresc căi de comunicații importante.
Cred că e o ajustare prin care se dorește ca dacă o astfel de aeronavă se prăbușește, accesul salvatorilor la locul accidentului să fie facilitat la maxim.
Circula acum putin timp, un video cu nea Arafat cand spunea cu mare patos ca " nu s-a gresit, nu s-a gresit!!!", dar mai era si altceva in care spunea ca el nu conduce, doar coordoneaza IGSU, pai pana la urma, o coordonare a tuturor activitatilor de interventie, in cazul Colectiv, pentru el a aratat ca Situatie de Urgenta inseamna doar ajutor medical. Daca o sa se invete ceva de aici, sub nici o forma, prea multi sefi pusi politic, prea multi zugravi si instalatori ajunsi in functii mari, prea multa importanta i se da lui Arafat. Astia de jos o sa ramanem in continuare pielea p**ii.
@Coffeeman - pai Arafat a facut ce stie, medicina la urgente. Iar DSU tot asta face, majoritatea de acolo fiind medici. Oamenii astia chiar nu inteleg ca medicina in situatii de urgenta nu este acelasi lucru cu interventii in situatii de urgenta?
Cat despre material, am impresia ca a fost facut de niste functionari care nu prea au habar cu ce se mananca situatiile de urgenta. Ei cred ca si in situatiile de urgenta se aplica procedurile din celelalte activitati, precum la ei - vin la 8, cafeaua pana la 8,30, ceva hartoage pana la 12, o binemeritata pauza de masa, iar hartoage, concluzii, iar la 16 sparg poarta, ura si acasa. Nici-o interventie nu seamana cu alta, pleci dar nu sti ce va fi. Iar in functie de ce gasesti la fata locului (re)actionezi. Ca d'aia civilul are vorba aia - lucrezi pompieristic. Asa si este, te adaptezi la situatie, nu este ceva prevazut in regulamente sau instructiuni improvizezi, sa rezolvi problema. Ca vin dupa aia vreo 20 de filosofi care isi dau cu parerea ca era mai bine asa sau asa, treaba lor, d'aia este GIS sau ce comandant o mai fi la fata locului, sa ia hotarari in conditii de stres.
Ce-mi place mie cand se afirma ca politistii si jandarmii au intervenit corect la #Colectiv... si in general, in orice situatie de urgenta... Sau ca in nustiucare situatie de urgenta s-a intervenit cu 20 pompieri si 20 jandarmi/politisti (cifre de dragul exemplului). Ce fac unii, ce fac altii? In afara de dat la lopata la zapada sau carat nisip la inundatii, cand pompierii si jandarmii fac cam acelasi lucru, in rest se aplica diviziunea muncii, unii asigura perimetrul, altii sunt la mijloc
Cum a ajuns o structura civila, un civil in speta, sa se pronunte asupra unor chestiuni reglementate de regulamente militare? Este posibil eventual ca civilul sa analizeze sirul evenimentelor din seara in cauza, excluzand integral pompierii militari. Nu intamplator folosesc termenul militari. Costuri uriase sunt cheltuite tocmai ca militarul sa fie controlat/anchetat sau orice alt "-at" din asta, de personal statutar identic. Numai cu titlu de exemplu este imposibil sa ii explici unui civil, oricat doresti, de ce insubordonarea este infractiune si nu un simplu "pai azi nu am chef"...
Niciodata nu ne va trece, ca natiune, sindoromul darii cu parerea in orice situatie si nu cred ca vom dabandi elementarul bun simt sa spunem, nu sunt de specialitate astfel imi declin competenta in speta asta. Parerea mea...
Permiteti-mi sa nu fiu “politically corect “, m-am enervat putin… Sincer m-am saturat de abordarea asta heirupista in raport cu pompierii militari. Rareori comentez topicurile pompierilor din doua motive: 1. Bun simt si respect pentru munca lor 2. Nu sunt specialist in tipul lor de activitate, ergo nu ma bag ca surda-n hora- ca sa citez un mare contemporan. Cum am ajuns ca la fiecare interventie a pompierilor militari sa isi dea cu parerea de la inginerul agronom la valutistul din coltul bulevardului. Pai ce naiba este asta? Vine careva din noi in sala de operatie si explica chirurgului cum sa opereaza? Merge careva la avocat sa-I explice cum se face o intampinare? Cum se intampla ca in locul unei multumiri ca pomierul, cu riscul vietii a intervenit, sa vina un functionaras ori un pesudojurnalist si sa zica… pai nu-I bine dom’le. Pe cuvantul meu, daca venea cineva in SUA la pompieri dupa evenimentele din 11 sept, cu acesta atitudine, riscul era sa fie linsat public, cu tot cu “democracy”-ul lor. Sincer nu mai pot sa vad o curca semi-beata sau un burtos cu tricou mulat cum urla in microfonul jurnalistilor “Pompierii au ajuns aici in X minute”… Da, asa este, pana cineva reuseste sa mute instant in spatiu si timp dispozitivele utilizate pt interventii… cat timp vin pe roti, ghici ce? Va dura ceva timp. Sau ce-I in capul acestor oameni? Crede cineva ca in situatia unei alarme militarii spun: imediat, stai sa imi fac unghile? Si mai exista discutii daca era sau nu buna armata obligatorie? Macar te invata sa nu fi atat de ignorat daca nimic altceva… Fara sa fiu cinic, ci doar realist, permiteti-mi sa imi dau cu parerea(opinie si atat) referitor la intamplarile din Clubul Colectiv: 1. Cu toata consideratia si umanitatea fata de drama famililor victimelor aici nu este nimic de comentat. Trebuie sa avem decenta fata de cei decedati, iar circul asta nu ajuta pe nimeni. 2. Responsabilitatea amenajarii unui local nu este a ISU ori a Primariei este doar a propietarului. Da, institutile publice ar trebui sa ofere acest ghidaj astfel incat spatiul sa corespunda normelor de siguranta, din toate punctele de vedere. Testamentul nostru ca natiune, raportat la civilizatie, este perfect exemplificat de acesta situatie: trebuie sa vina ISU, sa-ti dea amenda ca sa ai un bun simt elementar si in scopul profitului sa nu pui viata clientilor in pericol. Din analizele sfertodoctilor ar trebui sa intelegem ca 90% este vina celor doi pompieri ca nu au inchis localul, tot vina pompierilor cu un au intervenit “la timp”- dupa evaluarea unui civil si vina medicilor ca nu au actionat “cum trebuie”… Pe logica asta numai vina demetilor care au pus bomba nu-i… eventual este vina politiei ca nu a inchis aeroportul… Tot asa politia ar trebui sa o lase mai moale cu infractorii si la sf. de spatamana sa amendeze fiecare local ce isi depaseste capacitatea. Ca sa concluzionez, nu trebuie sa facem nimic din constinta ci doar de teama ca politia/isu/etc sa nu ne amendeze. Daca nu ne amendeaza, este vina lor a autoritatilor orice se intampla ca “toleraza coruptia”. Buna logica… *( Nota ) Ca fapt divers, referitor la cei doi pompieri, militarul oricum raspunde pentru nerespectarea ordinelor, civilul nu va pricepe ce-I cu acesta responsabilitate. 3. Iarasi cu toata consideratia pentru cei ce au supravietuit. Hai sa nu facem conferinte de presa si sa spunem un simplu multumesc pompierilor care au intervenit si contribuabilului roman care a te-a trimis peste mari si tari, la cele mai bune clinici din lume ca astazi sa fi nemultumit. Aparent sunt niste sute de copilasi, bolnavi de tot felul de boli necrutatoare care asteapta teledonuri sa apuce urmatorul Craciun. 4. Pe final, tot respectul acelui baiat ce a intervenit la eveniment, am inteles ca il cheama Adrian Despot.Am ramas masca in momentul in care l-am vazut cum urla la un jurnalist-cameraman sa ii dea o mana de ajutor. Jurnalistul filma evenimentul fara sa se sinchisesca sa ajute, vazand oamenii arsi pe trotuar. Pai nu? Cum fac rating cativa morti, cu siguranta nu face o mana de ajutor. Nu fac parte din arma pompieri, nu conosc specificele misiunilor pompierilor dar am o gandire profund militarizata ceea ce ma obliga sa gandesc in termeni de actiune – consecinta / actiune – responsabilitate.
*(Nota): A nu se intelege ca sunt marele admirator al coruptiei ce sustine un aparat birocratic imens si inutil. Ma supara enorm ca jumatate din vata mi-am petrecut-o pe la ghisee si desi platesc tot si toate la timp, sunt tratat ca un infractor periodic in functie de toanele duduiei din spatele biroului. Cu toate acestea, sa ne uitam putin inainte sa improscam cu noroi si mai ales in cine improscam cu noroi.
@truepride - aveti dreptate, daca se petrecea 9/11 la noi, apai era prapad. OK, s-a intamplat un eveniment mediu ca si amploare, nu-mi inchipui ce va fi la un cutremur, sau altceva in care sa fie implicate mii de persoane. Cei carea au controlat interventia la #Colectiv probabil ca nu au armata facuta, asa sunt regulamentele de cand lumea - cel mai mare in functie preia comanda, mai ales ca asa prevad si instructiunile pompierilor, si anume comandantul actiunii (art. 16, alin (1) din OUG nr. 21/2004 - În situaţii de urgenţă, coordonarea unitară a acţiunii tuturor forţelor implicate în intervenţie se realizează de către comandantul acţiunii, care este desemnat la nivel naţional, judeţean sau al municipiului Bucureşti, în funcţie de natura şi gravitatea evenimentului şi de mărimea categoriilor de forţe concentrate). Care comandant al actiunii, in functie de amploare si forte implicate poate fi de la comandant de echipaj/GIS/ofiteri din subunitate/comandant subunitate, pentru interventiile de rutina, pana la IG, prim adjunct IG, grupa operativa IGSU, IS, prim adjunct IS, sef COJ, ofiter la continuitatea conducerii in cazul celor de cod rosu. Cam asa este si formularea din regulament - La sosirea la locul interventiei a uneia dintre persoanele nominalizate, persoana care a asigurat conducerea intervenţiei, până în acel moment, este obligată să se prezinte şi să raporteze despre situaţia existentă la faţa locului (modul de manifestare a incendiului, existenţa victimelor sau a substanţelor periculoase, măsurile luate, forţele şi mijloacele implicate şi alte informaţii relevante privind situaţia operativă).
Si uite asa nu mai sunt de vina patronii care au amenajat un club intr-o incinta improprie, cu o singura iesire, si aia ca vai de ea, cu geamuri zidite si instalatii de aerisire aiurea, dar fara sa aiba autorizare de la ISU pentru afacerea lor. Nici firma care a capitonat tavanul si stalpii cu materiale improprii nu are nici-o vina, si nici pirotehnicienii lui Peste Prajit, care au dat foc la artificii de exterior in interiorul clubului, jetul de scantei sarind pe buretele de pe un stalp. Nici cei 2 capitani nu mai sunt chiar atat de vinovati ca in timpul serviciului faceau un al doilea job pentru o firma de securitate la incendiu ca si colaboratori (cel putin capitanul), iar cand au vizitat #Colectiv nu au intocmit nici-un document de control, nu au lasat nici-un plan de masuri, nu au trecut clubul in baza de date a ISUBIf.
Asa este, sistemul este de vina, adica ISUBIf si Ministerul Sanatatii. Primii ca nu au bani de exercitii sau recunosteri in teren, dar nimeni nu spune ca de multe ori autospecialele s-au intors de la interventie mergand cu vaporii de carburant (si oricum SMURD are intaietate). A analizat cineva bugetul unui ISU, sa vada ca peste 92% din bani sunt la capitolul cheltuieli de personal, restul pentru functionarea institutiilor? Despre Ministerul Sanatatii s-a intrebat cineva de ce nu sunt spitalele sterile si nu au capacitati de rezolvare a tuturor problemelor de sanatate ale victimelor/pacientilor, cat si, mai ales, ce personal a mai ramas in sistemul medical, care este motivarea lui in a face performanta? Am avut o problema de sanatate, posibilitati de plecat afara nu am avut, la un spital privat ma costa peste 2.000 euro, asa ca am preferat, asumandu-mi acest risc, sa merg in sistemul public, unde platile informale a fost sub 200 euro. Cat se baga in IGSU sau in Ministerul Sanatatii, atata se si da inapoi societatii, poate chiar mai mult.
Si oricum, Arafat este iesit din ecuatie din momentul in care victimele de la #Colectiv au plecat din UPU si au trecut pe sectii.
Raportul Corpului de control al premierului atrage atenția asupra unui fapt extrem de real și, în opinia mea, extrem de grav, și anume deficitul de cadre medicale, mai ales de medici, și e important de sublinat că deficitul acesta nu vine din absența finanțării acestor posturi, ci fiindcă nu se prezintă nimeni la concursuri sau când se prezintă, stau un interval scurt de timp în care capătă experiență, "își fac mâna", cum se spune, și apoi pleacă, și nu, nu e deloc vorba doar de bani, așa cum ați fi tentați să credeți.
Lepra de Băsescu le spunea absolvenților facultăților de medicină când era președinte că dacă nu le convine, sunt liberi să plece. Ei bine, uite că medicii tineri îi urmează sfatul.
Când am fost la MASH LINK în 2012, i-am întrebat pe studenții la medicină participanți ce proiecte de viitor au. Cam 40% mi-au spus că sunt deciși ca după terminarea studiilor să părăsească România, cam 30% mi-au spus că e văzând și făcând, cam 30% mi-au spus că intenționează să rămână și să profeseze în țară. Nu știu cât de reprezentativ e acest eșantion la nivel național, dar pentru mine exodul medicilor e o realitate îngrijorătoare...
Sunt o mulțime de C-uri la SMURD, ambulanțe de terapie intensiva, care stau fiindcă nu sunt medici care să le opereze. Și politica asta păguboasă de resurse umane e pretutindeni în DSU și IGSU, în curtea detașamentului Târgoviște stă de câteva luni bune o autospecială de salvare acvatică fiindcă nu sunt scafandri care să o folosească, și nu știu ce mă face să cred că asta nu e deloc o situație izolată.
Altceva, lepra ailaltă, Ponta, anunța după accidentul de la Siutghiol un audit cuprinzător al DSU. Poate îmi indică și mie cineva un link în care să pot vedea rezultatele acelui audit...
Am mai spus LINK că un audit la o organizație de mărimea și complexitatea DSU durează cel puțin opt-nouă luni, și nici o firmă serioasă nu se bagă în așa ceva, fiindcă știe că e aproape imposibil de făcut, genul asta de instituții nu se pot reforma decât din interior și în ani lungi, asta apropo de auditul ăla cu termen de realizare 30 iunie anunțat în raport.
Despre subraportarea cruntă a infecțiilor nozocomiale, subiect abordat în același raport, am scris pe chatbox pe 3 decembrie 2015 și vă invit să revedeți LINK și mai cu seamă tabelul de la pagina 5.
Hai că am trăit să o aud și pe asta!!! Paramedicii români prestează servicii medicale de diagnostic și prevenție! Un asistent medical care învață trei ani nu are competența de a stabili un diagnostic și face asta un paramedic?!
Îi răspund eu măcar parțial doamnei deputat, modulul unu al cursului de paramedic durează o lună, iar modulul doi, cel în care se învață abordul venos, dureaza trei săptămâni.
De unde și până când paramedicii absolvenți de studii superioare?
Fiindcă presimt niște înjurături din partea unor paramedici, o să le spun că gonflarea asta artificială a competențelor le face rău în primul și în primul rând lor, publicul va avea de la ei nişte așteptări pe care nu vor fi capabili să le împlinească, cu tot ce decurge de aici...
"Dacă tot se vrea ca paramedicii să fie ceea ce sunt în țările vestice, e evident că e necesară disocierea profesiei de paramedic de cea de subofițer de pompieri, stabilirea unor criterii clare de accedere în această profesie, stabilirea unei curicule cuprinzătoare, care să ofere pacienților garanția că sunt tratați de un personal competent, crearea unui ordin al paramedicilor așa cum există unul al medicilor și unul al asistenților medicali, ordin care să reprezinte interesele acestei bresle profesionale în contactul cu publicul și autoritățile, precum și scoaterea pregătirii viitorilor paramedici de sub tutela IGSU și liberalizarea ei, dar își închipuie cineva de câte interese s-ar lovi aceste propuneri?"
Apropo de exercitiul de mobilizare al DSU in cazul unui cutremur major...
4 martie 1977 a căzut într-o vineri, ca și anul acesta. Și a fost cam la fel de frig ca și acum. Iar pe seară a fost cutremurul cel mare. A durat destul de mult, de parcă nu se mai termina. Ulterior s-a aflat că peste un minut s-a tot cutremurat pământul cu tot ce era pe scoarța lui.
Un tânăr ofițer de infanterie tocmai ațipise în camera părinților, în fața televizorului. La un moment dat, mama lui i-a strigat: scoală-te, că e cutremur! Aha, e cutremur, s-a gândit el, trezindu-se și ascuțindu-și simțurile, ca să vadă cum e un cutremur de pământ. Nu mai văzuse niciodată unul. La precedentul, care zdrăngănise paharele în vitrină și legănase lampa din tavan era tot așa acasă, unde locuia cu părinții, și tocmai adormise, iar aceștia nu au vrut să îl trezească, că era obosit după serviciu. Iar lui i-a părut rău atunci că ratase evenimentul, dar acum era gata să vadă ce și cum e cu cutremurul. Prima observație a fost că nu se mai oprea. La etajul cinci al blocului de opt etaje și la scara din mijloc, acest lucru îți dădea impresia că ești prins într-o cutie ai cărei pereți te pot strivi dacă nu chiar acum, atunci cu siguranță la următorul șoc. Iar aceste șocuri se succedau la interval de secunde și erau unul mai aprig decât celălalt. Și întotdeauna mai urma unul, apoi altul și altul, de parcă s-ar fi oprit numai când blocul cu tine în el s-ar fi făcut fărâme. Una din poveștile de după cutremur era că niște muncitori făceau reparații de seară cocoțați pe un turn de răcire al unei termocentrale, care are o oarecare legănare în mod normal, când i-a prins cutremurul din 4 martie și așa de cumplită și, mai ales de lungă a fost zgâlțâiala acolo sus, la sute de metri înălțime, încâ au vrut să își desfacă centurile de siguranță și să se arunce în gol, numai să se termine odată. Dar ofițerul nostru de infanterie nu se speria cu una cu două. Nu își blocase mintea în așteptarea deznodământului catastrofic, ci încerca să dea un sens lucrurilor care se întâmplau în jurul lui și să anticipeze ce va urma, ca să fie pregătit. Tatăl lui, om autoritar și independent, care își asuma cu ușurință și naturalețe responsabilitatea, a scos un geamăt greu de descris, și-a apucat soția de cot și s-au repezit spre ușa de ieșire din apartament. Dar tânărul ofițer i-a oprit cu o comandă: stați, unde vă duceți? Rămâneți aici! Asta pentru că el deja își imaginase traseul până în stradă și acesta presupunea ieșirea prin casa scărilor, care avea o particularitate: nu era încorporată în construcția blocului, ci era o structură separată, legată de bloc prin balcoane de acces în apartamente. Iar el era convins că, dacă este să cadă, casa scărilor va cădea mai repede decât ditamai blocul. În zilele următoare, când se va ocupa de câteva dintre blocurile căzute în București, își va da seama că nu există o soluție salvatoare. Unii, într-adevăr, au murit în casa scărilor și le-a rămas apartamentul intact, cum au fost Toma Caragiu și Alexandru Bocăneț, doi monști sacri ai entertaimentului românesc de atunci. Alții au rămas în cameră și au fost striviți acolo. Un domn de la ultimul etaj din blocul Casata stătea în fotoliu la televizor și nu a făcut altceva decât să își încleșteze degetele de brațele acestuia iar în final s-a trezit în stradă, bine-merci, în condițiile în care blocul s-a făcut praf, cu zeci de victime în el. La un alt bloc, cu restaurant la parter, oamenii au ieșit pe geamurile mari și sparte ale restaurantului direct în stradă. Doar că cei care au ieșit pe geamul din dreapta au scăpat, pe când cei ce au ales geamul din stânga au fost striviți de balcoanele care au căzut exact peste ei. Se spunea atunci că, la Zimnicea, unde nu a mai rămas nici o casă în picioare, a murit un singur om, deoarece nu existau blocuri, iar oamenii au putut ieși din case în câteva secunde. Deci, singurul criteriu de a scăpa cu bine dintr-un cutremur devastator este să ai noroc și viață mai lungă decât atât. Dar blocul nostru nu cădea, deși era scuturat zdravăn. Proptit în tocul ușii, așa cum auzise el că trebuie făcut, ofițerul nostru putea privi pe geam cum blocul de peste drum ba dispare cu totul, ba umple toată fereastra, așa de tare se înclina blocul său. Dar nu cădea. După care a fost liniște. Preț de câteva secunde. Apoi s-au auzit vecinii de palier strigând și repezindu-se pe scări în jos și îndemnându-i pe ceilalți să iasă reprede în stradă, până nu e prea târziu. Apoi iarăși liniște. Eroul acestei povestiri parcă știa de undeva că replicile cutremurului mare sunt de obicei mai mici decât acesta. Și nici nu îi venea să creadă că poate exista un cutremur mai mare decât cel prin care tocmai trecuse. De aceea a convenit împreună cu părinții lui că au scăpat cu bine. S-au gândit ei că ar trebui să iasă și să vadă ce s-a întâmplat în jur. Ca urmare, s-au îmbrăcat bine, pentru că era fring noaptea aceea, și au coborât. Cum locuiau în centrul Bucureștilor, au putut să vadă că acolo unde era blocul Nestor, care avea la parter o cofetărie cu cea mai bună înghețată de ciocolată din București, era acum un morman de moloz, pe care se vedeau umbre agitând lanterne. Apoi au văzut că s-a prăbușit și blocul cu cofetăria Scala, și cel cu cofetăria Casata, de pe Bulevardul Magheru. Aici este de lucru, s-a gândit tânărul locotenent, după care s-a dus acasă să se culce. Să nu credeți că era nesimțit sau laș. Pur și simplu și-a dat seama, privind blocurile acelea făcute praf, că, în următoarele ore nu se poate face nimic decât să se organizeze intervenția, iar asta nu era treaba lui. Ca urmare, a preferat să aibă câteva ore de somn. Acestea au fost și ultimile ore de somn adevărat pentru următoarea săptămână. Spre dimineață, îmbrăcat bine, spălat și odihnit, a ajuns la plutonul său. A fost ultimul sosit în unitate și primul care a plecat la intervenție. Zorii zilei l-au găsit încercând să salveze un tânăr ajuns în subsolul blocului Wilson și blocat de o grindă de beton care îi prinsese un picior. Practic, ca să îl scoată de acolo au trebuit să ridice tot blocul cu câțiva centrimetri. Dar destinația finală a detașamentului său de intervenție era blocul Casata, aproape de Piața Romană. Acolo, în dimineața zilei de 5 martie 1977, se desfășura, în stradă, cea mai dramatică lecție despre om și nimicnicia lui în fața naturii. Blocul se prăbușise ca un sandwich cu multe straturi pe care apoi îl strivești între palme. Dintre feliile de planșeuri ce ajunseseră la o jumătate de metru una de alta, ieșeau în afară piese de mobilier și corpuri umane. Cei de la etajul doi-trei erau acum la nivelul străzii. Acolo, o femeie tânără, încă în viață, ieșită doar pe jumătate din capcana de beton, primea îngrijiri medicale. Apoi s-a stins fără ca cineva să îi răspundă la întrebarea insistentă dacă fetița ei a scăpat cu viață sau nu. Nu scăpase. Blocul acela avea o semnificație deosebită în dimineața acelei zile. Era primul bloc pe care îl vedeai căzut de cum intrai pe Bulevardul Magheru, venind dinspre Piața Romană. Adică venind dinspre Nordul Capitalei, unde locuia protipendada de atunci, inclusiv toată șefimea comunistă, cazată în casele negustorești sau boierești de pe străzile cu nume de capitale ale lumii. De acolo a ajuns în fața blocului Casata și comandantul Armatei de București, generalul Militaru. S-a oprit lângă locotenentul nostru și, cu ochii ațintiți pe clădirea dărâmată, l-a întrebat cu glas încet: or fi și morți? Întorcând capul, tânărul ofițer și-a dat seama că generalul era pierdut. Deși privea, nu vedea nimic. Atunci, ca pe un copil, locotenentul l-a luat pe general la pregătire și i-a arătat câteva corpuri care atârnau din dărmături și care nu mai dădeau semne de viață. Tot la acel bloc și tot lângă ofițerul nostru s-a oprit și Nicolae Ceaușescu, venit acolo direct din Africa. Era bronzat omul, cu un bronz nefiresc, de tipul cucoanelor ce se tratează la solar, așa că nu îți puteai da seama după paloare cât de afectat era el de ceea ce vedea. Doar că a rămas cu gura căscată, așa cum se întâmplă cînd ridici capul prea mult pe spate și falca îți rămâne unde era înainte. Apoi, ca o babă, și-a pus mâna la gură. Dar, atât generalul cât și conducătorul de partid și de stat au uitat repede lecția umilinței predată acolo, în stradă, de acel bloc. Și au mai uitat ei imediat și că doar armata era acolo și în măsură să mai salveze ce se mai putea salva. Doar două zile mai târziu, era deja constituit un detașament de o sută-două de inși, cine știe de unde adunați, care au primit uniforme noi de „gărzi patriotice” și care umblau cu autobuzele de la un bloc căzut la alt bloc căzut. Cum apăreau, se urcau pe dărâmături și începeau să împingă bucăți de moloz la vale. Peste cinci minute apărea și Ceaușescu să inspecteze cum decurge operațiunea de salvare a celor prinși sub dărâmături, operațiune care, în mintea lui și conform dovezilor din fața ochilor, era sub control și dusă cu succes de acele gărzi patriotice atât de dragi lui. De cum pleca de acolo, gardienii patrioți se urcau în autobuzele cu care veniseră și treceau la obiectivul următor. Deci armata nici nu era pe acolo. Doar că, atât locotenentul nostru, cât și toți ceilalți militari, lucrau pe vremea aceea în două ture de câte zece ore, pe dărâmături și în cazarmă. Tot ofițerul de care vorbim aici a fost și martorul unei scene incredibile în acea vreme. Elena Ceaușescu, care nu avea încă o autoritate publică, îl înjura la propriu de mamă pe un general de care nu era mulțumită. Iar generalul mai că nu întindea palma, să fie și bătut cu liniuța, ca la școală. Deci, dacă acei conducători de atunci, care trecuseră printr-o situație atât de serioasă cum a fost cutremurul din 4 martie 1977, nu au apreciat sau au uitat imediat ce este important în viață și ce nu, precum și care e valoarea armatei în momente de restriște, de ce să ne mai mirăm că cei de astăzi, în frunte cu înlocuitorul ceaușescului la cârma Cotrocenilor, desconsideră complet acest domeniu al puterii statului, dacă nu cumva sunt chiar împotriva lui.
... a pus Pârvu Florin un articol pe prima pagina a forumului. e scris de un domn caruia îi poti citi blogul fara teama de a afla tâmpenii. E un om serios, ai aici CV-ul lui LINK
Si as mai adauga ceva
Klaus wrote ...
Parvu Florin wrote ...
Si esentialul este ca eu, pompier din 2006, a trebuit sa ma duc la Oradea in 2010, sa particip la o conferinta internationala, sa vina un austriac, parca, sa-mi spuna mie si tuturor celor care asistau la conferinta aia ca primul lucru pe care il fac salvatorii cand intervin la seisme este sa dea ocol cladirii, sa se opreasca, sa strige: "Hei, suntem salvatorii! E cineva aici?" eventual sa bata cu o piatra in ruine, dupa care sa faca liniste si sa asculte.
Hm, austriacul parca a invatat asta in '77 la Bucuresti? >:)
Si as mai adauga inca ceva
Pârvu Florin wrote ...
Stiu totul despre cum arata si miroase un om mort, si dupa ce a stat o saptamana in casa si a mers centrala non stop... si despre cum miroase si arata dupa ce a stat cateva zile sub apa...si despre cum arata dupa ce a trecut o locomotiva peste el, si despre cum arata cand a stat sub zapada cateva saptamani, si cand s-a topit omatul au inceput cainii sa manace din el...
Chestii de genul asta ori te fac sa vezi omul drept cel mai abject animal posibil, ori te fac sa vezi doar sufletul din el, dar cum ai fost nu vei ramane!
M-am uitat si eu azi la aplicatia DSU pentru informare si raportare a situatiilor de urgenta.
Daca as descarca-o, aplicatia ar face niste lucruri in telefonul meu:
*Identity find accounts on the device *Contacts find accounts on the device *Location approximate location (network-based) precise location (GPS and network-based) *Phone directly call phone numbers *Photos/Media/Files modify or delete the contents of your USB storage read the contents of your USB storage *Storage modify or delete the contents of your USB storage read the contents of your USB storage *Other receive data from Internet full network access view network connections prevent device from sleeping control vibration LINK
Rostul unora il inteleg ca sa mearga aplicatia bine, la altele sunt nelamurit, dar
*Contacts find accounts on the device *Storage modify or delete the contents of your USB storage ????????
Fiindca sunt in general atent cu ce pun pe telefonul meu, de data asta o sa zic pas, nu o sa ii dau lui MAI mura in gura tot ce se poate sti despre mine.
Forums
